Tragedia care a spulberat mândria flotei româneşti. Cum s-a scufundat petrolierul Independenţa şi au murit 42 de marinari
0
Pe 15 noiembrie 2015 se împlinesc 36 de ani de la tragedia navei Independenţa, când au pierit 45 de marinari după ce nava a fost lovită de un vas grecesc.
"Titanicul românesc", aşa cum a fost numit petrolierul Independenţa, a fost lansat la apă pe 28 mai 1977. La ceremonialul de botez la care au fost prezenţi Nicolae şi Elena Ceauşescu, sticla de şampanie Zarea nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei.
Toţi marinarii de faţă au înlemnit: tradiţia spune că semnul este de rău augur. La televizor, imaginile au arătat doar lansarea sticlei, nu şi impactul fără efect.
La 15 noiembrie 1979, când se pregătea să treacă Bosforul venind dinspre Libia, nava Independenţa, încărcată cu ţiţei, care se afla la al 19-lea voiaj, a fost lovită de nava grecească Evriali.
A ars aproape o lună continuu. Dintre cei 45 marinari din echipaj, au murit 42. Dintre cei supravieţuitori mai trăieşte doar timonierul Ioan Gomboşanu.
Zece marinari au fost daţi dispăruţi. Printre ei se află şi comandantul.
Mormântul unui necunoscut
Realizatorul TV Cristina Boroiu este fiica unuia dintre marinarii de pe Independenţa, timonierul Marin Boroiu, care a pierit în tragedie la vârsta de 29 de ani. Mama sa, Caliopi, era însărcinată cu ea în trei luni când s-a produs tragedia. Când tatăl ei a plecat în voiaj, cei doi tineri abia primiseră vestea că vor avea un copil. „Parcă presimţind că nu se va mai întoarce, tata i-a spus mamei la plecare, fără alte explicaţii: «Dacă e băiat, să-l cheme Cristi». Şi aşa mi-au dat numele Mariana Cristina“, povesteşte jurnalista.
Fata marinarului mort a crescut cu multe întrebări. La şcoală, colegii o jigneau şi o strigau „orfana“. „Nu ştiam ce înseamnă. Am scris acest cuvânt pe o foaie de hârtie şi m-am dus la mama s-o întreb ce înseamnă. În primii ani din viaţă mi s-a spus că tata a pierit într-un incendiu, dar nu ştiam numele navei şi nici în ce împrejurări. Mama nu a vorbit mult timp cu nimeni. Cred că de frică. O altă văduvă s-a dus să pună întrebări şi a fost ameninţată cu moartea“, spune ea.
Mai târziu, a aflat că în mormântul la care mergea împreună cu mama şi cu bunicii săi jelească nu era îngropat tatăl său, ci un necunoscut. „Morţii veneau împachetaţi în saci speciali, pe care nu aveai voie să îi desfaci, din ordinul Securităţii, dar bunica mea a tăiat celofanul şi atunci a văzut că mortul nu era copilul ei. Tata avusese operaţie şi o dantură foarte bună, ori cadavrul pe care l-a primit mama avea dinţi de aur în gură şi nicio tăietură pe corp“. Dar nu au avut de ales, nu aveau cui să pună întrebări şi l-au îngropat în cimitirul din cartierul Palas. Familia i-a făcut pomeni acestui străin în toţi aceşti ani.
Mărturii din Infern
Constantin Cumpănă a adunat în cartea sa, „Tragedia navei Independenţa, cea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei româneşti“, unele din cele mai emoţionante mărturii ale familiilor celor care au murit în 1979. Autorul mărturiseşte că a cules informaţii vreme de 16 ani. Păstrează şi acum, în casa sa, într-o cutie, fotografii ale foştilor marinari, scrisori trimise familiilor, mărturii impresionante.
Vă mai recomandăm:
FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“
Se încarcă comentariile...
