Uimitoarele aventuri ale unui fost ofiţer homosexual de Securitate, botezat cu trei nume de cod: „Ajutaţi-mă să scap de boala asta!“
0
În vreme ce în România comunistă homosexualii au fost persecutaţi şi abuzaţi de autorităţi, iar homosexualitatea a fost considerată infracţiune penală, când era vorba de cadre de conducere cu o astfel de orientare, totul se trecea cu vederea.
Un personaj simbolic al fostei Securităţi este Heintz Stănescu, pe care îl chema Heintz Rottenberg. Despre cariera lui am aflat din lucrarea „Contribuţii la întocmirea unui dicţionar al ofiţerilor de Securitate (problema culte – secte) scrisă de Adrian Nicolae Petcu şi Denisa Bodeanu şi apărută în publicaţia „Caietele CNSAS“.
El era cunoscut încă din 1949 că practica relaţii homosexuale şi, cu toate mustrările venite pe linie de partid şi presiunile pentru a se căsători, el a fost lăsat să lucreze în continuare în aceeaşi funcţie, fiind în 1948 căpitan în DGSP, şef al Serviciului Culte din Direcţia I, de Informaţii Interne, iar ulterior devenind maior.
La 5 mai 1952, când era la Braşov, a iscat un scandal monstru. Ofiţerul a încercat să întreţină relaţii sexuale cu un alt bărbat, însă acesta l-a refuzat şi a fost nevoie să intervină Miliţia. „Deşi se legitimase ca fiind de la Securitate, Stănescu a fost reţinut şi condus de un miliţian la regionala de securitate Stalin, unde a fost arestat“, aflăm din documentare.
„Ajutaţi-mă să scap de această boală“
Heintz Stănescu a fost anchetat, luându-se declaraţii de la toţi cunoscuţii săi, căutându-se informaţii despre el în arhiva Siguranţei. Într-o declaraţie, datată 21 mai 1952, Stănescu îşi recunoştea „vinovăţia”, solicita organelor de securitate să-l ajute „să se trateze de această boală”, şi arăta că „nu am permis tendinţelor mele vicioase să tulbure munca mea cu informatorii. Nu am făcut vreo desconspirare.
Argumentez concret: am prelucrat cu serviciul material compromiţător despre activitatea vicioasă a unor elemente din obiectivele urmărite. Am dat ordine pentru utilizarea unor astfel de situaţii. Am efectuat personal recrutarea informatorului «Iuliu», la Sibiu, pe baza relaţiilor sale anormale”.
El a fost trimis pentru 12 luni în colonia de muncă de la Bicaz, unde a lucrat ca normator. La 3 iunie 1953 a fost eliberat.
Trei nume de cod
În perioada detenţiei a aceptat să continue colaborarea, sub acoperire, cu Securitatea. Astfel, până la plecarea din ţară în 1976, Stănescu este conspirat în dosarele Securităţii sub trei nume: „Abrud”, „Silviu” şi „Traian”. În toţi aceşti ani, a furnizat Securităţii nenumărate rapoarte, note şi analize. În 1974, Securitatea a obţinut de la „Traian” numeroase delaţiuni privind activitatea „Grupului de Acţiune Banat”, din care făcea parte şi Herta Müller, laureată cu premiul Nobel pentru literatură, contribuind în acest mod la reprimarea scriitorilor timişoreni.
În vara anului 1976, primind o moştenire de la rude ale sale din Austria, Stănescu a depus suma de bani la Banca Română de Comerţ Exterior. Acest gest probabil că l-a ajutat ca în data de 22 septembrie 1976, cu prilejul unei conferinţe, să rămână la Viena. La puţin timp, Stănescu s-a deplasat în RFG, unde a solicitat înregistrarea ca „german de confesiune mozaică”. A murit în 1994, în timpul unei vizite în Franţa.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
