Satul bântuit de „fantoma“ strigoilor

Satul bântuit de „fantoma“ strigoilor

Spre cimitirul din satul părăsit, localnicii privesc cu frică, de la distanţă. FOTOGRAFII: Andreea Mitrache

În satul Gura Racului, din Dolj, toată lumea vorbeşte în şoaptă despre „arătăniile din deal“. Bătrânii povestesc cum aşezarea a fost strămutată acum mai bine de 200 de ani din cauza strigoilor şi cum, chiar şi acum, moroii se mai arată la ceas de seară.

Ştiri pe aceeaşi temă

Oamenii din Gura Racului îşi fac cruce de trei ori înainte să povestească tot ce ştiu despre duhurile rele care bântuie zona. Ei cunosc istoria locului şi spun cu mâna pe inimă că şi acum, chiar dacă au trecut 200 de ani de când aşezarea a fost strămutată, se tem de strigoi. Satul lor se numea pe vremuri Sălişte şi a fost mutat dintr-o parte într-alta din cauza moroilor. Aceasta este legenda pe care o ştie toată suflarea din Gura Racului. În sătucul aflat la aproximativ 20 de kilometri de Craiova au mai rămas acum aproape 100 de familii, majoritatea locuitorilor fiind trecuţi de 60 de ani.

„Sus, în deal, sunt arătănii, mamă!“

Localnicii cred că spiritele rele îi bântuie şi acum, iar după apusul soarelui, pe uliţe nu mai este ţipenie de om. „Sus, în deal, sunt arătănii, mamă! Toată lumea ştie că satul a fost strămutat din cauza strigoilor. Şi nici acum, nimeni nu are curaj să treacă pe acolo. Mi-a povestit străbunica mea că în fiecare noapte se aud zgomote puternice. Duhurile rele bântuie zona, iar cine trece pe acolo are doar de suferit. Un consătean a paralizat într-o seară când a dat nas în nas cu un moroi. Nu este poveste, domnişoară, ce vă spun eu. Sunt lucrurile adevărate care s-au întâmplat aici în satul Gura Racului“, a început să povestească Ioana Preda, femeie trecută de 70 de ani.

Localnicii vorbesc mereu cu teamă despre locul „din deal“ unde nu au curaj să se aventureze nici măcar în timpul zilei. „Doamne fereşte să coboare aici peste noi! Eu în fiecare seară tămâiez prin casă şi mă rog la bunul Dumnezeu să mă apere. Nici nu avem cum să ne apărăm de ei. Eu le-am spus nepoţilor mei că nu au ce să caute în locul acela şi nici pe dumneavoastră nu vă sfătuiesc să mergeţi acolo“, a spus o altă localnică, Ioana Militaru, trecută de 74 de ani. Cei mai mulţi dintre oamenii care trăiesc aici sunt convinşi că strigoii sunt sufletele rele ale morţilor, care ies noaptea din mormânt şi se transformă într-un animal sau într-o apariţie fantomatică pentru a pricinui rele celor vii. „Sunt oameni care nu şi-au găsit liniştea şi fac rău oricărei persoane pe care o întâlnesc“, a mai spus Ioana Militaru.

Legenda moroilor s-a transmis din generaţie în generaţie, fără ca veridicitatea  moroilor să fie pusă la îndoială de cineva. „Nu văd de ce toate aceste poveşti nu ar fi adevărate. De ce ar fi trebuit inventat un astfel de mit, dacă nu ar fi existat. Rudele noastre care acum nu mai sunt printre noi şi care au trăit pe pielea lor acele episoade nu cred că au avut vreun interes să fabuleze“, a spus şi Mihai Dumitru, în vârstă de 63 de ani.

Strămutaţi din cauza ciumei

De-a lungul celor peste 200 de ani, locuitorii din satul doljean au aflat tot mai multe poveşti despre strigoii din deal şi despre cum strămoşii lor îi potoleau. „Aici a existat un bărbat pe nume Nae Coza care mergea noaptea în cimitir la ăla de se zicea că s-a transformat în moroi şi îi cresta inima în patru. Doar aşa îl putea potoli. Ştiu că lumea nu ne crede, dar aşa a fost atunci. Oamenii nu se mutau ei aşa dacă nu era nimic adevărat. Ţăranii cu greu îşi părăsesc locuinţele pentru a pleca dintr-un loc în altul. Cu arătăniile alea nu este de glumit“, a mai povestit şi nea Ilie, un alt sătean din Gura Racului. Bătrânul îşi aminteşte că ultima oară când a trecut pe acolo a fost în urmă cu 10 ani, şi atunci în timpul zilei.

Istoricul Toma Rădulescu a explicat că în majoritatea satelor din judeţul Dolj, oamenii cred în moroi, confirmând faptul că, într-adevăr, în urmă cu 200 de ani satele au fost strămutate, dar din cauza ciumei. „Mulţi oameni au murit în urmă cu 200 de ani din cauza «Ciumei lui Caragea». Satul Gura Racului a fost strămutat din cauza acestei boli. Sătenii, în vremea respectivă, credeau că duhurile rele îi omorau. Şi astăzi, ţăranii pun fuse în pământ la căpătâiul mortului, iar dacă li se pare că se face moroi îi înfig şi un an ac în inimă“, a precizat istoricul.    

Etnologii spun că mitul strigoilor a existat din Antichitate, însă atunci aceştia erau consideraţi duhuri bune. Cu timpul s-au transformat în duhuri rele. Paula Popoiu, directorul Muzeului Satului „Dimitrie Gusti“ din Capitală, spune că în Oltenia tradiţia asta este mult mai vie, iar oamenii încă mai cred în ritualurile de demult. „Credinţa în strigoi este una dintre cele mai persistente. De-a lungul anilor, au existat diferite ritualuri care au rămas până în ziua de astăzi. Mai exact, potrivit ritualului, se înfige un  piron sau o andrea direct în inimă celui care este considerat strigoi“, a declarat Paula Popoiu.

Vânătorii de strigoi de la Marotinu de Sus

În urmă cu aproape 10 ani, în satul Marotinu de Sus, din comuna doljeană Celaru, un bărbat mort de două săptămâni a fost dezgropat de şase vecini, care i-au scos inima şi i-au ars-o. Cenuşa au amestecat-o cu apă şi au băut-o. Localnicii au declarat atunci că persoana decedată s-a transformat în strigoi şi din această cauză toţi membrii familiilor lor s-au îmbolnăvit peste noapte. Fiica bărbatului decedat nu a fost de acord ca mormântul tatălui să fie profanat şi a sesizat imediat autorităţile. Gheorghe Marinescu, Mircea Mitrică, Stelică Popa, Florea Constantin, Ion Ionescu şi Oprea Pascu, cei care i-au scos inima lui Petre Toma, au fost condamnaţi, în anul 2005, fiecare la câte şase luni de închisoare cu suspendare pentru profanare de morminte. Judecătoria Craiova i-a obligat şi la plata unor daune în valoare de 3.000 de lei.

Marin Sorescu, despre moroi

Poetul Marin Sorescu, născut în comuna doljeană Bulzeşti, de care aparţine acum satul Gura Racului, a cuprins legenda strigoilor în volumul de poezii „La lilieci“, aşa cum este cunoscută zona Bulzeştilor. Sătenii cred că poetul descrie exact modul în care strigoii i-au bântuit mai bine de 200 de ani. „Sincer să vă spun, eu am văzut locul bântuit doar de aici din sat. Nu am avut niciodată curaj să merg acolo. Povestea cu strigoii eu sunt sigur că este reală. Dacă veniţi imediat după lăsatul soarelui aici rar mai vezi om pe uliţă. Toată lumea intră în casă de frica arătăniilor“, a spus Marian Ticu, un sătean în vârstă de 74 de ani.

Specialiştii, pe de altă parte, susţin că poezia lui Sorescu nu are nicio legătură cu legenda din Gura Racului. Nicu Panea, profesor universitar doctor la Universitatea din Craiova, a declarat că poetul Marin Sorescu nu a scris decât un lucru despre moarte. „Literatura este legată de ficţiune, nu de realitate. În ciclul morţii există o idee că dacă nu se fac toate orânduirile celui trecut în nefiinţă, acesta rămâne prizonier între două lumi. Atunci oamenii cred că este moroi. Nu există nicio legătură între poezia respectivă şi povestea spusă de oameni. Se vorbeşte despre toate credinţele“, a declarat profesorul Panea.

„Dumneata“, de Marin Sorescu

„Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,
Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,  
Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,
Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,
Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,
Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe,  
Aşa ca putregaiul.  
«Bună seara.» Ăla nu-i răspunde. «N-o fi auzit», se gândeşte Grigore,  
«Bună seara», zice iar.
«Bună seara», îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură  
şi-i stă drept în cale,  
Nu-l mai lasă să treacă.  
«Mă, tu ştii cine sunt eu?»
Se uită Grigore... şi odată simte cum i se scoală căciula
Singură din cap: hoop! şi cade jos... pleoţ! Ăsta semăna cu unul de
Murise... să tot fie luna...
 «Păi, eu ştiu... » încearcă el să-şi facă... ce să-şi facă?... curaj...
«Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau...»
Păi, ia-mă şi dumneata de guler... rânjeşte străinul.  
Când să-l ia de guler... nimic... Ăla era moroi...  
Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer...  
După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.  
Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva  
Că paraliza tot.“         
                                                                (Fragment)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Casele din satul Gura Racului mai sunt locuite acum doar de bătrâni. FOTO: Andreea Mitrache

Imagini din aceeasi galerie
  • Casele din satul Gura Racului mai sunt locuite acum doar de bătrâni. FOTO: Andreea Mitrache
  • Mihai Dumitru, localnic: „Toată lumea a crescut aici cu povestea moroilor. Nu văd de ce toate aceste poveşti nu ar fi adevărate“. FOTO: Andreea Mitrache
  • Ioana Preda, localnică: „Un consătean a paralizat într-o seară, când a dat nas în nas cu un moroi. Nu este o poveste!“. FOTO: Andreea Mitrache
Distribuie imaginea
citeste totul despre: