„Visul american“, de la Declaraţia de Independenţă faţă de Marea Britanie la fantezia colectivă a bunăstării
0
Expresia „visul american“ are acelaşi înţeles în orice colţ al lumii. Împlinire, reuşită, izbândă, succes - sinonimele sunt strânse într-un mănunchi sub forma „visului american“, care îţi oferă totul după ce n-ai avut mai nimic.
La 4 iulie, SUA marchează semnarea Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, în anul 1776. Actul parafează desprinderea a 13 colonii britanice de pe noul continent de Coroana Marii Britanii - reprezentând, practic, actul de naştere al Statelor Unite ale Americii. De atunci, SUA a însemnat pentru restul lumii pământul făgăduinţei, locul unde te poţi îmbogăţi, tărâmul unde visele pot deveni realitate.
Visul american, născut literar în 1931
Conceptul de «vis american» a fost «instituţionalizat» de scriitorul şi istoricul James Truslow Adam, în lucrarea sa din 1931, Epopeea Americii. Acesta îşi explică conceptul astfel: «Visul american este acel vis al unei ţări în care viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi, cu posibilităţi pentru fiecare în funcţie de abilităţi şi rezultate» şi de asemenea «Visul american nu se referă la maşini şi venituri mari, ci mai curând la o ordine socială în care fiecare bărbat sau femeie are dreptul să-şi obţină statutul social pe care-l doreşte dacă este capabil, astfel încât să-i fie recunoscut meritul indiferent de condiţia socială din care provine».
Până la Truslow, expresia «american dream» mai apăruse sporadic în articole din ziare şi în cărţi de după 1850, referindu-se cu precădere la pionierii care au pornit spre vest în căutarea aurului sau la imigranţii care au debarcat în porturile Statelor Unite - 12 milioane de oameni numai pe celebra Ellis Island, între 1892 şi 1954 - în căutarea unei vieţi mai bune“, explică profesorul de istorie Dragoş Dragomir din Constanţa.
Imaginea idilică
Dar care era imaginea idilică a vieţii tihnite şi îndestulate a unui american? Hollywoodul întreţine cu succes de box-office flacăra imaginaţiei colective, prin producţii care înfăţişează în culori pastelate perioada de glorie a familiei americane. Profesorul Dragomir arată până unde merge fantezia şi cum s-a făcut adaptarea „visului“ de-a lungul timpului.
„Expresia a prins şi a făcut epocă, deşi este, în anumite privinţe, contrară realităţii. Casa cu gard alb, nou vopsit, cu iarba tăiată în curte şi doi copii care se dau în leagăn, în timp ce mama lor pregăteşte masa pentru momentul când tata se întoarce de la serviciu a fost imaginea visului american pentru anii ’20 sau ’50. În majoritatea perioadelor, visul american a însemnat individualism şi consumatorism, adică exact maşini şi venituri mari, bluejeans, whiskey, fast food sau junk food, Coca-Cola sau Pepsi, Hollywood. În perioadele de criză, ultima începută în 2008, visul american s-a transformat în luptă pentru supravieţuire. Tarele unor asemenea epoci au fost surprinse de Francis Scott Fitzgerald în Cei frumoşi şi blestemaţi(1922), John Steinbeck în Fructele maniei (1939) sau de dramaturgul Edward Franklin Albee în piesa Visul american (1961)“, spune Dragomir.
Pământul făgăduinţei
În nici un veac de la semnarea Declaraţiei de Independenţă de la 4 iulie 1776, America simboliza deja cel mai râvnit teritoriu. Emigranţii ar fi trecut Oceanul înot doar ca să ajungă acolo unde îi aştepta norocul care le-ar fi schimbat viaţa pentru totdeauna.
„America a constituit un pământ al făgăduinţei încă de la Cristofor Columb, dar atracţia pentru «ţara celor liberi şi curajoşi» a atins cote maxime odată cu celebra goană după aur declanşată în California la începutul anului 1848. Goana după aur, parte a visului american, a contaminat Europa, purtând peste Ocean speranţele a milioane de moţi. Perioada anilor 1892 - 1924 a însemnat etapa de vârf a imigrării în America a zecilor de mii de transilvăneni. Majoritatea dintre ei au reuşit să se angajeze în minele din Colorado şi California, unde practicau mineritul, ocupaţia lor de bază, în timp ce alţii au devenit bucătari, frizeri, măcelari sau pantofari. Femeile, la rândul lor, se ocupau cu îngrijirea imigranţilor, coseau, găteau sau aveau alte îndeletniciri“, relatează profesorul de istorie Dragoş Dragomir.
Seria „Ardelenii“
Aşa cum „Cetatea filmului“, Hollywood-ul, nu putea rata o poveste bună, nici studiourile Buftea n-au tratat cu indiferenţă cucerirea Americii de către românii atraşi de mirajul îmbogăţirii. Publicul păstrează şi acum în memorie seria filmelor cu „Ardelenii“ Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu şi Ovidiu Iuliu Moldovan.
„Surprinzător, povestea emigranţilor ardeleni în America a fost valorificată de regimul comunist într-o trilogie de western românesc, «Ardelenii», care a cuprins producţiile «Profetul, aurul şi ardelenii» (1978), «Artista, dolarii şi ardelenii» (1980) şi «Pruncul, petrolul şi ardelenii» (1981), cu o distribuţie de zile mari (Ilarion Ciobanu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu, Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu, Olga Tudorache, Carmen Galin ş.a.) Totuşi, seria a fost victima propriului succes. Gândită iniţial pentru cinci filme, seria a fost întreruptă după al treilea film, considerându-se că publicul poate fi contaminat de nostalgia… visului american“, afirmă profesorul Dragomir.
Nostalgia. Şi totuşi, când vin americanii?
Românii au rămas în ţara lor doar cu nostalgia venirii americanilor care să-i salveze de regimul totalitar care impunea o austeritate împinsă la absurd. Comunismul a căzut, speranţele au început să renască, intrarea în NATO devenea un deziderat-surogat şi ajungem în anul de graţie 2003, când frisonul venirii mult-aşteptate a americanilor a tulburat comunitatea din România. În mod special, pe cea din Dobrogea, unde există o bază militară aeriană - de lângă Aeroportul Mihail Kogălniceanu, unde există poligoane de antrenament terestru (Babadag) şi marin (Midia-Corbu-Vadu) şi unde există Portul Constanţa - poarta de intrare în Europa.
Dragoş Dragomir predă istoria la Liceul Tehnologic I.C.Brătianu din comuna Nicolae Bălcescu din judeţul Constanţa, ce este situată chiar lângă Mihail Kogălniceanu. Aici, americanii au modernizat drumurile şi au susţinut şcoala, pentru a netezi relaţia cu localnicii.
„Iată că la mai bine de douăzeci de ani de la ultimul film din seria «Ardelenii», iminenta sosire a urmaşilor cowboy-lor a tulburat liniştea unei comune dobrogene, Mihail Kogălniceanu. Anunţul făcut de Ministerul Apărării despre venirea americanilor a dinamizat localitatea : au crescut preţurile la terenuri şi chirii, oamenii au început să viseze la salarii de mii de dolari şi, de ce nu, la alianţe matrimoniale cu prietenii sosiţi de peste Ocean.
Din păcate, din 2003 şi până astăzi, prea puţini localnici au avut ocazia să fie angajaţi ocazional de către americani cu ocazia exerciţiilor desfăşurate pe litoral. Baza militară permanentă ridicată de americani pe terenul fostei Brigăzi 34 Mecanizate Dobrogea, cu o capacitate de cazare de 1.600 de soldaţi, nu a avut nici un impact semnificativ asupra comunei.
La aspecte pozitive poate fi trecută grija acordată DN 22A Constanţa – Hârşova, drum care, între localitaţile Ovidiu şi Mihail Kogălniceanu, este recondiţionat, în medie, odată la 2-3 ani“, relatează, în cunoştinţă de cauză, profesorul de istorie de la Liceul din Nicolae Bălcescu.
Atenţie la trezirea la realitate!
În fine, visul american se dovedeşte, ca orice vis, departe de realitate. Nu oricine ajunge bogat şi faimos peste noapte, nu oricine are parte de o idee miraculoasă care să-i aducă triumful. Visul american poate însemna totuşi, într-o traducere raţională, să nu devii prizonierul unei lumi imaginare în care nu vei ajunge niciodată, ci să-ţi creezi propriul confort indiferent de condiţii.
„Visul american este actualmente contestat chiar de pe continentul pe care s-a născut. Recent, Miles Corak, economist de la Universitatea din Ottawa, a realizat un studiu care demonstrează că mobilitate economică este mai redusă în SUA decât în majoritatea statelor dezvoltate. Cu alte cuvinte, majoritatea celor născuţi în familii bogate vor fi bogaţi, iar cei născuţi în familii sărace rămân săraci.
Explicaţia acestui fenomen nu este clară. Se speculează totuşi că printre principalii factori ai demontării mitului despre visul american se află inegalitatea socială şi educaţia. Cei săraci îşi permit mult mai puţine decât bogaţii. La fel, contează mult şi un climat familial stabil sau o politică socială naţională adecvată“, mai arată profesorul Dragoş Dragomir.
Dragoş Dragomir, profesor de istorie din Constanţa
Vă mai recomandăm
FOTO Zece ani cu americanii. A doua descălecare a armatei SUA la baza Kogălniceanu
Se încarcă comentariile...
