Un secol de la sfârşitul Primului Război Mondial: focul a încetat pe 11 noiembrie, la ora 11. Ultimul supravieţuitor român al conflagraţiei a murit în anonimat

Un secol de la sfârşitul Primului Război Mondial: focul a încetat pe 11 noiembrie, la ora 11. Ultimul supravieţuitor român al conflagraţiei a murit în anonimat

Imagini de pe frontul de Vest FOTO Wikipedia

La 11 noiembrie 1918 se încheia Primul Război Mondial. „Războiul cel Mare“ a izbucnit la 28 iulie 1914 şi s-a sfârşit la 11 noiembrie 1918.

Ştiri pe aceeaşi temă

Războiul cel Mare, Războiul Naţiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. 
 
A fost un război global declanşat în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, participând peste 70 de milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizaţi într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanţi şi şapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de progresul tehnologic şi industrial al beligeranţilor şi impasul tactic cauzat de războiul de tranşee. A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie şi a provocat schimbări majore politice, inclusiv revoluţiile din 1917-1923 la multe dintre naţiunile implicate.
 
La 27 august 1916 România a declarat război Imperiului Austro-Ungar. La rândul lor Germania şi Turcia declară război României la 28 respectiv 30 august. Pe 31 august Bulgaria atacă România fără declaraţie de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.
 
Decizia de a intra în război nu a fost luată cu inima uşoară, dar se profilase deja orizontul spre care urma să se îndrepte ţara. Consiliul de coroană din 14/27 august 1916 a consfinţit intrarea României în Marele Război alături de Antanta şi îngroparea definitivă a tratatului cu Austro-Ungaria, încheiat în 1883, în secret – un act de care ştiau doar regele Carol I şi câţiva lideri politici –, al cărui singur garant fusese Regele României, la care aderase şi Germania şi care aducea ţara noastră alături de Puterile Centrale. 
 
Ora la care a încetat focul 
 
Conform Wikipedia, Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistiţiu separat la data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat şi Imperiul Otoman. În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistiţiu şi termenii păcii. Termenii au fost aranjaţi, prin telegraf, cu autorităţile Antantei de la Paris şi au fost comunicaţi Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistiţiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Ungaria a semnat un armistiţiu separat, în urma prăbuşirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea Revoluţiei germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârşitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar).
 
O zi mai târziu (11 noiembrie), la Compiègne, în Franţa, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistiţiul. La ora 11, în aceeaşi zi, a încetat focul şi armatele au început să se retragă. Din cauza ordinelor confuze şi a încercărilor criminale ale unor ofiţeri de a se evidenţia în ultimul moment, peste cadavrele bieţilor soldaţi, în aceste şase ore teribile, după ce totul fusese încheiat şi semnat la masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de soldaţi şi au fost răniţi alte peste 6 000. George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte german în frunte, la ora 10.59.
 
România Mare 
 
După doi ani de război, de sărăcie, de epidemii, în care România aproape dispăruse ca stat, după o pace de compromis dezastruoasă, se împlinea idealul naţional, pentru care intraserăm în luptă, şi chiar mai mult de-atât: se năştea România Mare. La  27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, iar pe 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a decretat unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Sătmar cu Regatul României.
 
Ultimul supravieţuitor român
 
Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat
 
Dumitraşcu Lăcătuşu la împlinirea unui secol de viaţă FOTO ARHIVĂ Dumitru Roman
 
Un român a fost printre ultimii supravieţuitori din lume ai Primului Război Mondial. Dumitraşcu Lăcătuşu a luptat în războiul balcanic, dar şi în cele două conflagraţii mondiale. România l-a uitat şi l-a îngropat în uitare, în timp ce Franţa şi-a luat „adio“ de la ultimul său combatant cu funeralii naţionale.
 
Dumitraşcu Lăcătuşu s-a născut în martie 1891 în Covurlui, astăzi judeţul Galaţi. A luptat în trei războaie (combatant în Războiul Balcanic din 1913 şi în cele două războaie mondiale). Numele său este trecut şi în albumul „La Grande Guerre“, publicat în 1998 în Franţa, unde este prezentat printre cei mai bătrâni militari în viaţă dintre cei 21 de supravieţuitori ai celor două războaie mondiale.  
 
 Despre viaţa unuia dintre cei mai vârstnici veterani de război din lume ne-a povestit colonelul Dumitru Roman, redactor-şef al publicaţiei „România eroică“. Militarul a avut ocazia să-l cunoască pe Dumitraşcu Lăcătuşu în ultimii ani ai vieţii sale. „Bătrânul era lucid, spunea glume, mergea singur şi a murit, cum se zice, din picioare. Numai că în ultimii ani avea probleme de vorbire“, îşi aminteşte Dumitru Roman. 
 
Secretarul mareşalului Averescu
 
Dumitraşcu Lăcătuşu a dat piept de tânăr cu războiul. În timpul războiului balcanic a făcut parte din Regimentul 11 Siret, fiind decorat cu medalia „Steaua Dunării“. Dar viaţa sa nu avea să decurgă liniştit, pentru că în 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost concentrat, ca sanitar, iar în 1916, când România a renunţat la neutralitate, a luat parte la luptele de la Târgu-Jiu şi Şelimbăr.   
 
După retragerea în Moldova, a luptat la Oituz şi Mărăşeşti. Pentru meritele sale deosebite, Dumitraşcu Lăcătuşu a fost decorat cu medaliile Virtutea Militară, Meritul Sanitar, Crucea Regina Maria şi Crucea Comemorativă a Primului Război Mondial cu baretele Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. 
 
După ce marele Război s-a sfârşit, Lăcătuşu a ajuns secretarul particular al mareşalului Ion Averescu, la îndemnul căruia s-a decis să rămână pe pământul Basarabiei, unde şi-a întemeiat o familie. În 1939, la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, pretorul Dumitraşcu Lăcătuşu a luat parte la luptele armatei române până la căderea Odesei. Apoi, şi-a reluat vechiul serviciu în administraţia provinciei proaspăt revenită la patria-mamă. În 1953, s-a stabilit definitiv la Bucureşti. În anul 1997, la împlinirea vârstei de 106 ani, el a primit de la Primăria Bucureşti titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti“ şi a fost înaintat de la sergent la gradul de sublocotenent în rezervă.
 
La 13 august 1999, la vârsta de aproape 109 ani, a murit sublocotenentul Dumitraşcu Lăcătuşu, ultimul veteran român al primei conflagraţii mondiale.
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: