Ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De la o vreme mă tot întâlnesc cu caprele. Le-am mai întâlnit în decursul timpului. De exemplu acum vreo lună prin ţinutul Neamţului, prin rezervaţia “Dragoş Vodă”, pe la ţară, pe la oraş, pe internet şi tot aşa.

Tot recent, o cunoştinţă de prin “Ţara Vrancei” s-a întors de prin Spania pusă pe fapte mari. Şi-a cumpărat 50 de capre, că cică ar da “ăştia” subvenţii serioase şi ar putea ieşi din impasul financiar.

Mai am o cunoştinţă cu care interacţionez aproape zilnic la locul de muncă, necăjită nevoie mare de toate nedreptăţile pe care le îndură de câţiva ani şi ale cărei scrieri se încheie mereu cu o zicală: "Aşa cum capra deşteaptă ciobanul, aşa şi foamea (eventual frigul) îi va deştepta pe focşăneni”!.

Şi uite aşa, că tot vin sărbătorile, mă aştept să întâlnesc capra şi pe bulevard sau printre blocuri.

Trăsăturile caprei şi tipologia ei

Capra, aşa cum bine ştiţi, este o specie de animal sălbatic sau domestic, din familia bovidelor, ce trăieşte până la cele mai înalte altitudini. În general, stă în patru picioare, dar uneori o mai întâlnim şi ridicată pe două picioare. Fie că este capră domestică, capră neagră sau căprioară, ea este femela ţapului.

Pentru că este un animal vioi şi neastâmpărat, şi-a lărgit mult aria de răspândire, dar unii oameni nu o iubesc prea tare pentru că mai are “apucături” lacome şi mai strică pe ici colo, câte ceva, că doar este o rumegătoare excelentă. Să o vedeţi cum străbate cătinişul din zona deluroasă, de nu-ţi vine să crezi că nu o înţeapă niciun spin.

Astfel că, putem să facem şi o tipologie a caprei româneşti, fiecare cu trăsăturile specifice: capra de câmpie (care dă mult lapte), capra din zona deluroasă (rumegă tot) şi capra de munte ce poate fi, ori femela ţapului din pădure, ori capra neagră ce sare din stâncă în stâncă, ţanţoşă şi fericită. Vorba celor de la Cargo:

“Vine capra de la munte / Cu steluţe albe-n frunte/ asta-i capra-adevarată/Ţa, ţa, ţa, capriţă, ţa!”

Se spune despre capră, totuşi, că este înţeleaptă, inteligentă, doar iezii sunt un pic mai zglobii. De aici probabil şi efectele benefice ale laptelui şi vechea zicală a colegului meu.

Capra domestică de pe la noi este o subspecie a caprei adusă din Orientul Mijlociu, Anatolia sau din Europa de Est, rămăşiţele arheologice având însă o vechime foarte mare (cam 8000-9000 ani), dacă luăm exemplul  descoperirilor din cel mai vechi oraş din lume,  Ierihon.

Aşa cum păstorii neolitici obişnuiau, şi păstorii contemporani păstrează de la capră cam tot: carnea, pielea, părul, corniţele şi nu în ultimul rând laptele, care se pare că ţine toate bolile la distanţă.

Nu degeaba egiptenii duceau zeilor ofrandă, laptele de capră. Încă un motiv, deci, să o venerăm cum se cuvine.

Spre exemplu, la mine la ţară, se auzea din versuri că ar fi adusă din Africa:

„Ţa-ţa-ţa căpriţă, ţa! / Te-am adus din Africa / Te-am adus cu avionul/ Te-am crescut cu biberonul”

O fi fost adusă de pe acolo, nu zic nu, că doar şi africanii sunt crescători de capre.

Jocul Caprei, obicei străvechi

“Jocul Caprei” este un vechi obicei rezultat din spiritualitatea populară, prezent şi astăzi în majoritatea aşezărilor rurale.

Costumul de capră (de data asta cu două picioare) este frumos ornat cu hârtie colorată, iar masca este de obicei din material natural.  Uneori, capra este înjunghiată (omorâtă) în timpul jocului şi îngropată în mod simbolic, alteori este jucată până o ustură tălpile (copitele), mai direct sau mai nuanţat regional, ţopăind când i se cântă: „Ţa Ţa Ţa – căpriţă ŢA”!

Vrem sau nu vrem, tot ne întâlnim cu capra: în poveşti (doar „Capra cu trei iezi” dacă citeşti şi tot te lămureşti), în poezii (Ex. Viorel Gaiţă – Capra, fiinţă cărată chiar şi la Cotroceni), în cântecele unor trupe, inspirate evident din folclor (Cargo, Fără Zahăr, etc).

În viziunea celor de la „Fără Zahăr”, din cântecul „legenda Caprei”, reiese faptul că acest animal este cam năzdrăvan. De fapt se ştie că sare cu uşurinţă peste obstacole şi se caţără pe tot felul de stânci şi nu se împiedică nici de cioturi şi nici de garduri: „Sare capra gardul, şura, cade-n cap, se dă de-a dura/Lasă traista goală-n cui şi grăunţa nimănui / Se repede pe cărare şi de-a dura şi-n picioare /Behăind: „Dacă-l prind îl bat de-l sting!”

Există peste 300 de rase distincte de capră şi chiar dacă le găsim trăsături specifice speciei sau subspeciei, fiecare capră sau fiinţă, are trăsăturile individuale derivate din propria personalitate.

Să nu ne speriem de capre şi să le iubim aşa cum sunt!

"Ţa-ţa-ţa căpriţă, ţa/ N-am venit din Africa,/Nici măcar din Bucureşti,/Dar încerc să m-adaptez./Ţa-ţa-ţa căpriţă, ţa!"

La mulţi ani!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite