Semnalele îngrijorătoare ale câinilor, descifrate de un psiholog specializat. Cum putem scăpa de maidanezii agresivi
0
Doctorul Victor Chitic, psiholog specializat în comportament canin, descifrează pentru „Adevărul“ modul în care gândesc şi reacţionează cei mai buni prieteni ai oamenilor. Expertul activează la Animal Society, o organizaţie pentru protejarea animalelor, care recuperează maidanezi şi îi transformă în câini de terapie pentru bătrâni şi copii.
„Se uită la mine de parcă mă înţelege“, „Nu mă trădează niciodată“, „Mă ascultă“, „Îmi simte durerea“, „E mereu alături de mine“, „Este ca un copil“ - sunt poate cele mai des folosite sintagme prin care oamenii îşi definesc animalele de companie. Câinii în special, cei mai vechi şi loiali prieteni ai oamenilor, împrumută emoţiile şi trăirile stăpânilor lor, ca un tovarăş de drum lung, pe care te poţi baza.
Maidanezii care au ajutat un copil să progreseze
Asociaţia recuperează câini vagabonzi de pe străzi sau abandonaţi în adăposturi unde îi aştepta eutanasierea şi îi testează dacă au calităţile necesare pentru a deveni câini de terapie pentru bătrâni şi pentru copiii cu dizabilităţi.
Antrenaţi, foştii maidanezi se transformă rapid în companioni pentru persoanele cu dificultăţi în comunicare, cu care stabilesc o legătură instinctiv, dincolo de cuvinte.
Aşa s-a întâmplat cu Rareş, un băieţel de 5 ani, cu tulburări din spectrul autist, căruia i s-a recomandat terapie pentru limbaj şi socializare. Daniela, mama lui, l-a adus la centrul Animal Society, unde Rareş a legat imediat o prietenie cu Toto, Ţuca şi Mulan, câinii salvaţi de oameni. O dată pe săptămână, mama şi fiul merg la sediul de pe Prelungirea Ghencea nr. 195 din Bucureşti, unde Rareş face o şedinţă de 30- 40 minute. Sub supravegherea terapeutului, copilul a învăţat să îndeplinească diferite activităţi având câinele drept tovarăş de joacă. Pe nesimţite, băieţelul a preluat din intervenţiile instructorului şi a ajuns să se joace cu câinele aruncându-i mingea şi cerându-i să execute comenzi scurte: „Şezi“, „Ia“, „Adu“. Patrupedul trebuia apoi recompensat, la rândul său, pentru micile giumbuşlucuri. Copilul a învăţat, practic, jucându-se, cum să se poarte şi cum să se exprime astfel încât să se facă înţeles.
La terapie Sursa Facebook Animal Society
Acum, Rareş socializează mai uşor, a deprins logica aşezării la rând alături de alţi copii pentru a folosi un loc de joacă, este fascinat de litere şi cifre, se descurcă singur în îndeplinirea unor sarcini şi chiar îi face plăcere să fie printre oameni şi mai ales lângă prietenii lui patrupezi - Ţuca, Mulan şi preferatul lui, Toto. „Râde, bate din palme, îi râde toată făţuca atunci când îi vede. Copilul meu este fericit“, se bucură mama lui, Daniela.
Câinele face omul mai bun
„Vrem să amintim ceva ce n-ar fi trebuit să uităm niciodată: că locul câinilor este lângă oameni, pentru că oamenii au decis aşa, acum 30.000 de ani“, arată cei de la Animal Society.
Dr. Victor Chitic spune că datorită traiului comun cu oamenii, câinii ne citesc mai bine decât o fac „fraţii“ noştri, cimpanzeii. Cercetătorii aproximează inteligenţa unui câine cu cea a unui copil de doi ani - doi ani şi jumătate. „În mod natural suntem atraşi de animale, pentru că am convieţuit cu ele dintotdeauna. Civilizaţia umană a fost construită pe spatele calului, iar câinii i-au fost omului companioni, paznici şi parteneri de vânătoare. O relaţie armonioasă cu un animal ne aduce beneficii în domeniul sănătăţii fizice, psihice, sociale. Câinele ne stimulează să facem mişcare zilnic; plouă, ninge, el trebuie scos la plimbare. Ne dă un sentiment de siguranţă, reduce anxietatea, îmbunătăţeşte stima de sine. Individul iese din carapacea sa, devine mai comunicativ şi îşi sporeşte şansele de interacţiune“, arată psihologul.
Una dintre cele mai surprinzătoare situaţii în care oamenii şi câinii reacţionează similar este aversiunea la nedreptate. Aşa cum oamenii sesizează când sunt trataţi diferit, dacă doi câini sunt recompensaţi diferit pentru aceeaşi sarcină, discriminatul va protesta - prin lătrat sau mârâit. „Mamiferele au atribute emoţionale generalizate: bucuria, tristeţea, afecţiunea, grija purtată puilor sau semenilor. Dar spre deosebire de oameni, câinii nu au conştiinţa de sine. Nu au abilitatea de a reflecta la propriile gânduri, nu au percepţia trecerii timpului. De aceea mi se par amuzante relatările unor stăpâni de câini care povestesc cum câinele lor a făcut pipi în casă pentru a se răzbuna. În inocenţa lor, câinii nu sunt capabili de asemenea premeditare“, explică dr. Chitic.
Cum se explică atacul câinilor
Când un câine atacă „pe neaşteptate“, aceasta este doar percepţia omului. În mintea câinelui, omul a apărut ca o ameninţare. Cauza agresivităţii este, de regulă, teama. Chiar dacă omul nu a avut nicio intenţie rea, un gest sau doar o privire sunt de ajuns pentru a declanşa reacţia nedorită. Totul se reduce la apărarea hranei, a teritoriului, a femelelor sau a puilor. Animalul are impresia că omul atentează la bunul lui şi sare la el muşcându-l. Omul poate îmblânzi animalul nu bătându-l, ci folosind sensibilitatea animalului la resurse, în special la hrană.
„Trebuie să învăţăm câinele că noi suntem cei ce oferim hrana, nu cei care o luăm. Aceasta se face prin hrănire din mână o perioadă, apoi prin aşezarea cu mâna a mâncării în bolul câinelui. Astfel câinele înţelege ca mâna omului în bol înseamnă că apare mâncare, nu dispare. Din păcate, unii stăpâni înţeleg să evite această problemă lăsând mâncare la discreţie câinelui, situaţie care duce în timp la obezitate şi la deteriorarea sănătăţii animalului“, atrage atenţia dr. Chitic (foto dreapta).
Deseori, agresivitatea animalelor poate fi de natură medicală: dureri, boli neurologice sau chiar deteriorări cognitive de genul demenţelor la oameni (la câinii bătrâni). Dacă un câine încearcă să ne muşte când atingem o anumită parte a corpului său, el s-ar putea să resimtă o durere în zona respectivă.
Sfaturi pentru evitat câinii agresivi
Dar până să ajungem să ne împrietenim cu câinii, psihologul ne învaţă câteva trucuri simple prin care putem evita confruntarea cu un exemplar agresiv sau chiar o haită.
„Când sunteţi nevoiţi să traversaţi teritoriul unei haite de câini fără stăpân, nu fugiţi! Niciodată nu sunteţi mai rapid decât un câine, căruia i se activează instinctul de vânătoare, vă va urmări şi vă va muşca. Trebuie să rămâneţi calm. Câinii nu văd omul ca pe o pradă, nu vă vânează să vă ucidă, pentru ei sunteţi doar un intrus pe care vor să-l gonească.
Primul lucru la care se uită câinii sunt mâinile. Băgaţi mâinile in buzunare!
Evitaţi contactul vizual, pentru că în lumea animalelor, în acest context, înseamnă confruntare. Cântaţi, vorbiţi, eventual la telefon, ignoraţi-i!
Când vedeţi că s-au liniştit, începeţi, încet, să vă îndepărtaţi din zonă. Dar nu fugiţi!
Dacă totuşi vă găsiţi într-o situaţie conflictuală cu un câine antrenat să atace (nu e cazul la maidanezi), încercaţi să puneţi un obiect între voi şi câine. Aruncaţi în lateral un obiect - de preferat o haină sau ceva similar. Există posibilitatea să-i redirecţionaţi agresivitatea suficient de mult timp încât să părăsiţi zona“, recomandă specialistul în psihologie canină.
„Fiţi reţinuţi în manifestările de afecţiune, câinilor s-ar putea să nu le placă“
Iubitorii de animale se topesc la vederea bebeluşilor care dorm cu câini sau pisici, dar obiceiul de a fi prea prietenoşi cu animalele poate avea urmări nedorite.
„Recomandarea mea este ca oamenii, în general, să se abţină de la îmbrăţişări sau pupături pe botul câinelui pentru că pot avea un final nefericit. Câinii nu au această formă de manifestare a afectivităţii. Din contră, pentru ei poate părea un gest restrictiv, se pot speria şi pot reacţiona agresiv. Copiii trebuie educaţi şi supravegheaţi permanent, mai ales la vârste mici, atunci când vin în contact cu animalele. Copiii pot dormi cu ele doar dacă şi animalul doreşte acest lucru. În plus, animalele trebuie să fie periodic controlate medical şi deparazitate (intern şi extern)“, atrage atenţia specialistul în interacţiunea om-animal.
Iubitorii animalelor: „Nici noi nu vrem câini pe străzi. Şi nici pisici“
Cu excepţia câinilor de rasă, cu pedigree, care sunt îngrijiţi de un crescător autorizat, dr. Chitic încurajează sterilizarea animalelor pentru a nu perpetua abandonarea puilor. Contrar opiniei cvasigenerale, organizaţiile pentru protecţia animalelor nu îşi doresc câini pe stradă, unde oamenii se tem de animale scăpate de sub control, iar animalele se tem de oameni să nu le agreseze. Psihologul vede oraşul ca pe un ecosistem cu câini, pisici, rozătoare, păsări etc., într-o lume în care omul strică echilibrul.
Echipa Animal Society Sursa Facebook Animal Society
„Organizaţiile pentru protecţia animalelor militează pentru deţinere responsabilă a animalelor şi fac campanii de sterilizare a animalelor cu sau fără stăpân. Principala lor obiecţie este eutanasierea, uciderea animalelor. Creşterea numărului de animale este favorizată de managementul defectuos al deşeurilor, de abandon sau de nerespectarea obligativităţii de a steriliza şi de a înregistra animalele cu stăpân“, afirmă specialistul de la Animal Society. În ţările civilizate, reproducerea animalelor fără stăpân este ţinută sub control, acestea fiind găzduite în adăposturi până la finele vieţii. România adoptă încă politica uciderii câinilor pe care nimeni nu-i revendică.
Supravegherea trebuie făcută şi în cazul pisicilor vagaboande, care, după capturarea câinilor maidanezi, s-au înmulţit haotic. Pisicile nu se aseamănă deloc cu câinii – avertizează specialiştii; ele se sălbăticesc rapid şi, spre deosebire de câini, sunt vânători extrem de eficienţi. Conform statisticilor veterinare, fiecare pisică ucide până la 1.000 de animale pe an, de la insecte până la reptile şi mamifere mici.
„Pisicile sunt mult mai greu de prins, iar campaniile de sterilizare, chiar cele de exterminare, sunt infinit mai grele decât la câini. Soluţiile rezonabile şi eficiente există, însă sunt pe termen lung şi nu pot fi exploatate în campaniile electorale - aşa cum a fost exploatată problematica câinilor fără stăpân. România trebuie să-şi asume campanii de sterilizare susţinute şi extensive, verificări şi aplicare de sancţiuni celor ce nu îşi sterilizează şi înregistrează animalele, controlarea şi regularizarea comerţului cu animale, precum şi sancţionarea dură a «caniselor de apartament» şi a abandonului animalelor. Pe scurt, trebuie să întreprindă campanii de educaţie pentru deţinere responsabilă a animalelor“, conchide dr. Victor Chitic, expertul în psihologie canină de la Animal Society.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
