Versuri cusute de medicul-deţinut Serafim Pâslaru pe o feşă medicală în infirmeria închisorii Gherla
0
Memorialul Sighet păstrează o bucată de feşă medicală pe care medicul Serafim Pâslaru a cusut versuri cu paiele de la mătură în perioada în care era deţinut la Gherla.
Serafim Pâslaru (1 iulie 1911- 20 decembrie 1998), de profesie medic, a fost arestat la 23 decembrie 1957 fiind acuzat că în 1955 a acordat ajutor unui bolnav urmărit de Securitate pentru că îi sfătuise pe ţărani să nu intre în colectiv. Justiţia l-a condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „favorizarea infracţiunii“.
După arestarea fraţilor Arnăuţoiu, a fost din nou anchetat, fiind acuzat de „omisiune de denunţ“. Acuzaţia era aceea că în septembrie 1954, fiind trimis de Inspectoratul Sanitar al judeţului Argeş să ofere consultaţii unor muncitori forestieri, dăduse medicamente unui partizan din lotul Arnăuţoiu.
Feşele cu versuri au fost donate de familia dr. Serafim Pâslaru Memorialului Sighet şi sunt expuse în sala 51.
Serafim Pâslaru a cunoscut detenţia în perioada comunistă în mai multe penitenciare: Jilava, Văcăreşti, Gherla şi Dej. A fost eliberat în 1964, prin decretul de graţiere.
„Nu ai hârtie, nu ai creion, nu ai nimic, dar pentru că am auzit că acolo la închisoare alţii au făcu versuri, din minte, fără hârtie, fără condei, m-am apucat să fac şi eu la fel. Şi azi am făcut, mâine am făcut, toate în fine, dar bineînţeles, trebuia să le ţin minte. Dar cum să le ţin minte? Am luat faşa de la picior cu care fusesem legat la Spitalul Văcăreşti, unde fusesem operat, am spălat-o frumos şi cu aţă, scoasă din faşă, am cusut literele pe fire în această faşă şi am scris unele versuri ca să nu le uit. Faşa am legat-o din nou de picior pentru că nu avem voie de securişti să mă prindă cu astfel de lucruri şi dacă venea la un control mă vedea pansat, legat, nu ştia ce am scris eu pe faşă cu acul. Şi aşa am realizat să pot scrie pe un bandaj întreg pentru a înregistra aceste versuri. Dar totuşi faşă nu aveam atât de multă ca să scriu toate versurile. Dar cei din jur mi-au spus: „Dragă doctore, lasă că învăţ o poezie, două, trei şi când am să ies de aici din puşcărie, pentru că Dumnezeu trebuie să ne ajute să scăpăm unul sau doi cu viaţă, venim şi le dictăm pe ale dumitale ca să nu le pierzi!” doctore, am să învăţ şi eu câte ceva pentru că asta mi-a fost meseria, aşa cum v-am spus actor!” (…) Când am fost în 1964 eliberaţi pe baza decretului de graţiere a deţinuţilor politici şi mi-a trimis (un coleg de detenţie, n.ed.) toate poeziile învăţate de el şi scrise acasă. Eu la rândul meu le aveam pe cele pe care le scrisesem pe faşă, pe cele pe care mi le aduceam aminte şi am adunat toate aceste versuri cu dorinţa mea expresă să le public cândva“, a povestit el într-un interviu realizat de Laurenţia Axente în martie1996, pentru Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet.
Fără condei
de Serafim Pâslaru
Uite ce minune că, fără condei,
şi prin beznă, totuşi, începui să scriu;
cum chiar fără scară, prin cerul pustiu,
cu dorul şi ceru-l descui fără chei!…
Cum străbat zăpada, prin crâng, ghiocei;
cum pământul râde-n colţul ierbii, viu,
uite ce minune că, fără condei,
şi prin beznă, totuşi, începui să scriu…
Amurg pe Golgota Jilavei
de Serafim Pâslaru
În hrube, pământul se-ascunde durut
Si apele-n vad clăbucesc,
Şi cerul, cu fruntea rănită pe scut
Se-nclină şi cade ceresc!
Si tâmpla luminii se zguduie-n vânt...
Cernita e zarea-n văzduh;
Croncanii bat cuie amurgului frânt,
Şi parcă şi sfântului duh...
Şi ziua se stinge-necata-n fântâni,
Şi noaptea se-ntinde pe cruci
C-un giulgi de paftale de aur pe sâni
Şi-n păr, cu uleiul de nuci...
Şi iată, paharul de fiere băut...
Şi omu-n piroane murind...
Luceafărul sus, cât un bob de năut...
Şi visul vieţii-nviind!...
Se încarcă comentariile...
