Terorile la care au fost supuşi deţinuţii supravieţuitori ai lagărelor comuniste. „Beam apă din lac, după ce dădeam la o parte mormoloci, şerpi şi broaşte“

Terorile la care au fost supuşi deţinuţii supravieţuitori ai lagărelor comuniste. „Beam apă din lac, după ce dădeam la o parte mormoloci, şerpi şi broaşte“

Închisoarea de la Piteşti FOTO IICCMER

Supravieţuitorii lagărelor de muncă au vorbit arătând lumii întregi drama pe care au trăit-o. Au fost bătuţi, înfometaţi şi umiliţi. Mulţi nu mai au această şansă. Ei sunt îngropaţi în cimitirul lipovenesc din Periprava sau în alte gropi comune de pe lângă coloniile de muncă şi aşteaptă să li se facă dreptate.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a dezvăluit de curând două noi nume de persoane suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regmului comunist. Este vorba de Marian Petrescu, fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare în timpul regimului comunist, responsabil de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi şi Gheorghe Boştină, fost locţiitor politic, responsabil de decesul a 100 de deţinuţi. Pe numele acestora, IICCMER a depus sesizări penale.
 
Mărturiile supravieţuitorilor sunt cutremurătoare. Cosmin Budeancă, coordonator proiect în cadrul IICCMER, a publicat înte 2007 – 2010 volumele „Experienţe carcerale în România comunistă“, unde foştii deţinuţi din lagărele comandate de cei doi torţionari povestesc dramele prin care au trecut pentru singura lor vină de a se opune unui regim stalinist. 
 
Cine nu îşi făcea norma era bătut
 
Ovidiu Orceag, născut în 1941, din Hârşova, a fost arestat în anul 1959 şi condamnat la 15 ani muncă silnică. A executat pedeapsa în închisorile Jilava şi coloniile de muncă din Balta Brăilei. „Acolo, la Grădina, am fost în ’60, ’61, ’62. Ieşeam la prăşit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curăţat sfeclă... Dimineaţa la ora 5 era deşteptarea, iar dacă erau luni de toamnă sau de iarnă, la 5 era noapte... Şi intrarea în colonii se făcea tot noaptea... De dimineaţa până noaptea erai la muncă silnică... La lucrările de la dig ne ţineau de dimineaţa de noapte, până noaptea... Şi trebuia să-ţi faci norma... Dacă nu făceai norma de 3 metri cubi pe zi, te oprea în poartă şi te bătea. Ăsta era unul din motive...“, povesteşte fostul deţinut. 
 
Dimineaţa primeau un fel de cafea cu pâine şi cu o bucăţică de marmeladă. Setea de apă îi chinuia. „Trebuia să bei apă din lac. Şi erau mormoloci, broaşte, şerpi, tot ce vrei... Dădeai apa aşa la o parte, şi erai bucuros că ai găsit-o...“, rememorează el tragismul acelor ani. 
 
 
 
Morminte de la Periprava FOTO Arh. Gheorghe Petrov
 
Legat cu lanţuri de picioare
 
Constantin Veleanu, născut în 1931, din Dolj, condamnat la opt ani de muncă silnică, povesteşte că în Balta Brăilei a stat o lună de zile legat cu mâinile la spate şi cu lanţuri bătute în nituri la picioare, fiind acuzat de tentativă de evadare. A ajuns ca o umbră pe pământ. „Din cauza mâncării care ne-o dădea’ acolo, eram în continuu deranjaţi la stomac şi ne făceam nevoile acolo, în câte o groapă, la punctu’ de lucru de la dig, pentru că acolo am muncit cel mai mult... Dimineaţa acolo fugeam prima dată. Şi un militar din ăsta în termen, când m-am dus la W.C., cu pistolu’ către mine, strigă: «Stai, că trag!» Zic: «Ce-ai mă? Eşti nebun!?»... «Stai că trag! Culcat!» M-am culcat. A tras cu racheta, şi-au venit un pluton de militari, c-un maior, cu căpitani... M-au legat cu mâinile la spate şi m-au dus la colonie. Cu caii te-mpingeau, cu câinii erau pe lângă tine... vai de lume“, îşi aminteşte el.
 

 
Torţionarul Marian Petrescu
 
„Biserică plină de rahat, cu sfinţii cu ochii scoşi“
 
Ioan Şt. Popa, născut în 1935, a cărui mărturie a fost depusă la dosarul care îl acuză pe torţionarul Marian Petrescu, şi-a executat pedeapsa de trei ani prin mai multe înhisori: Uranus, Jilava, Salcia, Grădina, Ostrov, Luciu-Giurgeni. „Şi ne-a dus în închisoarea din Galaţi. Închisoarea acolo... Era o biserică plină de rahat, cu sfinţii cu ochii scoşi, şi plină cu dejecţii pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inşi... erau numai dejecţii pe acolo, şi câteva castroane din care să mâncăm. Crăpam de foame! Şi când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau seminţele băgate printre scânduri, şi luam cu surcelu’ şi scoteam câte un bob din ăla şi îl molfăiam în gură de foame... aşa eram de înfometaţi”, mărturiseşte fostul deţinut. 
 
Teofil Vasile Neculăiţă, născut în 1931, din Vrancea, condamnat la 15 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică, îşi aminteşte că în celula de la Galaţi stătea singur, iar când îi ducea la anchetaă îi puneau ochelari, să nu vadă nimic. „Vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-au dat dantura jos... Bătaie... În anchetă ne-au zăpăcit cu bătaia... Nu puteam să-mi ţin maxilaru... rămâneam cu gura aşa... Mi-o îndreptam! Aşa bătaie luam... Păi vreo două săptămâni am fost bătuţi în continuu“, este o altă suferinţă ce nu va fi uitată niciodată. 
 

 
Torţionarul Gheorghe Boştină

Cu cât erau plătiţi torţionarii
 
Pentru sistemul de teroare instituit în lagărele de muncă, torţionarii erau plătiţi regeşte. Un document aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stă mărturie acestui fapt. Conform Ordinului 1304/ 1971, mai mulţi ofiţeri din Comandamentul trupelor de pază li s-au acordat indemnizaţie de comandă. Cap de listă este ultimul torţionar deconspirat, Gheorghe Boştină, la acea vreme secretar al Consiliului politic, Brigada I pază Bucureşti. El a fost propus să primească o indemnizaţie de conducere de 350 de lei, fiind vorba de cea mai mare sumă atribuită. Nu se ştie care era venitul lunar pe care îl obţinea. Totodată, avea calificativul „Foarte bine“.
 
Ion Ficior, un alt torţionar deconspirat, era la fel de bine plătit peru teroarea pe care o răspândea printre deţinuţi. Conform unui Ordin al Ministerului Afacerilor Interne din anul 1967, aflăm că salariul maiorului Iosif Ioan Ficior era de 3.160 de lei lunar. În anul de graţie, salariul mediu net pe ţară era de 1.107 lei, iar cel brut se ridica la 1.210 lei, aflăm de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică. 
 
Coloniile de muncă au fost înfiinţate de regimul comunist pentru ca deţinuţii să fie reeducaţi prin muncă. Aşa au apărut coloniile de-a lungul Canalului Dunăre- Marea Neagră, dar şi a altor proiecte megalomanice ale regimului comunist. În timp, numărul deţinuţilor de la canal a variat, în funcţie de amploarea lucrărilor, în 1952 depăşind 80% din forţa de muncă folosită. Internarea în coloniile de pe canal se făcea în funcţie de necesităţi. 
 
Torţionari deconspiraţi
 
 
În ultimii ani, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc a deconspirat mai mulţi torţionari. 
 
Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost condamnat definitiv, în februarie 2016, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 20 de ani de închisoare pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici. 
 
Ioan Ficior a fost condamnat tot la 20 de ani închisoare, însă decizia nu este definitivă. El a fost trimis în judecată pe 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.
 
Florian Cormoş este un alt torţionar deconspirat. El a deţinut funcţia de comandant al coloniei de muncă de la Cernavodă din decembrie 1952 până în aprilie 1953. În această perioadă, faptele sale au dus la moartea a cel puţin 115 deţinuţi politici din lagărul numit „Colonia de Muncă Cernavodă – Columbia“, primul şantier deschis pentru lucrările la Canalul Dunăre - Marea Neagră. 
 
În cazul torţionarului Refic Telep Fizula, deconspirarea s-a făcut prea târziu, el murind pe 4 februarie 2014 la Tulcea. În perioada în care a condus penitenciarul Făgăraş, au murit cel puţin 22 deţinuţi politici, având vârste cuprinse între 39 şi 71 de ani. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: