Băsescu a fost scuipat la coborârea de pe nava-şcoală „Mircea“, de un tânăr din Constanţa. Bărbatul, ridicat de Poliţie

Traian Băsescu a fost scuipat la Constanţa 

Preşedintele Traian Băsescu a fost scuipat, sâmbătă, la Constanţa, acolo unde a participat la cel mai mare eveniment al începutului de sezon - deschiderea oficială a Tall Ships Regatta 2014. Ceremonia reuneşte la Constanţa cele mai impresionante veliere din toată Europa.

Ştiri pe aceeaşi temă

UPDATE 2.15 Adrian Zglobiu a fost reţinut pentru 24 ore de procurorii constănţeni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. 

VIDEO Bărbatul care l-a scuipat pe Băsescu a fost reţinut pentru 24 ore. Adrian Zglobiu: "După ce a vândut o flotă vrea cântece patriotice, poezii?"

Bărbatul a declarat că singurului regret este că nu a emigrat din România.

UPDATE ORA 14.20 Preşedintele statului a fost scuipat de un bărbat din public, în momentul în care a coborât de pe nava şcoală "Mircea". Imediat, acesta a fost îndepărtat de lângă Traian Băsescu de către cei din Serviciul de Protecţie şi Pază.

Şeful statului a continuat să vorbească aproximativ două minute cu câţiva oameni din mulţimea adunată în terminalul de pasageri al Portului Constanţa, iar apou s-a urcat în maşină şi a plecat din port.

Poliţia a sesizat Parchetul pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. Persoana care l-a scuipat pe Traian Băsescu este dusă în aceste momente la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa. El se numeşte Adrian Zglobiu şi are 39 de ani. El locuieşte în cartierul sărmanilor din Constanţa, Henri Coandă.


Victor Ponta a afirmat despre incidentul de la Constanţa, unde preşedintele Traian Băsescu a fost scuipat de un bărbat în Portul Constanţa, că este un gest reprobabil
 

Preşedintele Traian Băsescu şi-a adus aminte de practica pe care a făcut-o, la rândul său, pe bricul Mircea. „Practica pe nava-şcoală este testul de foc al studenţilor noştri. Pe bricul Mircea ne dădeam seama dacă ne putem califica sau nu pentru această meserie. Se împlinesc 40 de ani de când am pus pentru prima dată piciorul pe bricul Mircea. Îi văd acum pe unii trecuţi în rezervă“, a spus Traian Băsescu.

El spune că „practica te învaţă cum să supravieţuieşti singur pe mare, adaugă el. Cine învaţă asta poate să supravieţuiască şi în deşert. Sunt oameni care rămân cu o lecţie pe viaţă. Ei nu ştiu să piardă. În mentalul lor apare această idee. Că ei nu pot să piardă“, a spus şeful statului.

O poveste de 75 de ani

De pe site-ul Academiei Navale Mircea Cel Bătrân afăm povestea de 75 de ani a bricului. Certificatul de naştere al noii nave-şcoală s-a semnat la 26 ianuarie 1938, iar la 22 septembrie a fost lansată la apă şi botezată cu numele Mircea, alegere justificată de bogata tradiţie şi renumele predecesorului său.

Numele navei provine de la vestitul voievod Mircea cel Bătrân, ce a cârmuit Ţara Românescă între anii 1386-1418 şi sub a cărui domnie navigaţia autohtonă şi comerţul efectuat pe mare au cunoscut o mare dezvoltare, vasele româneşti navigând, încă de pe atunci, nu numai în Marea Neagră, ci şi în Marea Egee şi Marea Mediterană, fapt care i-a adus numele de "Domn până la Marea cea mare".

Nava are în provă, sub bompres, un galion, reprezentându-l pe domnitor îmbrăcat cu bluza albastră, mantie roşie şi purtând pe cap coroana, simbol al domniei.

La 27 aprilie 1939 a avut loc ceremonia ridicarii pavilionului naţional, iar pe data de 1 mai 1939, Mircea a intrat în serviciul Marinei Militare.

Nava a intrat în portul Constanţa pe data de 17 mai 1939, iar la 3 iulie pleca în primul său marş de instrucţie în Marea Mediterană, unde face escale în porturile Palermo, Toulon, Palma, Gibraltar, Alger si Alexandria.  Ultima escală a marşului ce cuprindea vizite în Siria, Cipru şi Insulele Greceşti, a fost anulată odata cu atacul german asupra Poloniei. Astfel, pe data de 3 septembrie 1939, Mircea intră în portul Constanţa şi acostează în dana militară.

Declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial avea să însemne pentru nava-şcoală Mircea începutul unei lungi perioade, de peste 25 de ani, în care nu a mai executat marşuri de practică de lungă durată şi reprezentare a Marinei Militare şi a României în afara Mării Negre.

Conducerea Marinei Militare a decis, pentru siguranţă, ca Mircea să fie dus, la 19 februarie 1941, la Brăila, pe braţul Arapu. Aici a staţionat până în vara anului 1944, continuând însă să fie utilizat ca navă-şcoală.

La începutul lunii septembrie 1944, nava-şcoală Mircea, împreună cu alte nave româneşti, a fost preluată de sovietici sub formă de captură si încadrată în flota proprie din Marea Neagră.

În urma repetatelor intervenţii ale autorităţilor române, oficialităţile sovietice au decis ca nava-şcoală să fie retrocedată României. Astfel, doi ani mai târziu, la 27 mai 1946, s-a desfăşurat în portul Constanţa festivitatea de preluare a navei-şcoală Mircea de la echipajul sovietic şi reîncadrarea ei în Marina Română.

Între anii 1946-1947, nava a beneficiat de unele lucrări de reparaţii, cu preponderenţă la arboradă. Marşurile de instrucţie s-au reluat în anul 1947, prin voiaje scurte în Marea Neagră. În luna septembrie 1948, cu ocazia unei ieşiri pe mare, Mircea a fost surprins de o furtună de gradul 8, fiind nevoit să ţină la capă trei zile şi trei nopţi, însă pregătirea temeinică şi curajul marinarilor au fost factorii hotărâtori ai readucerii navei în portul Constanţa. Nava şi echipajul au mai înfruntat între anii 1951-1953 câteva furtuni puternice.

Mircea execută marşuri de instrucţie de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre, până în anul 1959, cand s-a pus problema reducerii forţelor armate şi, implicit, a unui număr de nave. Mircea a fost inclus în categoria celor ce trebuiau dezafectate.

La intervenţia unor cadre responsabile din Marina Militară, nava este salvată prin încadrare într-o altă unitate şi transformată în nava-bază a Divizionului 129 Nave Auxiliare din Mangalia.

În anul 1963, în urma unor reglementări pozitive dintre guvernele român si american, pe adresa conducerii statului a venit o invitaţie pentru Mircea din partea preşedintelui Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy, de a vizita porturi americane şi de participare la o serie de festivităţi.

Invitaţia, deşi nu a fost onorată, a atras totuşi atenţia Primului Secretar al Partidului Comunist Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Un an mai târziu, în 1964, Comandantul Marinei Militare, Viceamiralul Martes Grigore, a avut o idee salvatoare şi a ordonat ca Mircea să fie încadrat în dispozitivul navelor militare participante la festivităţile ocazionate de Ziua Marinei Romane. Cu această ocazie, s-a hotărât ca Mircea să fie reparat şi modernizat, pentru  a-şi relua locul său unic de navă-şcoală şi de reprezentare.

După analizarea posibilităţilor de a efectua reparaţia capitală şi modernizarea de care Mircea avea nevoie, la nivelul Comandamentului Marinei Militare şi Ministerul Forţelor Armate s-a apreciat că cea mai bună soluţie este contactarea şantierului constructor „Blohm und Woss" din Hamburg, pentru ca împreună cu specialiştii germani să se facă o analiză şi o evaluare a stării velierului şi lucrărilor ce trebuiau efectuate.

În luna octombrie 1964, Mircea a fost adus de la Mangalia în portul Constanţa, unde tehnicienii germani împreună cu ofiţerii din compartimentul Tehnic al Marinei Militare au inspectat nava, au întocmit lista lucrărilor şi devizul estimatic. Până la perfectarea actelor şi semnarea contractului, Comandamentul Marinei Militare a hotărât ambarcarea pe Mircea a unui echipaj restrâns pentru pregătirea navei în vederea executării marşului la Hamburg. Au fost pregătite, de asemenea, cele două remorchere, RM 101, NS 116, destinate misiunii de remorcaj.

De comun acord cu Ministerul Transporturilor, atât Mircea cât şi cele două remorchere au navigat sub egida NAVROM-ului. Remorcherele au fost înscrise în Registrul naval sub numele Viteazul, RM 101 şi Voinicul, NS 116, au fost repiturate, iar pe coşuri a fost aplicată sigla NAVROM. Funcţiile pe care echipajele au fost încadrate erau identice cu cele din Marina Comercială Română. O asemenea decizie a fost luată pentru a se evita formalităţile şi complicaţiile ce puteau apărea dacă navigau ca nave militare.

Plecarea s-a făcut pe data de 12 octombrie 1965, destul de târziu, într-o perioadă când furtunile sunt frecvente în Marea Neagră, Marea Mediterană, dar, în special în Oceanul Atlantic. Această realitate a creat destule griji comandanţilor şi echipajelor celor trei nave.

Din cauza timpului nefavorabil convoiul rămâne la adăpost la Canakkle în Turcia, în portul La Valletta din Malta şi la Gibraltar de unde la 7 noiembrie 1965, porneşte în confruntarea cu Oceanul Atlantic.

După câteva zile de marş, timpul nefavorabil obliga convoiul să intre pe râul Tejo, în portul Lisabona din Portugalia. Pe data de 22 noiembrie, se ia hotărârea continuării marşului. După mai bine de o lună de la plecarea din portul Constanţa, convoiul reuşise să parcurgă numai jumătate din drum. Astfel, pe 24 noiembrie 1965 pe un ocean liniştit şi cer senin, a început traversarea Golfului Biscaya. Pentru Mircea şi echipajul său începeau momente dramatice.

În dimineaţa zilei de 25 noiembrie, vântul se întăreşte, începe să plouă, iar nava ia benzi de 35 grade în ambele borduri. După ora 8.00 s-au rupt scotele ghiului care a căzut  pe punte şi a rupt balustrada pe o lungime de şase metri. Viteazul reduce remorca, iar Mircea este tras numai de Voinicul pe un ocean cu o furtună  de gradul opt.

Pe 26 noiembrie, furtuna devine deosebit de puternică şi cu toate că ambele remorchere trag cu toată forţă, MIRCEA rămâne nemişcat. Convoiul este împins la circa 300-400 de metri de marea geamandură ce semnala limita maximă de apropiere de bancul de stânci de la Chausse de Sein.

Din cauza valurilor puternice şi a vântului care depăşea 120 Km/s, remorca s-a rupt, iar Mircea fără propulsie rămâne singur în infern. Voinicul a mai încercat să ia o remorcă, dar a fost imposibil. Cele două remorchere sunt luate de uragan şi duse departe în larg.

Mircea fundăriseşte ancora din tribord care însă grapează pe fundul stâncos spre zona periculoasă a geamandurii. Se fundăriseşte apoi ancora amiralitate din bordul babord, iar după ce grapează un timp, se prinde de sistemul de amarare al geamandurii. Nava începe lupta cu geamandura înalta de 16 metri. Este ruptă o parte din arboradă, se sparge barca din babord, iar pintenii geamandurii produc în bordaj, în sector prova nouă găuri de apă.

Se lansează semnalul S.O.S şi concomitent începe lupta cu astuparea găurilor de apa. Semnalul S.O.S. a fost recepţionat de autorităţile portului francez Brest, care au trimis în zonă două nave de salvare. Până la sosirea navelor de salvare, de Mircea s-a apropiat cargoul norvegian Conrad care a încercat însă fără succes să dea o remorcă.

Către dimineaţa zilei de 27 noiembrie, remorcherul francez A-676 Implacable soseşte lângă Mircea şi încearcă de mai multe ori să dea o remorcă. Tot în aceeaşi zi, la ora 15.00 soseşte un al doilea remorcher francez A-668 Rinogerus, însă datorită furtunii ce creştea în intensitate darea remorcii a fost  imposibilă. Abia în data de 28 noiembrie, către ora 8.00, remorcherul A-668  Rinogerus reuşeşte să ia o remorcă şi astfel Mircea este remorcat în portul Brest.

Cele două remorchere româneşti au trecut la rândul lor prin situaţii dificile. Nava Voinicul căreia i se defectase instalaţia de guvernare a fost luată la remorcă de salvatorul Ludovic Jego şi adusă în portul Brest, iar Viteazu a sosit singur în siajul unei nave militare franceze.

Furtuna prin care a trecut nava-şcoală Mircea, a fost cea mai dificilă din întreaga sa activitate. Prin calităţile sale nautice deosebite, Mircea s-a salvat şi a salvat şi viaţa echipajului. Mircea nu s-a numărat printre cele 40 de nave scufundate de furtună, una dintre cele mai puternice înregistrate în ultimii 20 de ani în zonă.

Pe 6 ianuarie 1966, convoiul îşi continuă drumul spre Hamburg, dar din cauza timpului nefavorabil, pe data de 8 ianuarie se adăposteşte în portul Dover din sudul Angliei. După opt zile de staţionare, îşi reia marşul, iar pe data de 17 ianuarie intră pe Elba.

La data de 19 ianuarie 1966 bricul Mircea a fost andocat pe unul din docurile şantierului care l-a construit, pentru lucrări de „reîntinerire". La 28 ianuarie, cele două remorchere, Voinicul şi Viteazul,  cu misiunea îndeplinită au plecat spre ţară unde au ajuns după 27 de zile de marş.

Deosebita faptă marinărească a celor trei echipaje a fost trecută în amintirea colectivă şi tradiţia marinărească a Marinei Române, fiind alături de epopeea din 1888 a primului bric Mircea, încă un motiv de aleasă preţuire pentru cei ce au pus mai presus de propria viaţă capacitatea lor de a fi dăruiţi profesiei.

Începând cu 24 august 1966, Mircea este supus unor ample lucrări de reparaţii, dotare şi modernizări.
La 10 octombrie 1966, sub comanda comandorului Alexandru Hirjan, Mircea porneşte spre ţară, ajungând în portul Constanţa pe data de 7 noiembrie 1966

Spiritul Mircea,  renăscut, a fost preluat de o nouă generaţie de viitoare cadre ale Marinei Militare şi Marinei Civile.

Începând cu anul 1967, nava-şcoală Mircea execută marşuri internaţionale de scurtă şi lungă durată până în anul 1976, când devine prima nava a Marinei Militare ce execută traversada Oceanului Atlantic pentru a reprezenta România la cel mai important eveniment pe care poporul şi statul american se pregătea să-l sărbătorească la 4 iulie 1976 şi anume Bicentenarul Independenţei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările