VIDEO Poem dedicat morţilor în lagărele Canalului: „Azi dormim pe câte-un şir/ fără cruci, fără sicrie/ Pace ţie, cimitir/ fără nicio liturghie“

Lagăr al Canalului Dunăre-Marea Neagră

Andrei Ciurunga, considerat poet al închisorilor comuniste, a dedicat un poem şi celor exterminaţi în lagărele Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Proiectul Canalului Dunăre-Marea Neagră, conceput iniţial la sfârşitul secolului al XIX-lea, a demarat, într-o formă organizatorică diabolică, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, după modelul sovietic, la îndemnurile lui Stalin. Şantierul canalului a devenit la scurt timp lagăr de exterminare a oponenţilor regimului, iar coloniile unde locuiau deţinuţii, abatoare ale terorii.

La Peninsula - Valea Neagră, a existat unul dintre cele mai mari lagăre ale Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde au fost închişi între 6.000 şi 8.500 de deţinuţi. La Columbia - Cernavodă, numărul deţinuţilor a variat între 1.200 şi 8.000 de oameni, iar la Saligny între 2.000 şi 8.000. La un moment dat, aici a fost o colonie de muncă unde erau închise doar femei.

Conform Dicţionarului Penitenciarelor din România Comunistă, au mai fost colonii la Kilometrul 5 (2.000 de deţinuţi), Kilometrul 31 (1.500 de deţinuţi), Poarta Albă (10.000-12.000 de deţinuţi), Galeşu (3.000 de deţinuţi), Noua Culme (2.000-7.500 de deţinuţi), Taşaul (cu un efectiv de 1.500 de deţinuţi), Capul Midia (500-2.500 de deţinuţi). Pe lângă acestea, mai erau două lagăre speciale: Eforie (300 de deţinuţi) şi Constanţa (Stadion – 400 de deţinuţi) şi lagăre auxiliare la Seimeni, Saligny, Medgidia, Basarabi şi Năvodari.

De-a lungul şantierului Canalului sunt tot atâtea morminte unde au fost îngropaţi cei care mureau din cauza condiţiilor grele de muncă, a lipsei medicamentelor şi a asistenţei medicale. Paul Andreescu, fost deţinut politic, a luptat pentru construirea Memorialului Poarta Albă, monument închinat victimelor regimului comunist care au fost trimise în lagărele de muncă ale proiectului sovietic. „Am ridicat acest monument nu întâmplător aici. El este la jumătatea drumului morţii. Am ridicat monumentul aici pentru că într-o parte şi alta sunt oseminte. Este plin pământul Dobrogei de osemintele fraţilor mei“, spune el.

Lagărele Canalului Dunăre-Marea Neagră - Memorialul Sighet

La realizarea videoclipului au fost folosite imagini-reconstituiri din filmul artistic „Poarta Albă“, în regia lui Nicolae Mărgineanu. Muzica şi interpretarea aparţin maestrului Tudor Gheorghe.

Liturghie, de Andrei Ciurunga

Anii noştri schingiuiţi,

anii crânceni te săpară,

cimitir de osândiţi

de la margine de ţară.

Ne-au adus din închisori

robi ai stepei dobrogene,

să împrăştiem pe flori

roua strânsă de sub gene.

Şi-am tăiat peste câmpii

drum cu trupurile noastre

valurilor cenuşii

ale Dunării albastre.

Azi dormim pe câte-un şir,

fără cruci, fără sicrie.

Pace ţie, cimitir

fără nicio liturghie.

Candelile nu ne ard,

nu bat clopote de rugă,

nu păzeşte niciun gard,

nimeni nu mai vrea să fugă.

Numai mieii, prin pustiu,

pasc din trupul, câteodată,

cine ştie-al cărui fiu,

cine ştie-al cărui tată.

Plouă stelele cu har,

luna ne trimite veghe,

iarba înveleşte iar

pieptul dezbrăcat de zeghe.

Mâine poate va veni

legea cumpenelor drepte.

Doamne, nu mai zăbovi,

morţii ştiu să se deştepte.

Anii noştri schingiuiţi

stau de strajă. Pace ţie,

cimitir de osândiţi

de la margine de glie!

Canalul, de Andrei Ciurunga

Aici am ars şi-am sângerat cu anii,

aici am rupt cu dinţii din ţărână,

şi aici ne-am cununat, cu bolovanii,

câte-un picior uitat sau câte-o mână.

Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene

am dat cu veacuri înapoi lumina.

Amare bezne-am aşternut pe gene

şi le-am gustat în inimi rădăcina.

Aprinşi sub biciul vântului fierbinte,

bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare,

am presărat cu mii de oseminte

meleagul dintre Dunăre şi Mare.

Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine,

înjurături şi pumni ne-au fost răsplata.

Să facem drum vapoarelor de mâine,

am spintecat Dobrogea cu lopata.

Istoria, ce curge-acum întoarsă,

va tine minte şi-ntre foi va strânge

acest cumplit Danubiu care varsă

pe trei guri apă şi pe-a patra sânge.

Iar cântecele smulse din robie

vor ctitori, cu anii care vin,

în cărţile pe care le vom scrie,

o noua Tristie la Pontul Euxin.

Vă mai recomandăm:

EXCLUSIV Cum a fost ucis de comuniştii lui Dej şeful planificării de la Canal. Simulacrul odios rămas în istorie drept „procesul sabotorilor“

EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

Acţiunea „Missouri”. Minciunile şi mofturile Ceauşeştilor la Casa Albă, la întâlnirea cu Nixon. Dictatorul i-a şocat pe americani cu subiectul privind evreii

Poveştile românilor care au deturnat avioane ca să evadeze din comunism: şase au ajuns până în Austria

Filmul artistic „Poarta Albă“