VIDEO Andreea Marin, în lacrimi la Constanţa: „Am rămas un copil mare. După moartea mamei mele, şocul a fost puternic“
0Andreea Marin, care este ambasador naţional pentru UNICEF România, a fost foarte emoţionată joi, la Constanţa, când a vorbit celor prezenţi despre drama pe care a trăit-o în copilărie când i-a murit mama.
Prezentă joi la Constanţa în calitate de ambasador naţional UNICEF, la o întâlnire în care s-a discutat despre închiderea mai multor centre de plasament din ţară, Andreea Marin a povestit celor prezenţi despre drama prin care a trecut atunci când i-a murit mama, intuind ce se petrece în sufletele celor care sunt abandonaţi în case de copii sau care îşi pierd ambii părinţi.
„De fiecare dată aştept să ajung acasă şi să împărtăşesc emoţiile cu fiica mea, cu cei dragi. Vedeţi, este emoţie, nu raţiune. De prea multe ori mi s-a spus aşa ca să nu accept că acesta este adevărul. Cumva, am rămas un copil mare şi în această expresie putem să vedem şi partea luminoasă şi putem să vedem şi o altă parte, despre care vă voi povesti. Când spui un copil mare, chiar dacă ai peste 40 de ani, înseamnă că ai creativitatea unui copil, sinceritatea, că ai speranţa care ţi-a dat aripi. E o metaforă frumoasă, pe care o îmbrăţişăm. Pentru mine, faptul că am rămas un copil mare însemnă şi o umbră, o umbră care vine tocmai de acolo, de departe, din copilărie. În tristeţile noastre, cu rădăcini adânci, care din vieţile noastre nu se mai şterg“, a mărturisit vedeta.
Andreea Marin a povestit că avea doar nouă ani atunci când şi-a pierdut mama, care a murit în braţele ei, în drum spre spital, în urma unui accident. „Nu vreau să dramatizez, dar vreau să subliniez importanţa unui astfel de moment pentru întreaga viaţă a unui copil. Din fericire, tatăl meu a rămas alături de noi, de mine şi de sora mea, aveam şi bunicii alături şi nu a fost nevoie să mergem într-un astfel de centru, dar credeţi-mă, şocul a fost destul de puternic, atât cât a fost el doar în urma pierderii unui părinte. Cu toată încercarea de grijă, reuşită, a celor din jur, cu toată forţa pe care mi-a dat-o Dumnezeu, au rămas nişte goluri pe care nu am reuşit să le umplu nici până astăzi“, a continuat Andreea Marin.
Aceste goluri din viaţa unui copil, spune ea, care trăieşte un cutremur la vârsta copilăriei sau o rupere bruscă de ceea ce e firesc să trăiască în familie, lasă urme până la sfârşitul vieţii. Cu atât mai mult cu cât acel copil se trezeşte pe mâinile unor străini care sunt bine intenţionaţi, bine pregătiţi, dar, până la urmă, lipsiţi în mod natural de capacitatea de a oferi atâta dragoste câtă are nevoie un copil ca să se dezvolte armonios, sănătos, şi la potenţialul său maxim pentru a dărui mai departe.
Vedeta a povestit că azi-noapte, dormea cu fetiţa ei, „Noi dormim împreună, cu poveştile noastre şi, după ce ea adoarme, eu mai stau şi o privesc pentru că e cea mai mare realizare a vieţii mele“. Deodată, vocea i se sugrumă de emoţie şi ochii i se umplu de lacrimi. Le şterge şi continuă spunând că se gândea cum toţi oamenii prezenţi, voluntari sau nu, cum primarii pot ajuta copiii care «acum» aşteaptă, care «acum» au nevoie de ajutor, care nu prea mai pot aştepta până la anul, că este un an din viaţa lor, pe care o au de trăit aşa cum le-a fost dat.
Andreea Marin se mai gândea „cum am putea să ne aşezăm în papucii lor şi să-i simţim cu adevărat, pentru a le cunoaşte nevoile şi pentru a fi în stare, fiecare la locul nostru, şi să împlinim ceva ce este pentru ei un «trebuie», să facem să devină oameni mari, întregi. Cât de întregi se poate, nu cu cozi din copilărie, să nu le plângă sufletul atunci când vor fi oameni mari“, a completat ambasadorul UNICEF în România.
La Constanţa, a avut loc joi, 21 septembrie, o întâlnire între reprezentanţii mai multor instituţii care se ocupă de creşterea copiilor: Direcţia Judeţeană de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, UNICEF, Banca Mondială, autorităţi locale. S-a discutat despre necesitatea închiderii a patru centre de plasament din Constanţa: Orizont, Delfinul, Ovidiu şi Cristina.
Beneficiarii serviciilor de asistenţă socială şi de protecţie a copilului vor fi cuprinşi în alte proiecte. Mai întâi, se va încerca reintegrarea lor în familii. Celor care nu li se vor aplica prima soluţie vor fi daţi în grija asistenţilor maternali sau vor fi ocrotiţi, pe mai departe, în case de tip familial, care vor fi amenajate în mai multe localităţi din judeţul Constanţa.
Gabriela Coman, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a spus că este vorba de instituţii mari, unde nu toţi copiii au parte de îngrijirea necesară: psihologie, socială, cognitivă, aşa o demonstrează studiile de specialitate. „Vorbim despre dezinstituţionalizare, care nu înseamnă neapărat mutarea copiilor de la Orizon în căsuţe precum cele de la Micul Rotterdam, dar presupune şi acest lucru. Ideea este să reluăm în forţă un proces de încercare de a găsi pentru mulţi dintre ei o familie, ie un asistent maternal, fie case de tip familial care oferă un mediu cât mai apropiat de cel familial“, a spus ea.
Gabriela Coman a dat ca exemplu centrul Micul Rotterdam. „Sunt 12 sau 14 copii. Fiecare copil are lucrul său personalizat, are dormitorul lui, are senzaţia şi participă la activitatea casei. Ştie să se ocupe de bucătărie, care sunt responsabilităţile lui, lucruri care într-un centru mare nu au cum să-l înveţe. Apoi, ne trezim mai târziu că la 18 ani, când părăsesc sistemul, sunt total nepregătiţi.
Partea anevoioasă este evaluarea copilului. Acesta va fi evaluat psihologic, din punct de vedere cognitiv, educaţional, este un proces care nu a fost făcut unitar, fie nu a fost făcut deloc. Nu poţi să găseşti o soluţie doar luându-l şi mutându-l. O să găseşti o soluţie mai bună după ce îl evaluezi“, crede preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.
Andreea Marin povesteşte drama din copilărie
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
