Tragedia navei Sadu. Salvator: „Am intervenit după două ore, pentru că nu s-a primit ordin. Am adunat cadavre toată noaptea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nava Sadu, în Portul Constana FOTO www.marinarii.ro
Nava Sadu, în Portul Constana FOTO www.marinarii.ro

Cu un echipaj „de rezervă“, nava Sadu a pornit în iarna anului 1988 în ultimul său drum. Trebuia să intre în reperaţii capitale în şantierul din Constanţa, însă mai mute greşeli fatale au adus-o pe fundul mării. 15 marinari au murit atunci, aproape de salvatorii care nu primiseră ordin să intervină.

Vasul Sadu, construit în 1976 la Şantierul din Brăila, de 4.737 tdw, plecase pe 1 decembrie 1988 din Portul Galaţi. Nava, al cărui echipaj număra 22 de oameni, era scoasă din exploatare şi urma să fie dusă la Şantierul Naval Constanţa, pentru reparaţii. 

Din păcate, echipajul era unul „de rezervă“, aşa cum spune Ştefan Tihan, (foto 1) fost marinar pe nava Sadu. „În vară, a fost schimbat comandantul şi a fost adus unul de la Armată, care începuse să facă instrucţie cu echipajul. Îi ţinea noaptea pe oameni şi îi punea să spele pereţii şi comanda. Pe el nu îl interesa vaporul, ci să facă armată cu echipajul, aşa cum făcea el în Armată“, îşi aminteşte fostul marinar. 

Aşa se face că 90% din echipaj a coborât de pe vas şi au rămas doar pe cei care i-a prins cu «arcanul pe holuri», aşa cum le ziceam noi“, rememorează marinarul. 

Cu un echipaj nepregătit, la comanda navei a fost adus Sergiu-Lucian Grigorescu, care trebuia să ducă nava la Constanţa. Chiar la plecarea vasului din portul Galaţi, la 1 decembrie 1988, s-a petrecut o întâmplare hazlie. Doi dintre membrii echipajului s-au îmbarcat în ultimul moment. 

„Au plecat fuga- fuga de la Galaţi şi unul a urcat pe scara de pilot şi al doilea nu a mai apucat. Era telegrafistul“, râde Ştefan Tihan, care, la rândul lui, a supravieţuit tragediei întrucât a părăsit nava după ce comandantul i-a făcut mai multe rapoarte. Ceea ce avea să se petreacă confirmă în mare măsură faptul că marinarii nu erau pregătiţi suficient pentru a ţine piept unei furtuni cu o navă care urma să intre în reparaţii capitale. 

image

Cum s-a produs tragedia

În dimineaţa zilei de 2 decembrie, vremea s-a înrăutăţit brusc. La prânz, comandantul Sergiu-Lucian Grigorescu a schimbat punctul de ancorare, la adăpostul digului de nord al Portului Constanţa. 

Numai că ancora nu s-a prins suficient de fundul mării şi vasul s-a apropiat ameninţător de dig. În vreme ce au fost anunţate autorităţile, echipajul a încercat salvarea navei. Curenţii marini au fost însă mai puternici şi au împins nava spre dig, care s-a izbit de stabilipozi. Cârma s-a blocat, iar motorul principal nu a mai funcţionat. 

După lovituri repetate în dig, nava a început să ia apă. Văzând că vasul nu mai poate fi salvat, în cele din urmă comandantul a dat semnalul de abandon.

Pe măsură ce nava se scufunda, o parte dintre membrii echipajului au sărit în apă. Unii au reuşit să se salveze, pe dig. Alţii au fost luaţi de curent şi duşi spre larg. Cum apa Mării Negre era foarte rece, ei au făcut şoc hipotermic şi au murit. Era ora 16.02.

11 marinari au fost găsiţi morţi, inclusiv comandantul. Trupurile a patru dintre membrii echipajului nu au fost găsite niciodată.

„Nu am intervenit două ore pentru că nu primisem ordin“

Hebberling Maximilian (foto 2) era militar în termen la Centrul de scafandri Constanţa şi în acea zi a participat la operaţiunea de salvare şi apoi de recuperare a trupurilor de pe mare.

Avea doar 20 de ani dar ceea ce a trăit în fatidica zi de 2 decembrie l-a marcat pentru totdeauna. Făcea parte din echipa de intervenţie. „Erau două grupe de intervenţie, în fiecare câte 12 militari. Alarma s-a dat la prânz, cred că era 13 sau 14.00, nu-mi mai amintesc cu exactitate ora. Alarma era despre o navă care era în pericol să se scufunde. Eram la nava bază din Portul Constanţa. Şi am stat aşa, în aşteptare vreo două ore. Ni s-a zis că nu intervenim pentru că nu s-a primit un ordin“, îşi aminteşte el. 

În jurul orei 16.00 au plecat şi scafandrii militari în larg. Era prea târziu pentru salvarea echipajului. „Nava dispăruse cu totul. Era întuneric şi furtună, de vomitam tot din noi. Dacă ne-ar fi trimis mai devreme, cu bărcile pe care le aveam în dotare, cele negre, de intervenţie, am fi putut salva echipajul“, spune el, cu regret. „Am găsit bărci de salvare goale în zona unde se scufundase nava şi apoi au început să apară cadavrele. Nu mai ştiu câte am adunat din apă. Erau ţepeni. Cum îi pescuiam şi îi duceam la barcă aşa rămâneau“, retrăieşte el acele clipe groaznice. „Aveau albul ochilor negru....Şi în gură...Plini de păcură din tancurile sparte, ca zombi“, descrie el imaginile pe care nu le va uita niciodată“, spune el. 

image

„Am adunat toată noaptea cadavre. «Câţi mai trebuie?», întrebam noi. Şi în cele din urmă ne-au spus să ne oprim din căutat. Apoi, s-au mai găsit câteva cadavre prinse între stabilopozi şi asta a fost tot“, încheie el povestea. Avea doar 20 de ani şi tragedia l-a marcat foarte mult. Retrăieşte acea zi când, îmbrăcat într-un costum subţire de scafandru, întrucât sistemul comunist nu le asigura costume performante, pentru temperaturi scăzute, căuta cu disperare vreun supravieţuitor. 

Câţiva au reuşit să se salvee şi au ajuns la mal agăţându-se de o bucată de scândură sau înotând în apa rece ca gheaţa. 

La epava navei nu a coborât nimeni. Exista pericolul să piară şi alţii. Corpul cagoului zace şi acum pe fundul mării. 

Cauzele producerii tragediei

Ancheta a stabilit că accidentul s-a produs din cauza organizării necorespunzătoare a serviciului de cart, lipsa de control din partea comandantului privind poziţia navei şi menţinerea punctului de ancoraj, lipsa de control a serviciilor de cart. De asemenea, anchetatorii au spus că nu s-au luat măsurile de punere a navei în siguranţă, iar comandantul nu a dat ordine clare şi precise, iar ajutor s-a solicitat în ultimul moment, când nava se lovea de stabilopozi. Vinovaţi de producerea catastrofei au fost găsiţi răspunzători Lucian-Sergiu Grigorescu – comandantul navei, Aurel Toma – şef-mecanic, şi Dănuţ-Petruş Rotaru – ofiţer de cart. Cum ei au decedat, s-a dispus încetarea urmăririi penale.

Lista morţilor 

În tragedia din data de 2 decembrie 1988 au murit 15 marinari: Sergiu-Lucian Grigorescu, 45 ani – comandant, Aurel Toma, 39 ani – şef-mecanic, Adrian Preda, 25 ani – şef-timonier, Vasile-Cristian Ceauşu, 26 ani – of. electrician, Pavel Şerban, 37 ani – lemnar bord, Laurenţiu Şeuleanu, 20 ani – marinar, Dănuţ-Traian Helici, 27 ani – ofiţer mecanic (dispărut), Iorgu-Sergiu State, 31 ani – ofiţer mecanic (dispărut), Nicola Marian, 22 ani – of. mecanic stagiar, Rotaru Dănuţ-Petruş, 32 ani – ofiţer maritim (dispărut), Nicolae Bocai, 33 ani – şef-mecanic (dispărut), Ştefan Gheorghiu, 40 ani – marinar, Marius Gîrbă, 24 ani – electrician bord, Negeatin Suliman, 30 ani – motorist, Nicola Vasile, 35 ani – bucătar.
 

Au supravieţuit Sabin-Sorin Roibu, 34 ani – căpitan secund, Mihail Gîdei, 24 ani – ofiţer punte, Dumitru Simion, 27 ani – timonier, Valeriu Pantelimon, 43 ani – aj. of. mecanic, Artur Sahaghian, 21 ani – motorist stagiar, Cetin Gani, 22 ani – motorist, Ion Oprescu, 51 ani – strungar bord.

Cimitir de epave

Scufundarea navelor Paris şi You Xiu

Digul, spart de navele Paris şi You XIU Arhivă Constantin Cumpănă 

Digul de nord al Portului Constanţa este cimitir de epave. Aceeaşi soartă ca a cargoului Sadu au avut-o şi navele Paris şi You Xiu, câţiva ani mai târziu. Pe 4 ianuarie 1995, 54 de marinari au sfârşit după ce navele pe care se aflau, Paris, sub pavilion Malta, şi You Xiu, sub pavilion Hong Kong,  s-au scufundat la mică distanţă de ţărm, în urma unei furtuni foarte puternice.

Vă mai recomandăm:

Istoria unui naufragiu scandalos. Cum a sfârşit Lebăda Mării Negre, ultima navă de pasageri pe care a avut-o România

Enigmele cargoului „Turnu Severin“ scufundat în Dardanele. Fiul comandantului: „Cum nu l-am văzut niciodată mort, am sperat într-o minune“

FOTO VIDEO Mărturii din Iad. Ultimul supravieţuitor de pe Independenţa: „Am deschis gura morţilor pentru a-i recunoaşte“

Mărturii cutremurătoare după 20 de ani de la cea mai mare tragedie din Portul Constanţa: „Valurile aruncau marinarii peste dig“

O călătorie în jurul lumii cu „Bucureşti“. Marinarii au participat la mitingul lui Fidel Castro, au băut bere din borcane şi au plătit fetele cu ţigări americane

FOTO Poveştile unui comandant de navă: „În 1989, am crezut că ungurii au intrat în Ardeal“

Titanicul românesc. 25 de ani de la scufundarea navei Mogoşoaia. Mărturia unui supravieţuitor: „Vasul s-a scufundat în câteva minute“


Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite