Fericirea de a cunoaşte frumuseţile pământului pe care iniţial le-a învăţat din cărţi, fericirea de a vedea cu ochiul liber evoluţia unui fenomen, să-i descifreze trecutul, să-i observe prezentul şi să-i preconizeze viitorul. Aceasta este împlinirea supremă, încununată cu dorinţa cea mare de a împărtăşi şi altora o fărâmă de fericire şi motivaţie, de a trece de linia perimetrului neşansei temporare.

Am cunoscut oameni minunaţi din aceste categorii, de la care am avut ce să învăţ şi să primesc câte ceva din bucuriile lor acumulate, suficient să-mi doresc să ajung prin acele locuri. Prin unele am ajuns, prin altele nu, sper însă să nu apuc să mor înainte de vreme. Jurnalele de călătorie, oricât le-ai citi, nu te pot determina să simţi sută la sută sentimentul trăit de cel care le-a scris, dar o dorinţă aprinsă de scânteia curiozităţii cunoaşterii ar fi imposibil să nu fie.

Printre toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut sau îi cunosc se află şi Ionuţ Popa. Este unul din acei doctori pasionaţi la care nu te duci să baţi la uşă, conform unui banc, că te doare „stângul” sau „dreptul”, ci trebuie să-ţi păstrezi corpul bine centrat pentru că te vei trezi cu un echipament greu în spate, numai bun pentru a fi dus „Desculţ” pe „cărări de munte” sau „deşert”.

Ionuţ Popa este redactor şef la Terra Magazin, acea revistă de ştiinţe pentru toate vârstele şi cu apariţie lunară, ce te introduce în lumea explorării spaţiului pământesc şi al Universului.

Pentru că a avut marea şansă să participe la o expediţie în zona lacului Baikal, nu putea să încheie acest capitol al explorării fără să ne transmită gândurile sale în formă scrisă. Iar umorul cu care aşează ştiinţa în pagină este unic, al lui Ionuţ.

„Baikal. Un ochi adânc, albastru” este o carte de suflet ce descrie cel mai impresionant lac tectonic al Terrei aflat pe teritoriul Rusiei, lacul în care  se oglindeşte cerul şi este scrisă pentru că „aproape nimeni nu vorbeşte de bine Rusia”.

Autorul, „îndrăgostit de cea mai frumoasă fată din lume”, adunând  „mormane” de material documentar şi răscolind vrafuri de amintiri, mai povesteşte cititorilor despre: Valentin, „şamanul cu şase degete”, despre samovarul din fiecare vagon al Transsiberianului, despre cum miroase culoarea verde, despre Shamanka, stânca sacră a şamanilor buriaţi, despre Matrioşka sau despre ceţurile ce mângâie oglinda de cristal a Baikalului în dimineţile de iulie.

Autorul ţine să menţioneze că „aceasta nu este o carte de călătorie, care încearcă să prezinte publicului interesat un loc unic pe Terra, ale cărui superlative depăşesc cu mult statistica seacă a articolelor „geografice”.Este, mai degrabă, sublimarea unei transformări, a unei traiectorii personale; o poveste a „cititului de gânduri”, o monografie sentimentală asupra unui spaţiu pe nedrept ignorat, scrisă cu convingerea că, deşi balşoaie, Rusia merită mai multă atenţie! Pentru simplu fapt că este, realmente, fantastică”.

D-na prof. dr. Gabriela Gârmacea remarcă în recenzia sa faptul că „volumul este scris din dragoste ce poate fi simţită pe tot parcursul lecturii”, pentru că observaţiile sunt profunde şi trădează un fin cunoscător al spiritului rus, mai ales când afirmă că „ruşii nu par construiţi pentru locurile 2 sau 3. Ei ori câştigă, ori ratează sublim. Ori primul loc, ori ultimul. În Rusia nu există călduţ. E ger sau deşert. Aici nu se savurează şi nu se contemplă. Ori e chiolhan, ori foamete”.

Cartea „Baikal. Un ochi adânc, albastru” a apărut la Editura CD Press în anul 2013, în colecţia OFF ROAD şi va fi lansată într-un turneu începând cu data de 17 februarie 2014, ce va cuprinde oraşele Focşani, Adjud, Moineşti, Oneşti (oraşul natal).

Mă bucur că fac parte şi eu din echipa de prieteni ce îl va ajuta pe Ionuţ Popa să-şi prezinte cartea şi dacă nu ne-am putut duce noi la jocurile olimpice de iarnă, prin intermediul acestei acţiuni „va veni Rusia la noi”, chiar dacă în România a scrie o carte despre Rusia  „este un demers uşor împotriva curentului” după cum spune însuşi autorul.

Cel puţin din punct de vedere geografic, nu am cum să neg nici eu faptul că cea mai mare ţară din lume reprezintă una din cele mai fascinante „opere complete” ale omenirii!