Boteitul oilor în Vrancea / Ciobănaşul cu 300 de oi este bun de pensie FOTOREPORTAJ

În ciuda vremurilor de restrişte, negrileştenii vârstnici duc mai departe tradiţia veche de sute de ani a boteitului oilor. Ciobanii din Negrileşti s-au tocmit ieri cu proprietarii de turme pentru perioada cât vor sta la munte şi au sfinţit animalele.

Tradiţia transhumanţei, veche de peste 500 de ani, se păstrează în comuna Negrileşti. Ca în fiecare an, în preajma Rusaliilor a avut loc festivitatea de deschidere a boteitului la oi.

Ciobanii au negociat cu proprietarii animalelor preţul. Tocmeala a avut loc în centrul comunei cu toată suflarea satului de faţă, venită cu oi cu tot: mai bine de 2.000 de animale.

Începe tocmeala:

Momentul a fost "pus în scenă" de membrii ansamblului folcloric Sângeorz, parte din ei ciobani, veniţi de la Bistriţa. "Vă dăm şase kile de caş şi două de urdă de oaie", au încercat ciobanii să îi convingă pe săteni.

Numai că aceştia s-au ţinut tare şi nu au cedat până au căzut la înţelegere pentru opt kilograme de caş şi trei de urdă.Ciobanii au bătut palma.

După ce s-a încheiat tocmeala, ciobanii au fost cinstiţi cu vin de Vrancea.

Boşiţele fac safteaua

Un rol important la tocmeală îl au boşiţele, nevestele ciobanilor, care mulg oile. Acestea trebuie să fie cât mai frumoase pentru ca ciobanii să negocieze cât mai mult în favoarea lor.

După tocmeală, ciobanii au fost cinstiţi cu ţuică şi vin de Vrancea apoi a urmat sfinţirea oilor pentru a fi păzite de lupi şi urşi cât timp sunt în munţi.

După ce preotul le-a dat binecuvântarea ciobanilor, a început procesul de transhumanţă.

Turmele de oi se vor întoarce în sat abia la toamnă. „Oamenii sunt crescuţi aşa simpli dar adevăraţi. Este important să se ţină de cuvânt. La noi se măsoară laptele dat de oaie ca să ştie omul cât trebuie să primească", ne-a spus Vasile Zbânca, „ciobanul" din ansamblul folcloric de la Bistriţa, actor în momentul tocmelii.

Piere mitul ciobănaşului

Mâhnirea oamenilor locului este că în sat a scăzut mult numărul de oi după ce mare parte din tineri au plecat la muncă în străinătate la cules de căpşuni şi au renunţat la oierit.

Mitul ciobănaşului vrâncean cu 300 de oi din balada tradiţională "Mioriţa" este astfel pe cale de dispariţie. "Noi avem obiceiul ăsta de sute de ani dar acum nu mai este ca înainte. Acum avem doar două turme în sat şi ciobanii sunt mai bătrâni. Înainte erau şapte - opt turme şi mai toţi tinerii se făceau ciobani. Acum au plecat la muncă în străinătate. Oricum, şi aşa, avem familii care au aproape 2.000 de oi", ne-a spus Ionel Gheorghiţă, localnic în satul ce încă trăieşte pentru oierit.