Supărarea lui Ion Mihalache înainte de moarte: „A fost nenorocitul de patriarh Marina să mă convingă să mă desolidarizez de Maniu. L-am dat afară!“
0
Ion Mihalache, lider istoric al Partidului Naţional Ţărănesc, condamnat la temniţă neagră pe viaţă, a murit în noaptea de 4/5 februarie 1963 în închisoarea Râmnicu Sărat. În timp ce era închis, i s-a cerut să trădeze chiar de către Patriarhul Justinian Marina.
Corneliu Coposu, cel care şi-a pierdut la rândul său aproape două decenii în temniţele comuniste, a povestit amănunte terifiante dintre zidurile închisorii, Ion Mihalache fiind închis în celula de deasupra sa. „O perioadă de timp, cam în deceniul al cincilea, pe la început, puteam să comunic printr-un fel de alfabet morse cu el. Cunoştea un singur alfabet de bătăi în perete, fiecare literă reprezenta o bătaie în plus. A, o bătaie, B două, vă închipuiţi că la Z erau 24 de bătăi – un sistem de comunicare foarte dificil.
Era singurul pe care-l pricepea, şi am reuşit să schimb cu el câteva fraze şi să îi răspund după un efort de o jumătate de zi. «Niculina e sănătoasă». Era vorba de soţia lui. Şi a priceput, exista un semnal de întrerupere a comunicaţiei şi altul de OK. După aceea, slăbindu-i auzul, nu s-a mai putut ţine legătura cu el. Protestele le făcea cu o voce foarte sonoră, exact în momentul schimbării de gardă, când, datorită mişcării, celulele scăpau de sub supraveghere. Atunci venea în dreptul uşii şi, cu o voce puternică, protesta. Aşa am aflat că patriarhul Justinian Marina a fost la el în celulă, încercând să-l convingă să dea o declaraţie de blamare a lui Maniu.
Am auzit din celula mea cum a strigat: «A fost nenorocitul de patriarh Justinian Marina la mine, să mă convingă să mă desolidarizez de Maniu. L-am dat afară!» Urma deschiderea celulei, bătaia administrată de gealat, şi totul reintra în linişte şi în normal, încă o dată a protestat, de data aceasta vizitatorul care a încercat să-l convingă pe Mihalache să dea o declaraţie salvatoare pentru el a fost Ghelmegeanu. Refuzul şi strigătele lui au fost imediat potolite prin bătaia administrată de gardieni. A avut o comportare foarte demnă până în ultimul moment al vieţii. În ultima fază nu se mai putea mişca decât cu foarte mare greutate; după aceea a paralizat şi, în scurtă vreme, s-a prăpădit“. Aceasta este mărturisirea consemnată în volumul „Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian“ apărut la Fundaţia Academia Civică, 2014.
Arestat în Înscenarea de la Tămădău
Ion Mihalache, care fusese ministru în mai multe guverne ţărăniste, a fost arestat la 14 iulie 1947 împreună cu alţi lideri ţărănişti în „Înscenarea de la Tămădău“, ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic. Conducătorii ţărănişti au fost arestaţi când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău, la ordinele lui Iuliu Maniu, care dorea să informeze străinătatea, prin glasul liderilor partidului, despre situaţia grea din ţară.
După încheierea operaţiunii de prindere a „fugarilor” a urmat arestarea conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, desfiinţarea formaţiunii politice, ancheta şi organizarea procesului. În urma simulacrului de proces, Ion Mihalache a primit sentinţa la „temniţă grea pe viaţă”. A trecut prin mai multe închisori politice şi din august 1951 a fost transferat la închisoarea Sighet. În toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul.
Aruncat într-un cimitir mlăştinos
A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit, conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi memoria Exilului Românesc.
În august 1962 deşi era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu cinci zile de izolare pentru că „ţipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” şi „agravarea herniei inghinale”. Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat.
Într-una din mărturisirile sale despre perioada de detenţie de la Râmnicu Sărat, Seniorul Corneliu Coposu se referea la condiţiile în care a murit Mihalache: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 în închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde nu se acorda niciun fel de asistenţă medicală. Sigur, la starea lui a contribuit şi regimul de detenţie şi de alimentaţie. Încetul cu încetul, datorită inaniţiei şi brutalităţii inumane la care a fost supus, a murit. Ca şi ceilalţi deţinuţi decedaţi, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăştinos, aşa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate”.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
