Pe lângă micile concursuri adresate celor mici incluse în proiectul „Micul pompier” şi cei mari, în special reprezentanţii mass media din judeţ, au fost invitaţi la cea de-a III-a ediţie a concursului „Cupa 13 septembrie”, ce a avut loc vineri, 4 septembrie 2014.

Iniţiativa a fost de fapt un gen de comunicare eficientă care să implice cât mai multe dintre persoanele care colaborează cu instituţia în domeniul situaţiilor de urgenţă, pentru a lua contact cu o parte din misiunile specifice pompierilor, dar şi pentru a interacţiona şi în alte situaţii decât intervenţiile reale.

Cei cu timp liber şi disponibilitate s-au prezentat, s-au înscris şi s-au distrat în acea zi însorită îmbinând utilul cu plăcutul. A fost haios, pentru că au fost două probe. Una prin care trebuiau căutate şi identificate patru obiecte în spaţiu închis, fără vizibilitate, urmărind salvarea bunurilor şi persoanelor surprinse de incendii ori alte situaţii de urgenţă, iar cea de-a doua de stingere a unui incendiu.


Mi-am însoţit şi eu redactorul “Adevărul” sperând să învăţ cum să sting şi off-uri, nu numai focuri. M-am încălţat cu cei mai dragi bascheţi şi m-am trezit îmbrăcată în pompier mai ceva decât la casele de modă. Concursul fiind individual, doar trei s-au ales cu diploma de merit, restul cu experienţa şi participarea.


La prima probă, am avut un minut la dispoziţie să “orbecăim” într-un cort şi să găsim patru obiecte puse la întâmplare. Eu am ales să le caut pe margine să nu cumva să ameţesc, dar am trecut la milimetru de un cuier din lemn în care mi-aş fi putut agăţa grijile, am ratat cutia din carton în care mi-aş fi putut arunca necazurile, extinctorul stătea în altă parte în aşteptare, iar cu inima la gât, mai speram doar să-mi găsesc viitorul preşedinte al ţării.

Ce credeţi că am găsit? Doar o găleată goală, în care am dat cu piciorul de disperare că nu mă aleg cu niciun punct la proba asta. Probabil că aş putea da cu mopul în continuare sau să-mi pun găleata în cap. Nu aveam de unde să ştiu că pentru mine, aproape toate obiectele vor fi puse chiar în mijlocul cortului. Off!


Soarele ardea la fel ca şi focurile, iar costumul de pompier nu avea anotimp şi pe sub el aveai sentimentul că te autoaprinzi oricum.

Într-un colţ, se pregătea focul ce trebuia să-l stingem fiecare dintre noi după ce alergam pe o bârnă cât mai repede posibil, astfel încât să simţim cu adevărat cum este faci echilibristică pe “bârna vieţii” în societatea în care supravieţuim.

Deschizător de probă a fost tocmai redactorul “Adevărul”, care a avut ghinionul să stingă cel mai mare foc dintre toţi, iar de ciudă a consumat jumătate de extinctor. Mi-a mărturisit ulterior că şi-a stins off-ul ediţiei trecute, atunci când nu a reuşit performanţa.

Pregătită sufleteşte, am traversat şi eu bârna amintindu-mi cum mă jucam în copilărie pe podul de lemn de la ţară, peste o râpă, ce se rupea la fiecare ploaie torenţială şi care aşteaptă şi astăzi să fie construit cu simţ de răspundere. Am reuşit să sting şi eu un foc, dar am pierdut câteva secunde să-mi aranjez casca şi să-mi protejez chipul de flăcări.

Opţional, am fost invitaţi să ne aruncăm şi “de la etaj” şi să simţin cum putem zbura, căzând pe spate. Unii dintre colegi au încercat experienţa, eu nu, însă mă gândeam la toţi curajoşii cu idei năstruşnice din oraşele României, ca atunci când mai vor “să zboare” de pe blocuri de ciudă, să bată în poarta pompierilor înainte şi vor primi asistenţa de specialitate, lăsând toate off-urile pe salteaua umflată, la bază.

A fost o zi frumoasă, amuzantă, experimentală. Mulţumim frumos şi aşteptăm ediţia viitoare.

De ziua voastră, dragi pompieri, vă urez LA MULŢI ANI şi vă doresc să fiţi nevoiţi să vă investiţi timpul şi energia doar în educaţie, concursuri şi distracţie. Pericolele să vă ocolească în permanenţă, să nu fie niciodată nevoie de voi în afara unităţii şi poate pe viitor ne mai învăţaţi să stingem şi off-uri!