Tânărul partizan care a fost obligat să-şi sape singur groapa în care a fost înmormântat

Tânărul partizan care a fost obligat să-şi sape singur groapa în care a fost înmormântat

Hristu Zuba FOTO Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu

În februarie 1952, un luptător anticomunist din Ceamurlia de Sus a fost executat de Securitate pentru că nu a vrut să spună unde se ascunde haiducul Nicolae Fudulea, unul dintre liderii mişcării de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea de Nord. Mai întâi, el a fost obligat, sub ameninţarea armei, să-şi sape groapa.

Ştiri pe aceeaşi temă

Securistul Nicolae Popa aflase că Hristu Zuba, deşi activa ca secretar al organizaţiei locale a Uniunii Tineretului Comunist, sprijinea în realitate organizaţia clandestină de rezistenţă şi participa la şedinţele luptătorilor. Aşa că haiducul a fost dus pe câmpul dintre Ceamurlia şi Beidaud, a fost pus să-şi sape singur groapa, iar apoi a fost împuşcat.

Apoi, securiştii au cerut unui localnic, Gheorghe Pastramă, să-l acopere cu pământ, ameninţându-l cu moartea dacă va spune cuiva ce se întâmplase.

Timp de 30 de ani acel om a mers periodic şi a acoperit rămăşiţele tânărului mort, deoarece ploile îi scoteau trupul la suprafaţă. În cele din urmă, cel care a sfârşit atât de tragic a fost îngropat creştineşte.

După instaurarea regimului comunist în România, prin armistiţiul încheiat la 12 septembrie 1944, la Moscova, între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii şi Regatul Unit al Marii Britanii), care a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, în toată ţara s-au organizat mişcări de rezistenţă anticomunistă, care aveau ca scop pregătirea României pentru un eventual război între democraţiile occidentale şi URSS. 

În teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, grupările anticomuniste erau conduse de Nicolae şi Dumitru Fudulea, în nordul Dobrogei, şi de Gogu Puiu, în sud. Lor li s-au adăugat Nicolae Ciolacu, care a condus mişcarea din centrul regiunii. 

În 1948, în Tulcea, Nicolae Fudulea şi fratele său, Dumitru, din Testemelu (actuala localitate Vasile Alecsandri), au reuşit să strângă în jurul lor aromânii nemulţumiţi de sistemul opresiv din mai toate localităţile învecinate Stejaru, Beidaud şi Ceamurlia de Sus. S-au dotat cu arme şi au luptat cu forţele Scurităţii. La scurt timp, au început să fie vânaţi de autorităţi. Astfel că, la începutul anilor ‘50, fraţii Fudulea se ascundeau în pădurile judeţului Tulcea.

Destine de luptători anticomunişti: „Haiducii Dobrogei“, aromânii care şi-au vărsat sângele în numele libertăţii. „Nouă ani nu am ştiut nimic de tatăl meu“

Banditul Nicolae Fudulea Arhivă CNSAS

„O iarnă întreagă, Nicolae şi Dumitru s-au ascuns într-o groapă din pădure. Ca să ajungă în ascunătoare, treceau printr-un tunel lung de doi metri. Se încălzeau cu o sobă, iar coşul de fum era în coroana unui copac, pentru a nu li se descoperi ascunzătoarea“, spune Sterică Fudulea, urmaşul celor doi membri ai mişcării de rezistenţă.

Un cioban a descoperit întâmplător ascunzătoarea lor şi a aunţat autorităţile. După mai multe ore de luptă, Dumitru a fost răpus de o grenadă. A fost aruncat într-o groapă comună. Nicolae a fost ucis de Securitate, însă nimeni nu ştie cum. Pe certificatul lui de deces este trecută doar o dată: 28 martie 1952

Vă mai recomandăm:
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: