VIDEO REPORTAJ Oraşul unde lemnele sunt cărate în apartamente apăsând pe telecomandă. „Aşa evoluăm noi, suntem de râsul lumii“

VIDEO REPORTAJ Oraşul unde lemnele sunt cărate în apartamente apăsând pe telecomandă. „Aşa evoluăm noi, suntem de râsul lumii“

Calafetenii şi-au montat scripeţi electrici în balcoane să-şi aducă mai uşor lemnele în apartamente FOTO / Ana Popescu

De un deceniu, oraşul Calafat nu mai are sistem centralizat de termoficare şi locatarii blocurilor  sunt nevoiţi să-şi monteze sobe în apartamente pentru a avea căldură. Primarul spune că a găsit soluţia tuturor problemelor, dar consilierii nu-l sprijină. „Mi-au zis că am OZN-uri în cap“

Când ajungi în Calafat, spaţiile verzi din faţa blocurilor sunt cele care îţi atrag imediat atenţia. Aici oamenii şi-au construit tot felul de magazii unde îşi depozitează lemnele pentru iarnă. Apoi, privirea rămâne aţintită asupra coşurilor de fum care îmbracă blocurile.


În această situaţie s-a ajuns pentru că, în 2009, Uzina de termoficare Termo Calafat şi-a închis porţile din cauza cheltuielilor prea mari. De atunci, oamenii au fost nevoiţi să găsească soluţii pentru a putea trece peste iernile geroase. Cei mai mulţi dintre ei şi-au construit în apartamente sobe, alţii au apelat la centrale pe lemne sau pe paleţi şi doar unii locatari au ales centrale electrice, în acest caz costurile fiind mai ridicate.

„Ne descurcăm nu greu, foarte greu. De atâţia ani trăim cu calvarul ăsta. Eu am noroc că stau la parter. Mi-am făcut aici, sub geamurile apartamentului, depozitul de lemne. Soba o am în dormitor şi las uşa deschisă pentru a intra căldura în toată casa. Nu avem altă soluţie”, povesteşte Eugen Cîrneci, în vârstă de 59 de ani.
Eugen Cîrneci şi-a transformat grădina în depozit de lemne
 
Cel mai greu este pentru cei care locuiesc la etajele superioare. „Uneori simt că leşin pe scări cu plasa plină cu lemne. Pe balcon, în loc de murături am butuci să fac focul în sobă. Cănd ştiu că se apropie iarna, mă rog la Dumnezeu să nu fie prea geroasă. Noi suntem bătrâni, abia ne mai putem mişca, dar suntem nevoiţi să urcăm pe scări, până la etajul 4 cu lemnele în braţe. N-avem ce face”, spune Cornel Stavin, în vârstă de 77 de ani.

Elisabeta Spulbăr  îşi aduce lemnele în casă cu ajutorul unui scripete electric
 
Elisabeta Spulbăr, în vârstă de 63 de ani, a cărat ani la rând lemne până la etajul 3, unde locuieşte. Ar fi şi acum în aceeaşi situaţie dacă fiul său nu ar fi venit cu soluţia salvatoare. „Băiatul meu munceşte în Italia şi mi-a cumpărat un scripete cu telecomandă. Pot spune că ne-a salvat viaţa. Am făcut un suport pe balustrada de pe scară, punem scripetele, îl bag în priză, las cârlicul în jos, atârn plasa cu lemne, apăs pe telecomandă şi o trag sus, la etajul 3. E mult mai uşor aşa. Oricum, mi-am nenorocit spatele cărând lemne pe scări”, mărturiseşte femeia. 
 
Ideea salvatoare a familiei Spulbăr a fost preluată de mulţi locatari. „E mult mai uşor aşa. Să cărăm lemnele în casă apăsând pe telecomandă. Nu avem altă soluţie. Aşa evoluăm noi, suntem de râsul lumii. Lemnele le cumpărăm din timp. Fiecare cum poate. Aproape toţi le achiziţionăm din Bulgaria pentru că sunt mult mai ieftine”, spune şi vecinul de la etajul 4.
 


„Stăm pe o mină de aur, dar degeaba”
Autorităţile din Calafat recunosc că sunt depăşite de situaţie. Iar la Primăria din Calafat, problemele greu pot fi rezolvate atâta timp cât edilul şef al oraşului se plânge că nu este sprijinit de consilierii locali. „Avem o singură speranţă să rezolvăm această problemă, să dezvoltăm oraşul, să-l transformăm într-un adevărat punct de atracţie pentru toată ţara şi nu numai. De curând, am aflat că oraşul nostru stă pe izvoare de apă termală. Exact ca şi Vidin-ul. Acolo, oamenii au început lucrările. Vor să profite de bogăţia venită de la Dumnezeu. La noi, nu se vrea nimic. Atunci când am adus în discuţie acest subiect, unii domni consilieri mi-au zis că am OZN-uri în cap. Am adus personal un specialist de la Craiova şi dumnealui spune că stăm pe o mină de aur, dar degeaba”, susţine primarul Lucian Ciobanu.

Oamenii se tem că în câţiva ani în oraşul de la Dunăre nu vor mai rămâne decât bătrânii. „În Calafat este din ce în ce mai greu să trăieşti, nu mai avem nimic. Trăim de pe-o zi pe alta, copiii au plecat de acasă pentru că aici nu mai pot avea un viitor”, explică  Mariana Bălaşa, o femeie de 68 de ani.
În Calafat există 80 de blocuri în care mai trăiesc acum aproximativ 3.000 de oameni. Multe dintre apartamente sunt abandonate de locatari în timpul iernii.

 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: