VIDEO Cântecul creat de evrei, care ne-a făcut celebră ţara în America interbelică: „Ay, România, ţară dulce şi bună“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
New York la începutul anilor 1900 Sursa Youtube
New York la începutul anilor 1900 Sursa Youtube

Melodia „Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în America, în 1941, de un artist evreu din estul Europei. Versurile în idiş şi muzica klezmer descriu idilic viaţa din ţara pe care evreii nostalgici o părăsiseră.

În anii interbelici, numele României a fost pe buzele tuturor în America. Publicul fusese cucerit de o melodie de vodevil compusă de un artist evreu, originar din estul Europei, Aaron Lebedeff, care cânta frumuseţea şi gustul fără seamăn ale României idilice, aşa cum i-o descriseseră evreii plecaţi din ţara noastră.

„Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în 1941 şi de atunci continuă să captiveze ascultători de pretutindeni. Piesa a fost reluată în nenumărate variante, ajungând să fie cântată, în stilul inconfundabil, de celebra Eartha Kitt (vocea melodiilor „Santa Baby“, „C’est si bon“).

Nunta românească, pe scena din New York

Istoria cântării României pe pământ american începe în anii ’20, când noul continent primise valuri de migranţi veniţi din ţara noastră dinainte de 1900. 

În faţa unei alte vieţi în necunoscut, dorul de casă începuse să roadă în sufletele românilor, indiferent de etnie. „Weekend Adevărul“ a relatat poveştile fiilor de migranţi din România Hank Greenberg şi Charles Stanceu care au trăit visul american ajungând vedete în baseball, sportul naţional american care seamănă cu oina românească. Dar în afara ovaţiilor din tribune, nostalgia României prindea glas în cântecele diasporei. 

În toamna lui 1923, la Teatrul Evreiesc din New York, condus de Moshe Shor (sau Schorr), avea loc premiera unui aşteptat vodevil: „The Romanian Wedding“ (Nunta românească). Piesa era compusă de doi muzicieni evrei, Peretz Sandler şi Mordechai Gebirtig, veniţi şi ei de la Răsărit, mai exact din Polonia. Prima reprezentaţie a fost în seara de 11 septembrie 1923 şi a avut un succes fulminant la public. Spectatorii au fost încântaţi să vadă dansuri, cântece şi jocuri româneşti care ridicaseră sala în picioare. Pentru unii a fost o caldă aducere-aminte din ţara de baştină, pentru alţii a fost o extraordinară descoperire. 

Piesa „Nunta românească“ jucată la Teatrul Evreiesc din New York Sursa wikipedia.org

Piesa „Nunta românească“ la Teatrul Evreiesc din New York Sursa wikipedia.org

Printre actorii „Nunţii româneşti“ se număra Aaron Lebedeff (1875-1960), un artist evreu originar din Belarus, născut în 1875. Acesta avea să fie primul star evreu de pe scena muzicalului american. El a compus, după 18 ani de la premiera vodevilului, melodia care a înnebunit America - „Rumenye, Rumenye“.

Succes nebun la public

Artistul a ascultat povestirile evreilor despre ţara unde totul avea altă savoare: acolo era cea mai bună mâncare, cel mai bun vin, cele mai frumoase femei - pe scurt, acolo duceai cea mai dulce viaţă. „Oh, România, România…“ suspinau ei clătinând din cap, iar asta l-a inspirat pe artistul de vodevil care aşa a pus titlul piesei: „Rumenye, Rumenye“.

Cântecul redă pe un ton nostalgic, dar săltăreţ, sentimentele evreilor care pomeneau mereu de ţara lor. Piesa are un tempo cadenţat, cu muzică numai bună de dănţuit, în care acordurile româneşti se împletesc cu cele evreieşti specific folclorului tradiţional numit „klezmer“.

Versurile sunt în idiş şi conţin cuvinte româneşti pe care Aaron Lebedeff (foto jos, sursa wikipedia.org) le rosteşte stricat, cu un farmec aparte: „mamaligele“, „pastramele“, „karnaţale“, „brinze“, „kashtaval“, „kastrovet“, „patlajele“, „maşlini“.

Transcrierea şi traducerea versurilor cântecului „Rumenye, Rumenye“ au fost făcute pentru „Adevărul“ de Carmen Hannah Ioviţu, director al Muzeului de Istorie a Evreilor din România, instituţie ce aparţine Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România

RUMENYE, RUMENYE 

de Aaron Lebedeff (1941) 

Aaron Lebedeff - autorul cântecului Rumenye în rolul Litvisher Yankee Sursa wikipedia.org

Rumenye, Rumenye

Ekh! Rumenye, Rumenye, Rumenye …
Geven amol a land a zise, a sheyne.
Ekh! Rumenye, Rumenye, Rumenye …
Geven amol a land a zise, a fayne.
Dort tsu voynen iz a fargenign;
Vos dos harts glust kenstu krign:
A mamaligele, a pastramele, a karnatsele,
Un a glezele vayn, aha!…

Ay, in Rumenye iz dokh git
Fun keyn dayges veyst men nit
Vayn trinkt men iberal –
M’farbayst mit kashtaval.
Hay, digadi dam…

Ay, in Rumenye iz dokh git
Fun keyn zorgn veyst men nit.
Vayn trinkt men, s’meg zayn shpet
Men farbayst a kastrovet.
Hay digadi dam…

Oy, gevald, ikh ver meshige!
Ikh lib nor brinze, mamalige;
Ikh tants un frey zikh biz der stelye
Ven ikh es a patlazhele
Dzing ma, tay yidldi tam…
Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn!
Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn.

Di Rumeyner trinkn vayn
Un esn mamalige;
Ver es kisht zayn eygn vayb,
Ah, yener is meshige.
Zets, dzing ma, tay yidl di tam…

Yokum purkon min shmayo”
Shteyt un kusht di kekhene, Khaye,
Ongeton in alte shkrabes;

Makht a kugel likoved Shabes.
Zets! Tay ti didl di tam …

Iz Myshe Khayim ongekumen
Dos beste kheylik tsugenumen;
Moyshe Khayim, Borukh Shmil -
Khapt a kitsl in der shtil.
Zets, dzing ma, tay yidl di tam…

Un dos meydl nebekh blozt zikh
Un zi vil nit, nor zi lozt zikh
Tshu!

Git tsu kishen iz a moyd
Ven zi is alt zekhtsn;
Ven men kisht an alte moyd,
Heybt zi on tsu krekhtsen.
Zets! Tay yidl di dam…
Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn!
Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn…“

Of, Românie, Românie, Românie, 

Ai fost odat-o ţară dulce şi frumoasă,

Of, Românie, Românie, Românie… 

Aaron Lebedeff - autorul cântecului Rumenye - la 1913 Sursa collections.mcny.org

A fost odat-o ţară dulce şi bună,

Să trăieşti aici e o plăcere,

Poţi avea tot ce inima-ţi cere

Mămăliguţa lor şi pastrama lor

şi un cârnăcior…

Şi-un pahar cu vin, ahaaa!

La români viaţa e bună,

Grijă mare nu-i prea multă,

Pe-aici se bea vin cu carul

Şi mai guşti şi caşcavalul

Hai digidighi di dam…

La români este mai bine

chiar şi de năcazul vine

Beţi vin chiar de-i târzior

Şi mâncaţi castravecior

Hay digadi dam… 

Imagine indisponibilă

Hei, ajutor, că-nnebunesc!

La mămăligă mă gândesc,

Pentru brânză dansez pân-la stele

şi mănânc şi pătlăgele.

Cântă, măi, ti didl di dam!

Cântă, măi, ti didl di dam!

Ah, ce mai plăcere!

Ce poate fi mai bun,

Viaţa-i desfătare,

Când vinul este bun.

Hei, ajutor că-nnebunesc!

La mămăligă mă gândesc,

Pentru brânză dansez pân-la stele

şi mănânc şi pătlăgele.

Cântă, măi, ti didl di dam!

Românaşul bea vinuţ

Şi mănâncă mămăliguţă

Dacă-şi mai şi sărută nevasta

Toată lumea o ia razna

Cântă, măi, tai didl di dam!

Din cer vine mântuirea,

Chaia mânuie tingirea,

Îmbrăcată cam sărac

Găteşte pentru Şabat.

Cântă, măi, ti didl di dam!

Ah, ce mai plăcere!

Ce poate fi mai bun,

Viaţa-i desfătare

Când vinul este bun“ 

Sursa fotografiilor lui Aaron Lebedeff (în anii 1913 şi 1920) este site-ul collections.mcny.org

Internetul este plin şi acum, după decenii, de înregistrări de la emisiuni, sărbători şi petreceri, concerte şi spectacole de pe tot globul. Cuprinşi de ritmul frenetic, artiştii şi publicul cântă, aplaudă, ţopăie şi joacă de mama focului pe „Rumenye, Rumenye“.

În comentariile de pe Youtube, unde este postată melodia cu multele ei interpretări, oameni de pe tot globul exultă: „Când mă simt deprimat, pun muzica asta şi îmi revin imediat“; „Bunicul meu obişnuia să asculte asta mereu“; „Mama mea râdea la melodia asta“, „Tatăl meu a stat o vreme în România şi mânca mămăligă, îi plăcea tare mult“; „Am crescut cu melodia asta, o auzeam la ai mei“, „Bunica mea spunea că melodia asta îi aminteşte de bunica ei. Acum, melodia îmi aminteşte de bunica mea“.

Nostalgia din Lumea Nouă, după spiritul Lumii Vechi

Cântecul „Rumenye, Rumenye“ este considerat unul dintre cele mai populare melodii idiş din toate timpurile. „Cântecul îi captivează pe oameni de la primele acorduri, vorbitori de idiş sau nu. Dar acesta este doar un aspect al influenţei româmneşti asupra muzicii evreieşti. Există o muzică klezmer - o fuziune a muzicii româneşti şi a celei evreieşti - care datorează mult sunetelor puternice ale ansamblurilor de coarde şi de ţambal româneşti“, arată Vladimir F. Wertsman, reputatul istoric născut în 1929 la Bacău, stabilit în Statele Unite ale Americii, care a scris cele mai cuprinzătoare cărţi despre emigraţia românească pe tărâm american. 

Wertsman menţionează că orchestrele klezmer au în repertoriu o melodie numită „Freylekhs“ (Veseli), cunoscută sub numele de „Vulekhl“, care înseamnă „tânăr valah“ sau „român“, ce se dansează în cerc, pe ritm de horă. Evreii dansează sârbe şi cântă doine ale românilor - aşa cum s-a întâmplat şi cu „Rumenye, Rumenye“, melodia ce evocă spiritul Lumii Vechi.

Cântec devenit tradiţional

Moştenirea culturală a evreilor este păstrată şi astăzi. Pe lângă succesul nemuritor al cântecului „Rumenye, Rumenye“, vodevilul „The Romanian Wedding“ a devenit o piesă clasică în repertoriul trupelor evreieşti. În 1981, comedia muzicală a fost prezentată la Teatrul Idiş Şalom din New York, cu Mary Soreanu (o artistă evreică din România) în rolul principal. Cronica din „New York Times“, semnată de Richard F. Shepard, este elogioasă. În zilele noastre, „Nunta românească“ este jucată, spre exemplu, de Yiddishpiel Theater din Israel.

„Această operetă spumoasă şi electrizantă abundă în cântece şi dansuri, toată acţiunea având loc la nunta unui om bogat. Povestea ne face să aruncăm o privire în vieţile personajelor. Ce se întâmplă când omul dator vândut îşi oferă fiica pentru a-şi acoperi datoriile? Şi în special când creditorul este un evreu bogat, moşier, care o cercetează din cap până-n picioare pe cea care-i va fi a şasea soţie? Dar ce se petrece când tânăra mireasă decide să-şi găsească fericirea cu altcineva? Este fascinant şi deosebit de antrenant să urmăreşti cum intriga ia întorsături neaşteptate. Dialogul este strălucit, umorul - savuros, situaţiile desprinse din realitate. A fost un mare succes în toată Europa şi America, s-a jucat şi pe Broadway“, este prezentat vodevilul în programul virtual de sală de la Yiddishpiel Theater din Israel.

Evreii din România au dat tonul în lumea artistică

În volumul „Evrei români din America şi Canada 1850-2010“ (publicată la Editura Hasefer, Bucureşti, 2014), Vladimir F. Wertsman descrie începuturile teatrului idiş românesc. Mişcarea artistică s-a născut la 5 octombrie 1876 la Iaşi, continuându-şi activitatea cu mare suces în America, odată cu emigrarea fondatorilor săi: Abraham Goldfaden (director), David Kessler, Joseph Lateiner, Sigmund Mogulesko, Moses Horowitz, Sophia Karp. Aceştia s-au stabilit la New York în 1880 şi au început să-şi prezinte spectacolele la teatrele din Lower East Side, de pe Second Avenue. Publicul i-a adoptat imediat. Mogulesko a deschis o companie de operetă evreiască transformată în Romanian Opera. House, Lateiner şi Karp au înfiinţat The Grand Theater, iar Kessler a creat David Kessler Theater. 

În viaţa artistică a începutului de ani 1900, teatrul idiş era o instituţie culturală şi spirituală în jurul căreia se adunase suflarea migranţilor veniţi de peste Ocean. Comunitatea evreilor români din New York era deosebit de influentă în lumea artistică din America. First Romanian-American Congregation (sau Congregaţia „La porţile Raiului“) fusese întemeiată de evreii veniţi din România în anii 1880. Sediul era într-o clădire istorică din estul Manhattan-ului, unde sinagoga fusese extinsă cu o sală de spectacole care funcţiona ca un teatru.

Sărbătorile evreilor se transformau astfel în evenimente artistice şi mondene în lumea New York-ului. Spre exemplu, aici şi-a ţinut Barul Mitzvah (aniversarea de la vârsta de 13 ani, când băieţii evrei sunt consideraţi responsabili) faimosul actor de origine română Edward G.Robinson de la Hollywood (care se născuse la Bucureşti sub numele Emanuel Goldenburg).

Cartierul în care exista congregaţia evreilor din România se umpluse de mici teatre care formau Districtul Teatral Evreiesc. Aici şi-au început cariera pianistul şi compozitorul George Gershwin sau actorul Walter Matthau (născut din părinţi evrei - mama lituaniancă, tatăl ucrainean) etc. În vremurile de glorie, în perioada interbelică, în acest cartier se ţineau 20-30 spectacole pe seară.

Vladimir F. Wertsman a numărat 24 teatre idiş care existau pe teritoriul Americii în perioada de glorie a anilor ’20. Dintre acestea 11 erau la New York, iar restul - la Chicago, Philapdelphia, Boston şamd.

Cu siguranţă, afirmarea unor actori legendari, evrei cu rădăcini în România, precum Lauren Bacall, Edward G.Robinson, Sylvia Sydney şi apoi Dustin Hoffman, Harvey Keitel, se datorează mediului propice din Congregaţia „La porţile Raiului“. Nu trebuie uitaţi nici muzicienii evrei cu origini în România care au cunoscut gloria: soprana Alma Gluck, dirijorul Sergiu Commissiona, Miriam Fried, Lory Walfisch şi mulţi alţi artişti. 

New York, la început de secol XX Sursa Youtube

New York interbelic America interbelică Sursa Youtube

Pe aceeaşi temă: 

FOTO VIDEO America anilor '30 a fost la picioarele unor jucători de baseball de origine română. Poveştile fabuloase care au marcat generaţii de americani

Constanţa, poartă de îmbarcare pentru emigranţii, majoritatea evrei, care au plecat spre Lumea Nouă şi Ţara Promisă

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite