Secretele statuii lui Eminescu de pe faleza Constanţei. Cum a fost înălţată sculptura de bronz în vremea regelui Carol al II-lea
0Din vara anului 1934, chipul din bronz al lui Mihai Eminescu este martorul mut al miilor de îndrăgostiţi care şi-au jurat credinţă veşnică la malul mării. Statuia dezvelită de un rege a fost sculptată de un mare artist al vremii.
Ioan N. Roman (1866-1931), om politic, scriitor şi publicist, apărător al drepturilor politice ale dobrogenilor, numit de Nicolae Iorga „Patriarhul Dobrogei“, şi-a dorit să ridice la malul mării un bust al marelui scriitor Mihai Eminescu. De altfel, el a fost primul care a donat bani, fiind cap de listă pe lista de subscripţie deschisă la Constanţa. El a donat suma de 1.000 de lei. Importante sume de bani au mai dat Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, Elena Văcărescu, Cincinat Pavelescu, Hortensia Papadat Bengescu.
„Chipul lui Eminescu se cuvine modelat cu evlavie adâncă şi cu excepţională înţelegere de mâna celui mai mare sculptor al României contemporane. Pe acest sculptor îl voi alege eu, şi eu singur îmi voi lua întreaga răspundere a alegerii“, spunea I.N.Roman, aşa cum aflăm dintr-un articol semnat de dr. Aurelia Lăpuşan în revista „Datina“. Sculptorul ales a fost Oscar Han (1891 – 1976), care a semnat un contract direct cu I.N.Roman pentru un bust din bronz de 1,50 metri al lui Mihai Eminescu şi figura simbolică reprezentând Elegia, în înălţime de 2,10 metri.
Octavian Goga: „Paznicul suprem al sufletelor voastre“
La vremea aceea, tot tărâmul dintre Dunăre şi mare fierbea în aşteptarea marelui eveniment. În ziarul „Farul“, Octavian Goga scria: „L-aţi ales pe Eminescu şi aţi fost pricepuţi în alegere. Omagiul pe care i-l aduceţi vă face cinste, fiindcă dovediţi o înaltă înţelegere a culmilor de pe care vorbeşte gândirea noastră. Eminescu este şi rămâne cea mai strălucită încarnaţie a geniului românesc. Vremea de astăzi, cu toate izbânzile, ei îi aparţine./…/De aceea aţi avut o intuiţie fericită când vi l-aţi decretat ca paznic suprem al sufletelor voastre şi l-aţi turnat în bronz.”
Pentru a duce planul la bun sfârşit, comitetul Pro Eminescu propune să se încaseze 1 leu în plus la biletele de băi pentru a se putea mări fondurile necesare statuii.
Monumentul de pe falea Constanţei a fost inaugurat la 15 august 1934. P.S.S. Gherontie al Tomisului a oficiat slujba religioasă, iar Regele Carol al II-lea a dezvelit statuia.
Un amplu reportaj de la faţa locului, rămas în arhiva sentimentală a jurnalisticii locale, îl datorăm ziarului Dobrogea Jună. „Inaugurarea monumentului lui Eminescu s’a desfăşurat într’un careu solemn în faţa unei numeroase asistenţe alcătuită din elite şi intelectualitatea oraşului nostru. Monumentul care este expresia unei geniale concepţii artistice – operă a sculptorului Oscar Han, este aşezat pe un dâmb cu iarbă în faţa mării, lângă Cercul Militar“, scria presa de odinioară.
Artistul de la Belle Arte
Oscar Han, scrie Tudor Vianu, a urmat cursurile Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti, avându-l ca profesor pe marele Paciurea. Artistul se distinge prin lucrările înfăţişate la expoziţia Marelui Cartier General, în Iaşii războiului şi refugiului.
În 1923 şi 1924 a călătorit în Italia, iar din 1927 a fost profesor de sculptură la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti. „Operele lui Han cer lumina mare a pieţelor publice sau aceia mai atenuată din vestibulele marilor instituţii (…) Formele se desfac cu stângăcie din blocul masiv în care Dumnezeu va fi modelat de primul om“, scria Tudor Vianu în cartea apărută la Colecţia „Apollo“ - Arta românească modernă - ce poate fi găsită la Biblioteca Judeţeană I.I.Roman Constanţa.
Eminescu şi dorul de mare
Poetul nepereche al neamului românesc, Mihai Eminescu, a stat timp de 10 zile la Constanţa, unde s-a tratat de un ulcer varicos. Pe perioada cât a stat la Constanţa, Mihai Eminescu s-a cazat la mansarda fostului Hotel D`Angleterre din zona istorică a oraşului, pe locul căruia se află astăzi Hotelul Intim. Hotelul la care a stat Eminescu a fost construit înainte de anul 1878 de către compania engleză care a construit şi calea ferată Cernavodă – Constanţa şi apoi Portul Constanţa.
Kustange, un oraş mic, dar îngrijit“
Pe perioada şederii la mare, Luceafărul poeziei româneşti i-a scris trei scrisori Veronică Micle. „Scrisorile au o mare însemnătate pentru oraşul nostru, pentru că, pe lângă faptul că aici găsim evocată dragostea lui pentru Veronica Micle, este o dovadă că Eminescu a locuit, o perioadă, în oraşul
de la malul mării. El spunea despre Kustenge, veche denumire a Constanţe, că este un oraş mic, dar îngrijit, iar casele au un aspect plăcut“, spune Doina Păuleanu.
Eminescu vorbeşte în scrisorile sale şi despre precursorul Cazinoului, Kursaal. A fost construit în anul 1880, în aceeaşi zonă a peninsulei, mai exact lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal (sală de relaxare) şi era construit din lemn şi paiantă.
Pe terasa cazinoului
„Eminescu s-a plimbat pe bulevardul Elisabeta şi vorbeşte în scrisorile sale despre o terasă înaltă deasupra mării, care nu putea fi alta decât ce a cazinoului“, spune criticul de artă Doina Păuleanu.
Pe lângă faptul că a încercat să-şi trateze trupul, poetul nostru nepereche şi-a îngrijit şi sufletul. El descria o mare veşnic schimbătoare, pe care ar fi vrut să plutească alături de Veronica Micle.
Dar nu au apucat să se bucure împreună de întinderea nesfârşită. În 1989, când Eminescu a murit, Veronica a aşezat pe pieptul lui o cunună de „nu-mă-uita“. La scurt timp, ea s-a retras la Mănăstirea Văratec. După 50 de zile, s-a sinucis cu arsenic.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
Se încarcă comentariile...
