Altruismul şi coeziunea unei comunităţi. Campanie pentru suflet!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deunăzi, m-am contrazis puţin pe tema coeziunii unei comunităţi, la o dezbatere privind păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor. În viziunea unora, lipsa de coeziune se datorează progresului şi a  goanei după bunăstarea familiei şi a individului, dar încă mai consider că altruismul şi coeziunea unei comunităţi depinde mai ales de mentalităţi, educaţie, spirit civic.

Coeziunea este pregnantă în comunităţile rurale mici, dar în comunităţile mari, putem transfera noţiunea la nivel de vecinătate, cartier, uliţă şi aşa mai departe. Cu un mic efort, se poate!

Focşani, 25 octombrie 2014, 0 grade Celsius pe la prânz, vânt în rafale cu viteza medie de 20 km/h. Arunc o privire pe ecranul computerului. La Bucureşti deja ninge. Nu e glumă! Să ies afară sau să nu ies? Am tot zăbovit, dar nu mai e timp. Trebuie povestit, dar poveştile contemporane nu se nasc din imaginaţie, ci din realitate.

Cârcotaşii ar spune că vremea s-a schimbat brusc din cauza festivalului. Aşa s-a întâmplat şi anul trecut, iar festivalul nu s-a oprit, doar s-a „înfrigurat”. Care Festival? Festivalul nostru tradiţional, al viei şi vinului, Bachus 2014.

Muzică, voie bună, mici, cârnaţi, pastramă, murături, tulburel, strugurei, kurtosi, acadele, fesuri, ciorapi de lână şi altele. Nu este doar la noi aşa tradiţie. Se practică în toate ţările cu tradiţie viticolă. Însă, unele ţări din bazinul Dunării exploatează turistic acest gen de manifestare, iar cavalerii medievali nu lipsesc din peisaj. Pe la noi, desigur, se perindă altfel de „cavaleri”. La noi festivalul costă 1 milion de lei. Pam pam!

image

Mă gândesc la familia Miu, despre care v-am povestit săptămâna trecută cum rezistă oare pe frigul acesta. Înainte să merg pe la ei, trec şi eu prin Piaţa Unirii cu singurul gând că poate am norocul să mă întâlnesc cu „domn` preşedinte” sau măcar vreun cunoscut cu autoritate. Clar nu am avut noroc să le povestesc cum o duce singura familie sinistrată din Răstoaca, dar şi pentru că era chiar prea devreme. Ei ies mai pe seară, la un caşcaval, la o degustare, la o masă rotundă, fiindcă au de discutat treburi serioase. Doar e campanie electorală!

Dezamăgită, am plecat la Răstoaca, comuna în care locuieşte familia Miu. Să-mi povestească şi dumnealor ce s-a mai întâmplat în ultimele zile şi să le povestesc şi eu, de asemenea, iar toate acestea, de fapt, să vi le povestesc dumneavoastră.

Am aflat că primarul a fost muştruluit de către „domn` preşedinte”, asta pentru că o prietenă de-a mea i-a adus la cunoştinţă telefonic încă o dată despre situaţie şi dumnealui părea că nu ştie nimic despre astea; am mai aflat că tot ce a construit domnul Miu până acum se datorează în proporţie de 90% donaţiilor pentru care a alergat o doamna inimoasă (cu care am discutat ieri, detaliat), abia de prin septembrie, timp de 4 luni neîntâmplându-se mare lucru (două module aduse de prefectură, două maşini de pietriş aduse de primar şi nişte bolţari ciobiţi, rămaşi de la capela mortuară după inundaţiile din 2005 şi care nu au putut fi folosiţi oricum); am mai aflat că din comunitatea respectivă s-au strâns foarte puţini bani, în genere tot de pe la pensionari şi oameni în vârstă, ceilalţi rămânând pasivi la necazul omului; biserica a rămas la fel de pasivă, dar alţi doi preoţi din comunităţile vecine s-au implicat (un preot din Goleşti şi preotul Vatră din Focşani) şi toate cunoştinţele doamnei din Focşani şi împrejurimi „sâcâite”; am mai aflat că pentru săptămâna viitoare (veşnica săptămâna viitoare) s-a deschis o listă mare de promisiuni: nişte lemn de la munte, nişte materiale de construcţii de la vreo două firme prietene cu C.J. ul nostru, nişte tabla de la vecinul care îşi schimbă acoperişul, teoretic s-ar contura ceva, dar eu nu-i las aşa. Le-am promis că-i sun şi săptămâna viitoare.

„Forumiştii” şi câţiva prieteni m-au sprijinit în această campanie

În urma campaniei mele pentru această familie, campanie începută datorită faptului că una dintre fetele familiei mi-a cerut în mod expres ajutorul, am reuşit să am sprijinul unor cititori de pe blogul Adevărul, fie cu o vorbă bună, dar mai ales cu sprijin real. Acei câţiva forumişti blamaţi pe alte bloguri, mi-au fost alături şi cu ajutorul lor domnul Miu şi-a mai cumpărat câteva materiale necesare. Au intrat în cont 750 de lei de la Biky, Alexandru P., Silviu, Gogu, Anghel C., Peter, Bogdan N.(sper ca nu am omis pe nimeni), iar de la un alt prieten, domnul Miu a obţinut un loc de muncă, imediat ce îşi va termina casa de 30 de metri pătraţi, cu fundaţie înălţată. În afară de aceşti bani am mai obţinut 500 de lei de la Emi, Silvia, Narcisa, Roxana, Gina şi trei elevi (George Lazăr, Alexandru Cernat, Roxana Palade) care mi-au cedat puţinii lor bani de buzunar pentru o cauză frumoasă. Nu am scris toate aceste nume din dorinţa de a ridica notorietatea cuiva, ci pur şi simplu aşa am simţit că trebuie să mulţumesc.

Domnul Miu şi familia sa vă mulţumeşte din inimă pentru tot!

image

Desigur că, unii cârcotaşi vor menţine ideea că fac propagandă şi blamez PSD-ul. Oricare ar fi fost primarul, din orice partid, ar fi avut parte de aceeaşi „propagandă”. Aşa s-a nimerit! Cazurile sociale dintr-o comunitate nu pot fi depărtate de politic, pentru că de fapt autorităţile locale reprezintă însăşi comunitatea în cauză, iar indivizii din comunitate, indiferent de votul lor care se presupune că e secret, nu ar trebui să fie pedepsiţi pentru o opţiune sau alta, iar atunci când este vorba de o situaţie rezultată în urma unei calamităţi, situaţia nu se poate rezolva fără implicarea celor angrenaţi în politic. Indiferent de culoarea politică dominantă într-o comunitate, ar trebui să conteze omul şi faptele sale, iar eu sunt doar un om fără culoare politică, dar care nu poate rămâne pasiv la un strigăt de ajutor.

Alo? Domn` Primar? Ce faceţi?

Alexandra Tătaru: Mă numesc A.T. şi vă sun în legătură cu campania socială din satul dumneavoastră
D.V.: Sărut mâna, campania electorală? Păi muncim aici cu toţii la C.J.
A.T. Nu campania electorală, campania socială; cu familia Miu domn` primar, cum rămâne?
D.V. Păi dacă faceţi campanie, aţi adus şi dvs. ceva? Am făcut eu ce am putut, dar să vedem săptămâna viitoare, că mi-au tot promis unii şi alţii.
A.T. Am adus şi eu tot ce am putut domn` primar, dar nu credeţi că e ruşinos pentru dvs si  comunitate să fiţi neputincioşi atâtea luni, doar cu o singură casă sinistrată?
D.V.: E ruşinos, dar ce să facem? O să-i ajut, dar să ştiţi că o fac pentru fete, le-am zis că-i adăpostesc şi în primărie la căldură.
A.T.: Faceţi pentru fete atunci, dar vine iarna! Aţi putea totuşi găsi o soluţie pentru încălzire?
D.V.: Să se încălzească şi să-mi aducă factura să le-o plătesc.
A.T.: Promiteţi dvs. asta? Să ştiţi că eu ţin minte ce spuneţi...
D.V. Dacă am zis, am zis...
A.T. Atunci sănătate, numai bine şi vă mai sun săptămâna viitoare...
D.V: Sănătate. Să câştige Victor Ponta!
A.T.: Să câştige cine trebuie!

Am ţinut neapărat să vă redau această conversaţie pentru că, teoretic, după aceste promisiuni, cazul este ca şi rezolvat, dar pentru că luni de zile au fost doar promisiuni şi nu fapte, nu vreau să las totul pe seama teoriei. Vom vedea ce se va întâmpla în următoarele zile.

P.S. Între timp, ascult slujba de resfinţire a bisericii din apropiere (s-au pus difuzoare bune), monument istoric, ce împlineşte anul acesta 200 de ani si pentru care am contribuit cu toţii, noi cei din comunitate. Încă o dată să nu uităm ideea de comunitate! La mulţi ani!

Să avem parte de linişte sufletească şi mulţumesc încă o dată tuturor pentru sprijin!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite