Soarta liderului monarhiştilor ruşi în România. Cum a fost răpit din ţara noastră de contraspionajul sovietic şi condamnat la 20 de ani de temniţă grea

Nikolai Vasilievici Sablin, în dosarul de la Securitate Arhivă CNSAS

Liderul monarhiştilor ruşi din România, Nikolai Vasilievici Sablin, a fost condamnat pentru că scrierile sale aveau un caracter duşmănos şi calomniator împotriva URSS şi a ţărilor socialiste.

Despre ancheta, procesul şi detenţia liderului emigraţiei ruse din România, Nikolai Vasilievici Sabin, aflăm într-un documentar semnat de Vadim Guzun şi Valeriy Vlasenko şi publicat în Caietele CNSAS.

Nikolai Vasilievici Sablin, născut la 12 octombrie 1880, în Sankt Petersburg, într-o veche familie nobiliară, a fost unul dintre ofiţerii superiori fideli Ţarului Nikolai al II-lea al Rusiei care, în 1920, a emigrat în România. 

La 2 decembrie 1930 a fost numit reprezentant al Marelui Duce al Rusiei, Kiril Vladimirovici, în Bucureşti. Desemnat în acelaşi an şi preşedinte al filialei române a Uniunii Militare Navale Ruse, a colaborat foarte strâns cu centrele emigraţiei monarhiste ruse din Europa.

Sablin a organizat şi condus, în calitate de vicepreşedinte, Societatea de Ajutor Mutual a Foştilor Combatanţi Ruşi de pe Frontul Român (1916-1918) în Războiul Mondial aflaţi în România, timp în care a făcut parte şi din Marina Regală Română.

Împreună cu alţi emigranţi albgardişti, Nikolai Vasilievici Sablin a înfiinţat şi condus, în calitate de director şi finanţator, publicaţia filoromână şi antisovietică „Golos Buharesta”. De asemenea, a condus şi a deţinut, până în anul 1944, tipografia „Litera”. 

În perioada interbelică, din cauza legăturilor pe care le avea cu numeroşi emigranţi ruşi, suspiciunea de colaborare cu Uniunea Sovietică a planat asupra comandorului, dar nu s-a confirmat.

Răpit de sovietici

Răpit în anul 1944 de o echipă a contraspionajului sovietic, Sablin a fost condamnat de către o instanţă specială de pe lângă NKVD la 20 de ani de lagăr. La 8 octombrie 1954 a fost eliberat înainte de termen, din motive de sănătate, însă predarea către autorităţile române s-a realizat abia la 15 mai 1955. 

Timp de trei ani, el rămâne în câmpul de observaţie al Securităţii Statului – supravegherea în cei aproape trei ani care s-au scurs de la data revenirii în România, organizată prin utilizarea informatorilor poliţiei politice provenind, în principal, din mediul emigranţilor ruşi din Bucureşti

Conform dosarului său deţinut de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Securitatea a obţinut, printr-un agent sovietic, textul integral al lucrării „Impresii din călătoria prin Eldorado“, care va deveni principalul corp delict al cercetării declanşate împotriva fostului lider al monarhiştilor ruşi din

România. 

Reţinut pentru „activitate contrarevoluţionară duşmănoasă“

La 17 martie 1958 s-a dispus reţinerea lui Sablin pentru 24 de ore, de la 18 martie până la 19 martie 1958, precum şi percheziţia domiciliară la locuinţa acestuia din Calea Griviţei din Bucureşti. 

Pe 20 martie 1958, procurorul militar a aprobat mandatul de arestare, având în vedere concluzia ofiţerului de securitate, potrivit căruia „din cercetările făcute rezultă suficiente probe de culpabilitate” pentru „activitate contrarevoluţionară şi duşmănoasă” desfăşurată împotriva regimului democrat-popular din RPR şi împotriva Uniunii Sovietice. 

Pe parcursul anchetei penale, încadrarea juridică a faptelor imputate va suferi mai multe modificări, dar acuzaţiile converg preponderent către URSS, „firul roşu” al dosarului reprezentându-l opera lui Sablin – „cu caracter duşmănos şi calomniator împotriva URSS şi a ţărilor socialiste”. 

Acuzarea: publicarea de date secrete

Sablin a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de trădare de patrie, „întrucât de la sfârşitul anului 1955 până la începutul anului 1957, a conceput şi redactat o lucrare intitulată „Impresii privind călătoria prin Eldorado“, care are un profund caracter duşmănos şi calomniator împotriva formei de guvernământ din URSS şi a conducătorilor săi şi care conţine date secrete şi nedestinate publicităţii cu privire la URSS”, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, „pentru faptul că în perioada anilor 1956-1958 a difuzat lucrarea „Impresii privind călătoria prin Eldorado“ şi alte lucrări cu conţinut duşmănos în rândul unor emigranţi ruşi albgardişti din RPR”.

La 5 iulie 1958, Direcţia Anchete Penale din cadrul Departamentului Securităţii a propus trimiterea în judecată a lui Sablin Nicolae şi a soţiei sale, Sablin Elena, consideraţi a fi  duşmani înrăiţi ai regimului democrat-popular din RPR şi URSS. 

Pe 11 august 1958, ancheta penală a Departamentului Securităţii a fost finalizată, iar la 13 august, procurorul militar a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a celor doi şi sesizarea Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti cu judecarea cauzei.

La primul şi singurul termen de judecată, Tribunalul Militar, cu unanimitate de voturi, l-a condamnat pe Nikolai Sablin la 20 ani temniţă grea şi 8 ani închisoare corecţională, iar pe Elena Sablin la 10 ani temniţă grea, pentru complicitate la infracţiunea de trădare de patrie. De asemenea, s-a dispus confiscarea totală a averii.

Sablin a decedat în penitenciar

Nikolai Sablin a decedat la 20 ianuarie 1962, în Penitenciarul Dej, suferind de insuficienţă cardiacă şi alte boli.

Elena Sablin a fost eliberată din Penitenciarul Miercurea Ciuc la 18 ianuarie 1963, fiind graţiată prin Decretului nr. 5/1963, iar un an mai târziu a emigrat în Franţa, părăsind România prin punctul de frontieră Curtici.