VIDEO Imaginile pe care mulţi le-ar vrea şterse din istorie. Ovaţii în august 1944, la intrarea Armatei Roşii în Capitală
0
Entuziasmul românilor la intrarea Armatei Roşii în Bucureşti a rămas întipărit în arhiva British Pathe, cu imagini care dau acum strângere de inimă. Locuitorii Capitalei ovaţionau sosirea sovieticilor în Bucureşti, neimaginându-şi că ţara îşi va schimba dramatic cursul.
Filmat în august 1944, scurtul documentar cu o durată de 1 minut şi 7 secunde redă imagini din centrul Capitalei, o panoramă a Bulevardului Magheru şi secvenţe cu locuitori ai Capitalei strângându-se în jurul unui vânzător ambulant de ziare care împarte manifestul sosirii Armatei sovietice.
„Cetăţenii întâmpină cu bucurie vestea că ţara lor a scăpat de sub jugul nazist. Venirea Armatei Roşii este aclamată de toţi oamenii pe măsură ce trupele intră în oraş“, rosteşte crainicul textul propagandei.
Imaginile arată cum soldaţii sovietici sunt salutaţi frenetic de mulţimea de bucureşteni care îi ovaţionează şi ţin să le strângă mâinile, ca unor salvatori îndelung aşteptaţi
„Când Regele Mihai a semnat proclamaţia care a făcut România primul satelit nazist din Balcani care s-a predat, a fost o lovitură puternică pentru Armata germană“, spune crainicul.
Nişte bucureşteni sunt surprinşi arătând la cameră cu emoţie o fotografie cu „tătucul“ sovietic Iosif Visarionovici Stalin. „Cea mai neagră perioadă a istoriei ţării noastre. Începutul sfârşitului“, comentează utilizatorii care au vizionat documentarul din arhiva British Pathe.
Corneliu Coposu vorbea în august 1993 revistei Flacăra despre acele momente:
„Dacă nu exista lovitura de stat din 23 august 1944, probabil că România ar fi avut soarta Bulgariei sau poate chiar mai rău! Oricum pierderile noastre ar fi fost mult, mult mai mari! Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost o aventură! Si acum spun, cu toată obiectivitatea, că dacă nemţii n-ar fi fost panicaţi, ar fi putut lichida în două ceasuri toată acţiunea! Erau însă copleşiţi de dezolare si disperaţi de eşecurile pe care le aveau! Armatele care se retrăgeau veneau din eşec în eşec în confruntările cu ruşii! Cum s-a luptat <glorioasa Armată Roşie> pentru a <elibera> Capitala?
Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut <onoarea> să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut! Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. El însă a spus: <Eu nu mă duc, că pun ăştia mâna pe mine!>. Eram secretar general al Consiliului de Miniştri si m-am dus eu, împreună cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care ştia ruseşte.
Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită si i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii! Când i-am văzut, mi-am zis: <Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!> Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal si o vacă!!! Penibilă intrare!
În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana! I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme! Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră. Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi ca <după lupte crâncene, glorioasa armată sovietică a eliberat Bucureştiul>! A fost un singur mort la ocuparea Bucureştiului: un sublocotenent care s-a îmbătat şi s-a împuşcat din greşeală. A fost îngropat cu onoruri în piaţa publică din Crângaşi!
Culmea este că foarte multă vreme, la muzeul de istorie a Partidului Comunist, a fost o planşă fotografică, pe un sfert de perete, cu inscripţia <Intrarea glorioasei Armate Roşii prietene în Capitala României> şi acolo eram fotografiat eu!!! In acele timpuri, eu fiind la puşcărie!“, povestea Coposu, seniorul politicii româneşti.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
