Student la Teologie: „Mâncarea mea de post e fasolea cu cârnaţi”. Preot: „Nu au mentori!”
0
Zeci de studenţi ai Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Craiova spun că nu ţin post, pentru că nu se pot înfrâna de la carne. Dacă în trecut canoanele erau respectate cu stricteţe, în prezent sunt ignorate până şi de tinerii de la Teologie.
Postul Paştelui este postul dinaintea Învierii Domnului, cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi ale Bisericii Ortodoxe Române, cunoscut şi sub denumirea de Postul Mare.
Citiţi AICI mai multe detalii despre post:
El a fost rânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregatire a catehumenilor de odinioară, care urmau sa primească botezul la Paşti, şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorarii anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului. În acelaşi timp, ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice, de unde i s-a dat si denumirea de Păresimi (informaţii culese din articolul "Când şi cum se cuvine să postim", scris de preotul Petre Semen).
Preoţii care nu ţineau post, caterisiţi
Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea (scoaterea din funcţia de preot - n.r.) pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea pe credincioşii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri, de vineri, si pe cel al Păresimilor, cu excepţia cazurilor de boală. Preoţii spun că postul reprezintă un semn al dragostei faţă de Dumnezeu şi al grijii pentru suflet.
Bunicii, principalii postitori
Părinţii Bisericii ţineau postul cu rigurozitate. Credincioşii din generaţiile trecute nu se abăteau de la aceste dogme bisericeşti. Şi în zilele noastre mai sunt oameni pentru care postul reprezintă o perioadă de abstinenţă. Majoritatea sunt bătrâni şi provin de la ţară. “Postul e sănătos. De-aia nici nu m-am îmbolnăvit până acum, că m-a întărit credinţa”, ne-a mărturisit Viorica Leana, din Podari-Dolj. În Craiova, preţul legumelor şi fructelor nu a crescut în aceaste luni, cum de regulă se întâmplă pe durata postului. Explicaţia comercianţilor este simplă. “Dacă nu se face vânzare, nu are rost să umflăm preţurile. Ne aşteptam să se înghesuie lumea la portocale, grefe şi chiar mere, că sunt ieftine. Nu s-a întâmplat aşa”, ne-a spus Maria Gonci (34 de ani), negustor în Piaţa Centrală din Craiova.
"E mai important să avem sufletul curat"
Teologii completează un peisaj al unei societăţi care s-a lăsat de obiceiuri şi care respectă facultativ normele bisericeşti. Foarte puţini studenţi la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova spun că nu au consumat carne şi lapte în această lună. “Peste 80% dintre noi nu ţinem post. Cunoaştem această situaţie, pentru că locuim în cămine şi vedem ce mânâncă ceilalţi. Eu spre exemplu, recunosc că nu ţin. De ce? Pentru că nu mă pot lăsa de mâncare consistentă. În fond, e mai important să avem sufletul curat şi să nu păcătuim, decât să râvnim la anumite bucate şi să nu ne facem pofta. Mâncarea mea de post e fasolea cu cârnaţi”, ne-a spus un student de la Teologie, care însă a preferat să nu-i fie făcut public numele.
Post cu manele, în cămine
Pentru că mulţi dintre tineri sunt cazaţi în căminele din oraş, unii dintre aceştia pot fi văzuţi distrându-se la chefuri, pe ritm de manele, chiar în timpul postului. “Nu sunt şi manelele un gen de muzică normal? Ce este neobişnuit să ne placă Florin Salam şi «Am norocul scris în frunte»? Ce-i drept, acum nu mai stau până dimineaţa cu casetofonul deschis la maximum”, ne-a spus un alt student de la Teologie, sub protecţia anonimatului.
Seminariştii respectă dogma
Potrivit unor surse de la Seminarul din Mofleni, peste 50% dintre seminarişti ţin postul. Cei care nu fac acest lucru dezvăluie cauza pentru care încalcă regulamentul. “La seminar ni se dă mâncare de post, însă nu ne ţine de foame, aşa că mai cumpărăm de la magazine de-ale gurii. Multe produse nu sunt de post şi nu avem ce face, aşa le consumăm. Ne mai aduc pachet de acasă părinţii, c[ lor le e milă de noi şi ne mai gătesc de dulce. Ştim că se lasă cu păcat. N-avem încotro”, ne-a mărturisit un seminarist din Craiova. Unii preoţi spun că acestor studenţi le lipsesc mentorii. "E vai de ei! Nu e vina lor că gândesc în felul acesta. Dacă nu au mentori buni, la ce să ne aşteptăm din partea lor? Nu le putem cere prea mult", ne-a spus un preot din Oltenia.
Se încarcă comentariile...
