Învăţătoarea de la sat care face tot timpul „şcoală altfel”: predă nonconformist, prin jocuri şi cântece
0
Învăţătoarea Camelia Mihaela Lăţcan se foloseşte în special de jocuri pentru a-i învăţa pe micii ei elevi să scrie, să citească, să numere şi să socotească. Pune preţ şi pe viitorul educaţiei lor: prin cântece, le stârneşte interesul pentru materiile care le vor fi predate la gimnaziu
Mihaela Lăţcan (45 de ani), învăţătoare la şcoala primară din satul Ireşti, parte a Şcolii Gimnaziale „Valeriu D. Cotea“ din comuna Vidra, judeţul Vrancea, are o experienţă la catedră de peste 20 de ani şi s-a remarcat prin metodele informale de predare pe care le foloseşte la clasă.
Elevii săi provin din cele câteva familii care au rămas în satele depopulate şi îmbătrânite din zonă. Dar Camelia Lăţcan este legată sufleteşte de acest sat, unde s-a născut şi unde a crescut. Şi-i place meseria, chiar dacă viaţa de dascăl n-a fost uşoară, cel puţin în primii ani după Revoluţie.
Ba chiar a lucrat doi ani în străinătate, unde a fost nevoită să plece pentru că altfel n-ar fi reuşit să se descurce cu banii. Îşi aminteşte că salariul ei de învăţătoare şi cel al soţului, care lucra în cadrul Armatei, nu acopereau nici măcar o rată la o locuinţă ANL.
Pasiunea pentru pedagogie o are din familie, mama ei fiind profesoară. Acasă auzea adesea discuţii despre note şi cataloage, iar în loc de dulciuri se cumpărau cărţi şi jocuri Lego. „Mergeam cu mama la şcoală, iar cancelaria mi se părea fascinantă, pentru că acolo veneau oameni care vorbeau despre copii şi viitorul lor. La 4 ani, eu ştiam ce vreau să fac. I-am spus educatoarei că vreau să mă fac învăţătoare pentru că vreau să educ copii“, povesteşte Camelia Lăţcan.
Joaca, mama învăţăturii
La începutul carierei, ca majoritatea dascălilor din România, Camelia Lăţcan s-a bazat pe metode de predare tradiţionale, dar gradual le-a adaptat. Experienţa din Marea Britanie, unde a muncit pentru câţiva ani, a ajutat-o mult în acest sens. A interacţionat cu persoane din învăţământ şi a făcut voluntariat, ajutând copiii de diverse naţionalităţi să-şi facă temele.
„Am observat degajarea, lejeritatea cu care era tratat acolo copilul de vârstă mică. Nu se punea presiune pe calificative şi pe finalizarea unei sarcini într-un anumit termen. Fiecărui copil îi este respectat ritmul de învăţare şi am înţeles că rigoarea tradiţionalismului din învăţământul românesc nu mi se mai potriveşte“, spune învăţătoarea.
Camelia Laţcan şi elevii ei FOTO Arhiva personală
Astăzi, metodele ei de predare sunt diferite. Respectă programa şcolară, dar vine la fiecare lecţie cu ceva nou, insuflându-le copiilor libertatea de care au nevoie pentru a învăţa şi a se dezvolta armonios. Le predă lecţii de civică şi pune accent pe învăţarea prin joacă. Face asta chiar şi la clasa a IV-a, unde copiii sunt implicaţi în jocuri de rol pentru a învăţa să se exprime şi să se valorizeze în faţa colegilor lor.
Pentru elevi este un bun prilej pentru a descoperi cât de diferit este fiecare dintre ei şi a afla că posedă atuuri pe care, prin practică susţinută, pot ajunge să le pună în valoare.
Un război pentru a scrie corect
Tot ce face cu copiii la clasă este personalizat. În acest an, de pildă, îi învaţă cum să înveţe. Asta înseamnă că fiecare copil caută să deprindă diverse tehnici de învăţare. „Au învăţat să înveţe în online, să înveţe în grupuri mici, să înveţe în perechi, să înveţe scriind şi să înveţe desenând. Sunt multe procedee de învăţare, pe care fiecare copil le aplică în funcţie de înclinaţiile pe care le are şi astfel ne putem da seama de domeniile către care se vor îndrepta în viitor. Îşi descoperă capacităţile prin aceste modalităţi de învăţare şi le conştientizează“, explică învăţătoarea Lăţcan.
Elevii ei vin acum cu propriile metode de învăţare şi testează mereu noi tehnici ca să vadă ce li se potriveşte mai bine. Foloseşte ortogramele pentru a-i învăţa pe copii să scrie şi să citească. A numit această metodă „războiul ortogramelor“, „armura“ fiind atenţia, iar „armamentul“, scrisul corect. Le-a explicat copiilor că trebuie dus permanent un război împotriva scrisului greşit atât pe reţelele de socializare, cât şi în lucrările lor, atunci când sunt neatenţi.
Camelia Laţcan stimulează creativitatea la elevii ei FOTO Arhiva personală
„Elevii sunt motivaţi să iasă câştigători din acest război şi îşi cresc astfel încrederea în forţele proprii. Ei au puterea de a învinge răul care poate apărea prin greşelile de exprimare şi cele făcute în scris. Previn apariţia lui prin atenţie şi învăţare corectă“, spune învăţătoarea.
Camelia Lăţcan pregăteşte permanent terenul de învăţare pentru elevii ei, scoţându-i din zona de confort şi ducându-i uşor spre cea de dezvoltare. De pildă, copiii din clasele a III-a şi a IV-a sunt pregătiţi prin joacă şi cântece pentru limba franceză, pe care o vor învăţa din clasa a V-a, iar la orele de ştiinţă îi pregăteşte pentru fizică. Le sădeşte astfel o sămânţă de curiozitate pentru materiile pe care le vor parcurge în anii următori.
Mentoratul e esenţial, dar lipseşte
A absolvit cursurile Teach for Romania şi urmează în prezent un curs postuniversitar despre utilizarea materialelor licenţiate din online. Le vorbeşte acum copiilor despre importanţa acordării drepturilor de autor. Elevii află la clasă în ce condiţii pot citi sau viziona diverse materiale de pe Internet şi când le pot descărca şi da mai departe.
„Unui copil mic nu-i poţi preda această teorie, dar îi poţi da un exemplu de bună practică, care formează comportamente şi obişnuinţe pentru viitor. Dacă un copil este obişnuit acum să vadă în colţul paginii acea licenţă pe care eu o scriu, când nu o va vedea, îşi va pune întrebarea: «De ce nu o are?» şi va realiza că este un document piratat şi nu-l va folosi.“
În România, ideea de mentorat nu a prins încă foarte bine, însă Camelia Lăţcan consideră că este mare nevoie de asta, mai ales la nivel de grup sau între profesorii de la aceeaşi clasă.
Camelia Laţcan şi elevii ei FOTO Arhiva personală
„Mi-a plăcut mereu să învăţ mai mult şi mai bine nu pentru gradaţii, ci pentru a fi mereu la curent. În sănătate şi în învăţământ trebuie să ştim permanent ce este nou şi ce este important pentru a prevedea ce se va întâmpla în viitor“, spune învăţătoarea.
Mergând pe acest principiu, a urmat o facultate de management general şi o facultate de psihologie şi ştiinţele educaţiei şi s-a specializat astfel ca profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar. Ulterior, a absolvit şi un masterat în management educaţional. Urmează să devină mentor pentru profesori, dar pentru Camelia Lăţcan nu înseamnă decât o legalizare a ceea ce face deja de ani buni: să dea binele primit mai departe.
„Cum eu am primit ajutor de la cadrele didactice cu experienţă la vremea respectivă şi am învăţat să fac totul ca la carte şi să mă descurc în situaţii critice, aşa transmit şi eu ce am învăţat. La şcoala mea, mi-am oferit ajutorul pentru colegii debutanţi în ceea ce priveşte metodica de predare, chiar şi în metodica digitală, dacă este nevoie. Vreau astfel să dau mai departe un proiect didactic, o comunitate de învăţare.“ (AUTOR: Valentin Trufaşu)
Se încarcă comentariile...
