Ziua de naştere a Securităţii, începutul unei istorii monstruoase: crime, urmăriri, experimente sângeroase
0
În urmă cu 68 de ani, la data de 30 august 1948, s-a înfiinţat cel mai odios sistem de urmărire din Europa, Direcţia Generală a Securităţii Poporului, care a semănat teroare printre toţi românii. În cele din urmă, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu au fost trădaţi tocmai de oamenii sistemului pe care ei îl creaseră.
Prima structură a Securităţii s-a înfiinţat prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948, după detronarea regelui Mihai şi proclamarea republicii populare. Misiunea direcţiei era înlocuirea serviciilor secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. În fruntea ei a fost numit Gheorghe Pintilie, generalul care a fost direct implicat în toate acţiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv în realizarea experimentului Piteşti. De asemenea, majoritatea deportărilor în lagărul de muncă forţată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră au fost aprobate de Pintilie şi adjuncţii săi.
Armata Securităţii
Instituţia Securităţii a exercitat, timp de patru decenii, o influenţă covârşitoare asupra evoluţiei României şi asupra destinului a sute de mii, chiar milioane de oameni, care au fost urmăriţi, judecaţi şi condamnaţi pe nedrept. Securitatea a avut perioade în care personalul său a depăşit cifra de 22.000 de oameni, excluzând aici numărul cadrelor din trupele de Securitate.
„Practic, nu a existat niciun domeniu de activitate socială care să nu fi reprezentat un obiectiv pentru Securitate. De la procesele de producţie din unităţile industriale, până la situaţia din licee şi facultăţi sau din spitale, de la foştii membri ai partidelor politice interbelice şi până la diplomaţii trimişi peste hotare, actori, jurnalişti, sportivi, magistraţi, tot şi totul trebuia cunoscut“, precizează lector univ. dr. Florian Bichir, membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
De altfel, doi cercetători ai Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pregătesc o amplă lucrare, aflată în curs de apariţie, „Securitatea 1948-1989”, coordonată de Florian Banu şi Liviu Ţăranu. Ororile Securităţii au fost dezvăluite chiar din interior. În 1968, Nicolae Ceauşescu, a ordonat o anchetă pentru a scoate în evidenţă abuzurile aparatului represiv din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ocazie cu care au fost reabilitate figuri importante ale partidului, întemniţate în timpul lui Gheorghiu-Dej, printre care şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu.
Ucis pentru că iubea amanta securistului
Memorabilă rămâne demascarea sistemului din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, unde oamenii se împuşcau fără să existe un proces, fără ca un judecător să pronunţe pedeapsa capitală. Dintr-o notă raport elaborată în 1968, aflăm că un funcţionar, Gîlgău Aurel Ionac, fusese împuşcat la data de 22-23 august 1950. Singura sa vină fusese aceea că avea aceeaşi concubină cu unul dintre informatorii Securităţii. Într-o notă-raport, în 1968, şeful postului de miliţie Dolna raporta această atrocitate:
„Gîlgău Aurel Ionac era de profesie funcţionar, în trecut militar cu gradul de plut. maj, la o unitate din Dej – serviciul spate. În ultimul timp, când a fost executat era schiitor de lemne de foc pentru unele unităţi militare din staţia CFR Gîlgău. Motivele împuşcării sale nu se cunosc, probabil le cunoaşte fostul comandant al securităţii judeţene Someş-Dej Briceag, care în prezent se află pensionar MAI în oraşul Cluj. Se discută că acesta era comandantul securităţii Somej-Dej. Se discută că acesta a fost împuşcat de fostul ofiţer de securitate Robu, care în prezent este paznic. Se mai discută că motive de executare nu au fost, dar, fiindcă umblau la o concubină amândoi, cu susnumitul Chendreanu din Cluj, cum se presupune că a fost informatorul securităţii Dej de pe atunci, a furnizat date mincinoase despre el pentru care l-a executat“.
Disidentul Gheorghe Ursu, ucis în bătaie
O altă abominabă crimă a fost împotriva poetului disident Gheorghe Ursu (foto dreapta), care a fost bătut în celulă până a murit. Denunţat de două colege că ţine un jurnal, casa lui a fost percheziţionată şi ulterior arestat, în anul 1985, fiind băgat în beciurile Direcţiei a VI-a a Securităţii din Calea Rahovei. A fost ţinut în celulă cu infractori recidivişti, violenţi şi a fost supus unor interogatorii zilnice.
A rezistat până pe 17 noiembrie, când a primit bătaia fatală. S-a stins la Spitalul Penitenciar Jilava, unde a fost dus mult prea târziu pentru a putea fi salvat. Andrei Ursu, fiul lui, a fost înştiinţat pe 19 noiembrie de un sectorist de la Circa de Miliţie că tatăl său murise cu două zile în urmă şi că îl poate găsi la Morga Pantelimon.
„Fenomenul Piteşti“ a fost unul din cele mai oribile experimente ale Securităţii. Aici, deţinuţii politici, majoritatea studenţi, membri ai partidelor interzise de comunişti, au fost torturaţi în scopul reeducării. Cei care se opuseseră regimului, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliţi să se tortureze reciproc, pentru ca să cedeze psihic. Prin acest experiement au trecut între 1.000 şi 5.000 de deţinuţi.
Toţi erau urmăriţi
Practic, în perioada comunistă, nu era nimeni la adăpost la mâna lungă a Securităţii. Fie că erau în casele lor, fie în vacanţă, scrisorile le erau interceptate, la fel ca şi discuţiile din intimitatea apartamentului lor sau din camerele de hotel. Aşa se face că, în 1970, erau deja instalate mijloace de ascultare a convorbirilor în toate hotelurile importante din majoritatea judeţelor ţării, fiind vizate cele frecventate de turişti. Pentru reuşita filajului, Securitatea a montat emiţătoare portabile şi în umbrelele şi în şezlongurile de pe plajă, în maşina celui urmărit, în mesele de la restaurante.
Pentru a fi siguri că nu le scapă nimic, din anul 1969 s-a trecut la recrutarea tuturor ghizilor O.N.T., iar cei care refuzau ori se dovedeau a fi necorespunzători urmau să fie scoşi imediat din această activitate. Au urmat cameriste, portari, gestionari, ospătari, apoi ghizii din muzee sau mănăstiri.
Spionii care l-au trădat pe Ceauşescu
Dar sistemul securist nu era perfect. Dacă oamenii simpli voiau să fugă peste graniţă, în căutarea libertăţii, şi unii chiar au reuşit, şi marii spioni l-au trădat pe Nicolae Ceauşescu. Cel mai celebru caz a fost al lui Mihai Pacepa (foto dreapta), care a fugit în vara anului 1978 în Statele Unite ale Americii. Lui i-au urmat zeci. Oamenii din armata invizibilă a lui Ceauşescu au fost condamnaţi ulterior la moarte de regimul comunist. După ce erau identificaţi, li se aflau noua identitate şi domiciliul, o echipă pleca după ei pentru a-i ucide. Spionii învăţaseră lecţia în România, îşi schimbau identitatea şi cu greu le dădea cineva de urmă.
În ceea ce priveşte felul în care a fost trădat Gheorghe Gheorghiu-Dej de Securitate, una dintre variantele morţii lui este că ar fi fost iradiat de serviciile secrete străine, în urma unei vizite la Varşovia, fără ca cei care-l păzeau să-şi facă datoria.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Apostolii Epocii de Aur, episodul #9. Toate conspiraţiile spionului Nicolae Doicaru
FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“
Se încarcă comentariile...
