Petrecând revelionul în stradă nu mai trebuie să cheltuim mult. Primăria plăteşte tot! E ca şi cum am sta într-un restaurant de lux din Bucureşti, cu un brifcor în pahar, vreo jumătate de zi, dar ca să ajungem până acolo ne costă mai mult banii de drum!

Aşa şi cu primăriile astea sau Consilii Judeţene. Adună cât mai multe taxe şi impozite de la cetăţeni, eventual se mai milogesc la Guvern pentru câte o factură de plătit la vreun furnizor de gaz metan, se caută foarte mult prin buzunare să mai văruiască un spital, să mai repare chiuveta într-o baie dintr-o şcoală, să nu mai zicem de faptul că nu au bani de premii pentru olimpici şi îndrumătorii lor şi alte câte... dar avem artificii, uraaaaaaaaa.... să fim şi noi fericiţi, nu doar cei din Sydney, Tokyo, Beijing  sau New York!

Ţara arde şi baba se „chiaptănă”

Da, da... ţara „duduie” de o economie foarte puternică!  Suntem pe creştere economică şi să zicem mersi că încă n-am crăpat cu asemenea salariu mediu. Am avut noroc mare că a scăzut tva –ul la pâine şi ne-am permis-o fiecare, iar cu toţi banii strânşi în jumătate de an am îngroşat cozile la supermarket (că tot au avut atâtea promoţii, sâc!) să avem şi noi masa bogată de sărbători.

Tot atâtea motive să „dănţuim” de fericire şi să ciocnim un pahar cu şampanie, chiar dacă nu ne cunoaştem. Noi să fim sănătoşi!

Acum câţiva ani, am ieşit şi eu din casă să petrec revelionul în stradă!  Aş fi vrut să-i aud pe cei de la Rednex interpretând una din melodiile mele preferate. Dacă nu şi-a permis Consiliul să-mi aducă Pink Floyd, măcar să mă bucur de zvăpăiaţii ăia. Ei aş! Mă tot întrebam de ce am ieşit de la căldură să tot aştept să cânte Rednex şi, între timp, să trebuiască să îndur tot zgomotul şi fumul scos de petarde şi să am şi grijă să nu mă aleg cu ochii scoşi.

Mă gândeam cu invidie la colegii mei din sectorul 5 bucureştean care dansau aşa frumos la Vanghelion. Off! Bine măcar că s-a interzis folosirea pertardelor, că altfel, pe lângă ceaţa cu pricina, aş fi fost nevoită să îndur şi perdeaua groasă de fum şi să ţopăi ca şi cum aş fi fost în calea mitralierelor (deja am început să le aud în zonă şi nici nu a început numărătoarea inversă).

Unde vă grăbiţi măi aşa? Chiar vreţi să se termine anul mai repede, să treacă aşa pe lângă noi ca vântul? Eu nu vreau să îmbătrânesc, pentru că încă nu am aflat cine îmi plăteşte pensia!

Focşaniul, de revelion, „e fruncea”

OoHH, dar la noi la Focşani suntem într-o continuă fericire! O ţinem numai în festivaluri, din vară până în iarnă, în fiecare an! O ducem bine! Avem toate străzile asfaltate şi trotuarele pavate, lumini peste tot, nu numai între blocuri, chiar şi pe şoseaua europeană .

La mine în cartier este un fel de mocirlă din cauza „prafului de aur” amestecat cu burniţă şi juri că toată lumea are loc de parcare, indiferent câte parcele adjudecate mai apar în vreun spaţiu viran.

Nu ne pasă de frig sau de vreun ger siberian, nu ne pasă nici dacă e ceaţă de ne intră în oase şi apoi urlăm de dureri articulare, ne pasă doar să ne mândrim cu cele mai ale naibii petreceri, cele mai faine artificii, cele mai multe luminiţe, toate la costurile „cele mai mici” din ţară.

Ce credeţi măi voi aştia din Timişoara?  Că mai e Banatul fruncea? V-aţi dus la coadă măi!  Vi s-a redus bugetul de Revelion şi nu vă mai permiteţi decât artişti locali. Noi ne permitem mai mult de atât.

Îmi vine să „râd”de cei de la Cluj! Păi numai 12 de mii de euro v-aţi permis pentru a sărbători faptul că aţi înflorit într-un an, cât alţii în 20 de ani? Mai mare ruşinea! Câtă modestie pe voi! Ha Ha! Dacă vă rămâne vreo şampanie, daţi un buzz!


V-am luat-o înainte tuturor la sărăcie, dar ne permitem (sâc!) să cheltuim 125 mii de euro pentru un ditamai Revelionul în Piaţa Unirii şi ne cântă doar artiştii în vogă ce şofează iute pe cea mai nouă Autostradă!

Tari artiştii aştia! Cântă câteva minute la câteva revelioane şi încasează bugetul educaţiei pe un an! Hmm...
Măcar de Revelion să fim şi noi fruncea, nah!

P.S. Mi-ar plăcea să ies în stradă de Revelion şi să mă bucur de artificii şi cele mai tari concerte, dar să ştiu că sunt într-o ţară sau oraş unde nu se face haz de necaz! Mă amăgesc cu numărătoarea inversă de la televizor şi regret după programele de revelion încărcate cu umorul marilor artişti, care fie au murit, fie au fost înlăturaţi de manelişti şi alte „vedete” de sezon. Să avem pardon!