Preotul care dă pâinea cea de toate zilele: „M-am cutremurat la spovedanie, când copiii mi-au spus că dorinţa lor cea mare este să mănânce“
0
La Amzacea, într-o comună aflată la 40 kilometri de Constanţa, miracolele se petrec zi de zi. Revelaţia a venit într-o zi, când spovedind copiii din parohie, preotul a primit acelaşi răspuns de la aproape toţi micuţii.
Când la întrebarea „Ce-ţi doreşti tu cel mai mult“, copiii au mărturisit că îşi doresc să mănânce, a fost un moment cutremurător pentru preotul Viorel Dădârlad.
Părintele este cel care are grijă de sufletele localnicilor slujind la cele două biserici din satele Amzacea şi General Scărişoreanu.
Ascultându-i pe cei mici, şi-a dat seama că întâi trebuie să aline foamea copiilor pentru a putea ajuta comunitatea.
Primul pas: hrana caldă
Cu forţe proprii, sprijinit doar de prieteni, părintele a creat două cantine sociale unde primesc hrană caldă zilnic 65 persoane, majoritatea copii indiferent de veniturile părinţilor. Celor care nu se pot deplasa li se duce mâncarea acasă.
„Când văd mulţumirea bătrânilor cărora le trecem pragul şi le ducem de-ale gurii, când ştiu că acei copii nu mai pleacă flămânzi la şcoală sau nu mai merg acasă după ore fără să-i aştepte nimic pe masă, nici măcar o coajă de pâine... Nu ştiu ce mi-aş putea dori altceva. Pentru mine este suficient să mă simt util“, relatează preotul Viorel Dădârlad.
Pe lângă hrană, copiii mai primesc ceva: atenţie, asigurarea că ei contează, că pot fi trataţi altfel. „Am vrut ca ei să nu-şi mai dorească lucruri elementare, cum ar fi să mănânce. Cum pot ei visa la altceva dacă gândul lor este blocat de foame? Am vrut să se simtă băgaţi în seamă, să vadă că au o importanţă, că ei contează, că nu sunt doar o piatră de moară pentru societate. Nu i-am selectat doar pe cei mai nevoiaşi sau creştini, orice copil poate veni să mănânce la cantină. Pentru că părinţii pot avea un venit, dar dacă îl cheltuie pe băutură sau ţigări, degeaba… “, spune părintele.
Când se măresc, unii dintre ei pleacă la muncă - prin port, pe la oraş, alţii rămân în sat. Vin din urmă alţi copii care au nevoie de aceleaşi lucruri: hrană, încălţări, îmbrăcăminte, jucării, cărţi.
„Dacă aş reuşi să fac un centru de recreere unde să aduc antrenori de sport, instructori de teatru, profesori de muzică, le-aş umple timpul cu folos copiilor. Ar avea o preocupare, le-aş trezi interesul spre alte activităţi, de mici. Ar fi binevenit ajutorul de la autorităţi, de la Consiliul Judeţean Constanţa, până acum m-am descurcat singur, dar probabil îmi voi mobiliza tot prietenii ca să reuşesc să construiesc centrul“, îşi face calculele părintele Dădârlad.
Înainte ca ziarul „Adevărul“ să scrie despre parohia de la Amzacea, preotul Viorel Dădârlad nu se gândise să facă publică situaţia enoriaşilor. Mărturiseşte că reacţia oamenilor după apariţia acelui articol l-a umplut de bucurie şi de speranţă. „De atunci nu mai am grija zilei de mâine. Mi-aş dori ca acelaşi lucru să se întâmple şi copiilor mei din sat“, se destănuie părintele Dădârlad din Amzacea.
O imagine ca o icoană
Când Şcoala particulară Spectrum din Constanţa a avut ideea să meargă în vizită la copiii din Amzacea, profesoara de chimie Victoria Stan s-a alăturat cu bucurie iniţiativei pe care a avut-o o colegă de română care i-a fost elevă. Copiii au strâns lucruri şi dulciuri şi au mers, cu profesoarele, la Amzacea.
Pentru copiii din Amzacea orice ajutor este binevenit, iar pentru copiii din Constanţa a fost un prilej de a vedea pe viu cum trăiesc alţii mult mai puţin norocoşi decât ei. Gazde şi oaspeţi au stat împreună la masă, iar micuţii au prins curaj. La un moment dat, doi dintre copii, cel mai mic şi unul mai măricel, Mihai, s-au apropiat sfioşi de profesoara Stan.
„Copiii au nevoie de afecţiune şi atenţie, să le vorbeşti frumos, să simtă căldură sufletească. Am stat mai mult de vorbă cu ei. Băiatul acela a venit spre mine, n-a spus mai nimic, dar nu s-a mai dezlipit de mine. Eu l-am strâns la piept ca şi cum ar fi fost parte din mine. Aşa am simţit...
Una dintre colege ne-a făcut instantaneu poza (foto dreapta).
Eu am crescut într-o familie cu 3 copii, am şi eu un fiu, care de curând ne-a dăruit un nepoţel. Mi-aş dori ca Sărbătorile să nu însemne doar cadouri, ci şi zâmbete, şi dragoste pentru copii. Semnificaţia Crăciunului este dragostea de aproape, naşterea speranţei, ocrotirea copiilor. Să nu uităm de Dumnezeu niciodată!“, a transmis profesoara Victoria Stan.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
