Tânărul care s-a întors în satul bunicilor, după 23 ani în Belgia, să facă o fermă bio. „Aici nu s-a schimbat nimic de atunci“

Tânărul care s-a întors în satul bunicilor, după 23 ani în Belgia, să facă o fermă bio. „Aici nu s-a schimbat nimic de atunci“

George Bădilă, întors din Belgia la Urluia, în Adamclisi Sursa Facebook George Bădilă

Un tânăr s-a întors, după 23 ani de stat în Belgia, în satul bunicilor, la Urluia, în judeţul Constanţa, pentru a face din gospodărie o fermă bio. George Bădilă (36 ani) spune despre locul de unde se trage familia sa că este „un diamant neşlefuit“ şi de aceea candidează la primărie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adamclisi este o comună din judeţul Constanţa, cunoscută în primul rând pentru monumentul Tropaeum Traiani, cetatea antică şi muzeul care adăposteşte vestigiile. Aici, la Adamclisi este aşezarea întemeiată de soldaţii romani care n-au mai părăsit sudul Dobrogei după înfrângerea dacilor. Comuna are 5 sate (Adamclisi, Zorile, Urluia, Abrud, Haţeg) şi aproape 2.400 suflete. Printre ele, George Bădilă, un român întors din Belgia, unde trăise de la vârsta de 7 ani. 

Când Urluia era departe

În anul 1987, mama lui George a emigrat în Belgia pentru un viitor mai bun, iar când a vizitat-o, după Revoluţie, micul George a fost încântat de lumea diferită de acolo. Totul era colorat, frumos, iar noi, românii, eram ca ieşiţi din grotă, total nepregătiţi pentru contactul cu Occidentul. 

Aşa că atunci când părinţii l-au întrebat dacă vrea să rămână acolo, copilul a răspuns fericit că „Da!“. Părinţii au decis să-l înscrie la şcoală în Belgia pe băiatul care terminase clasa întâi. 

George a crezut că totul va fi o vacanţă prelungită, dar la începerea şcolii şi-a dat seama că este doar un migrant din estul Europei, de care belgienii nu erau la fel de încântaţi.

„Eram pe atunci singurul copil de migranţi din orăşel şi m-am lovit de reacţii de genul: «Ce cauţi aici, român împuţit? Întoarce-te la tine în ţară». Începutul a fost foarte greu, iar schimbarea – radicală. Absolut totul era diferit. Eram obişnuit de la şcoală cu pedagogia care înseamnă rigla peste degete. La 7 ani ai personalitatea deja formată, dar a trebuit să şterg tot ce eram, tot ce ştiam şi să mă remodelez, ca să mă integrez în lumea cea nouă, ca să ne putem accepta reciproc. 

Ţin minte că în prima pauză de prânz, mai lungă, m-am plictisit teribil. Am învăţat rapid limba franceză, aveam parte de un pedagog care mă învăţa cum să învăţ, aveam materii mai puţine, dar diversificate, se punea accent pe dezvoltarea abilităţilor, nu pe memorare şi tocit. Am avut noroc că am trăit de la început printre ei, în comunitate, pentru că migranţii de azi au deja formate propriile comunităţi, cu magazinele lor, cu cercul lor închis. Cred că ei se adaptează mult mai greu“, spune George.

În 2015 a decis să revină în ţară. Ideea o avea încă din liceu, când gândurile zburau dincolo de zidurile gri. Se înfiripase deja visul unei ferme, undeva la ţară, în natură. Dar cum putea să spună asta părinţilor, care-şi sacrificaseră căminul ca el să fie european încă de când românii nu ştiau ce e Uniunea Europeană?

„Încă din liceu mi-am dorit să mă întorc acasă, pentru că mereu am simţit că lipseşte ceva în viaţa mea. Cu toate că trăiam într-o ţară foarte bună şi că după atâţia ani ajunsesem să fiu integrat aproape în totalitate, nu simţeam acel sentiment de apartenenţă, nu mă simţeam acasă.

Ai mei au avut reacţii total diferite când au auzit ce vreau să fac. Mama m-a întrebat o singură dată, atunci când şi-a dat seamă că nu glumesc: «Măi, tu chiar vrei să te muţi la Urluia?» De la răspunsul meu afirmativ, lucrurile au decurs natural şi m-a ajutat să mă pregătesc pentru exod. Cu tata lucrurile au fost total diferite, i-a luat ceva vreme să accepte ideea“, se destăinuie George.

Revenirea a fost destul de naturală, spune el. S-a instalat la ţară încet-încet şi primul an a fost muncă în continuu, şi praf, şi iar muncă. Casa, situată pe strada Speranţei, era învechită şi multe erau de făcut prin gospodărie pentru a o aduce la un nivel decent. 

Sursa Facebook George Bădilă

„Cunoşteam satul destul de bine, îmi petreceam vacanţele la bunici până să plec în Belgia şi veneam aici în vacanţă în fiecare an când mă întorceam în ţară. Cunoşteam istoria satului din poveştile familiei. Aşa că nu a fost prea greu să mă adaptez. Senzaţia mea a fost că în acei 23 de ani de când emigrasem, aici nu se schimbase nimic. La început părea pitoresc, dar destul de repede am început să văd lipsurile“, spune George Bădilă. 

Şocurile: gunoaie aruncate pe câmpul altădată mănos, copii cerşind şi muncind

Primul lui şoc a fost să descopere groapa de gunoi. La capătul străzii sale se întinde pe un hectar, o zonă extrem de tristă unde sătenii aruncă gunoiul de grajd de la animale, dar şi gunoiul menajer, carcasele de animale, deşeurile de construcţie etc.

„O groapă de gunoi în toată firea, doar că nu e groapă la propriu, ci un câmp, pe care cândva se făcea legumicultură. Bătrânii povestesc că era raiul pe pământ acolo, era şi un sistem de irigaţii destul de elaborat, din care şi azi se mai văd rămăşiţele.

Al doilea şoc pentru mine a fost să întâlnesc copii cerşind. Intrând în vorbă cu ei, mi-am dat seamă că nici la şcoală nu fuseseră niciodată. Aveau 8-10 ani şi mi-am dat seamă că nu era un fenomen izolat. Atunci am hotărât să mă implic“, mărturiseşte George.

Deşi fusese apolitic mereu, şi-a dat seama că trebuie să ia o decizie, aşa că s-a îndreptat către partidul de opoziţie. La alegerile locale, candidatul partidului a câştigat. 

„Din păcate am constatat destul de repede că ideile mele nu concordau cu ale lor, aşa că m-am retras. În acelaşi timp, o uniune bucureşteană ce se promitea salvatoare se întindea la nivel naţional. Atunci am făcut demersurile să mă apropii de USR Constanţa. Am avut o prima întâlnire cu Stelian Ion, care mi-a făcut o impresie deosebită. Apoi am intrat într-o carantină de 2 ani, venind din alt partid, USR având criterii de adeziune foarte stricte“, povesteşte George Bădilă.

La început nu ştia mare lucru despre agricultură, el lucrând prin birouri, prin administraţii, dar încet-încet şi din greşeli nenumărate, a învăţat. 

Din ferma lui George din Urluia Sursa Facebook George Bădilă

„La început, oamenii au zis că sunt nebun să mă întorc aici, în contextul în care toată lumea pleacă din ţară. Unii au zis chiar că m-am întors pentru a mă ascunde aici că aş fi avut probleme prin Belgia sau alte teorii care mai de care mai hilare.

Ce este clar este că nimeni nu a putut înţelege că m-am întors aici de drag, de dragul de-a fi în ţara mea, în satul bunicilor, în contact cu natură.

Pentru mulţi, şi acum este un fenomen ciudat ce fac aici. Nici fluxul de străini ce au venit la mine nu i-a liniştit. Hipioţi, hipsteri, tatuaţi, pletoşi, fete singure... ce caută ăştia pe aici? Şi autorităţle şi-au pus întrebări, şi am avut numeroase vizite a reprezentanţilor forţelor de ordine, să verifice actele şi să întrebe cine sunt, cu ce se ocupă, şi uitându-se la ei cu aere circumspecte. Nu cred că am reuşit nici acum pe deplin să conving oamenii de intenţiile mele“, arată George.

La alegerile locale, George Bădilă este unul dintre cei 5 candidaţi la Primăria Adamclisi, figurează pe lista pentru Consiliul Judeţean Constanţa şi a reuşit să închege o mică echipă de candidaţi pentru consilieri locali ai Adamclisiului din partea USR PLUS. Descurajaţi de lipsa de perspectivă, tinerii mai răsăriţi acceptă orice ofertă care-i scoate din mediul lor.

„Simt că deranjez foarte mult cu ideile mele de-a schimba lucrurile, cu viziunea mea radicală asupra ecologiei, salubrităţii. Sunt atâtea nereguli, de la deşeuri aruncate pe stradă, la deversări direct în stradă a scurgerilor de la bucătărie sau de la maşina de spălat. Turme de sute de animale ne traversează zilnic satul, deşi nu au voie, rozând totul pe calea lor, ridicând praf şi lăsând în urmă lor doar dezolare şi dejecţii. Acei copii care m-au motivat să mă implic sunt tot analfabeţi şi acum lucrează prin târle, exploataţi, plătiţi în ţigări şi bani prea puţini, atunci când nu sunt goniţi înainte de salariu.

Nu-mi place rutina aşa că în fiecare zi încerc să fac ceva nou. Am descoperit şi programele de schimb de experienţă cu voluntari, iar asta a fost pentru mine un aport foarte important de resurse umane, dar mai ales de idei noi, şi de oameni frumoşi care au adus aici o energie pozitivă şi care au plecat cu amintiri frumoase. M-am înscris pe două situri, primul se numeşte HelpX, iar al doilea Workaway, de cele mai multe ori mă contactează ei, şi vin pentru perioade cuprinse într o săptămână şi câteva luni. Marea majoritate sunt oameni extraordinari.

Astfel că planul meu a evoluat de-a lungul timpului, de-a lungul experienţelor şi a întâlnirilor pe care le-am avut. Acum am o idee destul de clară despre proiectul meu aici. Îmi doresc să creez o fermă didactică sau pedagogică, în care producţia principal să fie de legume bio, dar să putem găzdui oameni şi copii de la oraş care doresc să ia legătura cu natură şi să fie parte din proiect. Îmi doresc să-mi dezvolt ferma şi să contribui la schimbarea comunei Adamclisi, acest diamant neşlefuit“, arată George Bădilă, românul-belgian care vrea să fie primar în satul bunicilor.

Cum vede tânărul revenit la matcă dezvoltarea Adamclisiului, care trebuie să-şi creeze o zonă industrială, să extindă reţeaua de canalizare şi să construiască o staţie de epurare:

„Singura metodă de atragere a investitorilor în zona noastră este punerea la dispoziţie a unui teren cu utilităţile necesare pentru a-şi dezvolta activitatea. Spre deosebire de multe alte zone, capitalul uman regăsit aici nu este folosit în mod eficient. În vederea optimizării ocupării forţei de muncă este mai convenabil să dezvoltăm o zonă industrială care să favorizeze concentrarea forţei de muncă locale, în detrimentul emigrării localnicilor către alte zone mai dezvoltate. Accesul la canalizare este o condiţie indispensabilă pentru nişte condiţii de trai decente. Alături de argumentele legate de sănătatea publică, accesul la un serviciu de canalizare contribuie inclusiv la dezvoltarea economică a zonei, multe activităţi economice fiind dependente de accesul la un sistem de colectare a apelor uzate. Astfel, propunerea noastră vizează reconversia fostei uzine Miniera şi redarea patrimoniului industrial comunităţii, o amintire activă în memoria locuitorilor din sat“ 

Sursa Facebook George Bădilă

Pe aceeaşi temă: 

Cum este trimis un copil de 12 ani să muncească „la stăpân“ pentru 300 lei lunar. „L-au dus la Medgidia, i-au explicat cum să facă autostopul în continuare“ 

Ce poţi face cu 5.500 euro: îţi cumperi o maşină second hand, mergi într-o vacanţă exotică sau salvezi viaţa unui om

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările