Secretele Nadiei ascunse în dosarele Securităţii. Fuga din ţară şi povestea de amor cu Ştefan Bănică Jr, păstrată pe bileţele: „Ce să fac, dacă te iubesc?“

Secretele Nadiei ascunse în dosarele Securităţii. Fuga din ţară şi povestea de amor cu Ştefan Bănică Jr, păstrată pe bileţele: „Ce să fac, dacă te iubesc?“

Nadia Comăneci ajunge la New York pe 1 decembrie 1989. FOTO: CORBIS

Nadia Comăneci împlineşte 54 de ani astăzi, pe 12 noiembrie. Fuga ei din România comunistă a fost cea mai grea palmă pe care a primit-o Securitatea. Sportiva de nota 10 a reuşit să treacă graniţa spre libertate cu mai puţin de o lună înainte de Revoluţie, deşi pe urmele ei erau puşi informatori

Ştiri pe aceeaşi temă

Nadia Comăneci făcea istorie în gimnastica mondială pe 18 iulie 1976, obţinând prima notă de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. Sportiva avea să fugă peste graniţele României comuniste cu mai puţin de o lună înainte de izbucnirea Revoluţiei: întâi în Ungaria, şi de acolo în SUA, unde emigrase şi primul ei antrenor, Bela Karolyi. 
 
Imediat după incident, securiştii i-au deschis Nadiei şi familiei ei dosar de urmărire informativă, de care s-a ocupat Direcţia I a Securităţii. Toate documentele, care însumează sute de file, sunt cuprinse în volumul 24 al Dosarului nr. 11231 „Problema sport“ şi se află în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Securitatea a căutat să afle cum a reuşit Nadia să fugă peste graniţă, cine a ajutat-o, dacă acţiunea era premeditată sau a profitat de un moment favorabil. Din ancheta Securităţii reiese însă faptul că marea sportivă nu a pregătit-o, ci doar a profitat de un concurs de împrejurări favorabil. De altfel, sportiva de renume mondial ar fi putut să rămână peste graniţă atunci când participa la olimpiade sau la alte concursuri sportive.
 
„Plecarea ei a surprins şi este de neînţeles ce a determinat-o să facă un asemenea gest, dezaprobat de toţi cei care lucrează în sport, de prieteni şi de membrii familiei sale. Toţi cei care o cunosc consideră că ea a fost coruptă, atrasă cu promisiuni şi minciuni, de către persoane străine, aventuriere, care urmăresc obţinerea de profituri de pe urma renumelui ei, denigrarea şi compromiterea bunelor rezultate ale sportului românesc. Se apreciază că Nadia Comăneci nu se poate adapta stilului de viaţă occidental, nu va reuşi (datorită labilităţii sale psihice) să obţină rezultate ca antrenoare de gimnastică şi, date fiind sentimentele ei faţă de Bela Karolyi (care nu se pot schimba peste noapte), nu poate fi vorba de perspectiva unei colaborări între cei doi“.  
 
Acesta este doar un mic fragment dintr-o notă „cu unele probleme ce pot fi abordate de persoane din CNEFS (sportivi şi tehnicieni) şi din Federaţia Română de Gimnastică în legătură cu Nadia Comăneci, în discuţiile cu ziarişti reporteri de televiziune ori cu tehnicieni străini, cu ocazia participării la competiţii şi alte activităţi în străinătate“.  
 
Nadia a susţinut o conferinţă de presă la sosirea pe aeroportul din New York FOTO FOTO: GULIVER GETTY IMAGES

Fuga, pas cu pas
 
Din dosarul de urmărire informativă aflăm că, pe data de 18 noiembrie 1989, Nadia Comăneci i-a solicitat secretarei Federaţiei Române de Gimnastică o învoire până pe data de 23 noiembrie, motivând că are de rezolvat unele probleme personale, la Sibiu. Pe 21 noiembrie mama şi cumnata sa au luat legătura cu reprezentanţii federaţiei şi le-au comunicat că Nadia este bolnavă şi va veni la serviciu pe 29 noiembrie, când va aduce şi certificatul medical: „Conducerea federaţiei nu s-a alertat, întrucât cea în cauză a fost de mai multe ori internată în spital, pe perioade de 10-12 zile, după care se prezenta, justificând absenţele cu certificate medicale. De asemenea, se deplasa frecvent la Sibiu, unde prin diverse relaţii rezolva anumite probleme personale sau ale unor cunoscuţi“.
 
Pe data de 14 noiembrie, Nadia s-a întâlnit întâmplător, consemnează Securitatea, cu Constantin Panait, la aniversarea zilei de naştere a unui prieten comun, Dan Sima. Ulterior, cei doi şi-au petrecut timpul liber împreună, în Bucureşti, Braşov şi Timiş. Se pare că el este omul care a convins-o să fugă. În noaptea de 27 spre 28 noiembrie, Nadia Comăneci a reuşit să treacă graniţa împreună cu Gheorghe Paraschiv, Gheorghe Talpoş, Dumitru Talpoş, Gabriela Talpoş, Monica Maria Marcu şi Aurel Adrian Bias. Ei au fost observaţi în dimineaţa zilei de 28 noiembrie în Ungaria, la pichetul de grăniceri din localitatea Kiszombor. 
 
În aceeaşi dimineaţă, Constantin Panait şi Aurel Talpoş au ieşit din ţară pe la Nădlac, în autoturisme. Pe 29 noiembrie, cei doi s-au întâlnit cu grupul de fugari la Hotelul Royal din Seged, unde fuseseră cazaţi de autorităţile maghiare, i-au condus până la frontiera cu Austria şi i-au preluat după ce au intrat ilegal şi în această ţară. 
 
A mers pe jos kilometri întregi 
 
Cum a fost posibil ca un grup atât de numeros să poată să treacă graniţa? Urmărind presa din întreaga lume, la dosar apare şi un interviu acordat de Nadia Comăneci în „The Mirror“. Sub titlul „Cum am fugit de groază“, ea a povestit cum a reuşit să părăsească Românai fără un ban în buzunar, împreună cu alţi şase prieteni. 
 
„Cel care a pus la cale întreaga operaţiune clandestină, Constantin Panait, şi cu care Nadia urma să se căsătorească, a întâlnit-o pe Nadia în România în urmă cu şase ani şi i-a propus în secret încă de pe atunci s-o scoată din ţară. Împreună cu şase prieteni au părăsit Bucureştiul la bordul unui autoturism închiriat. Panait i-a dat jos la vreo 10 kilometri de Timişoara şi la vreo 18 kilometri de frontiera cu Ungaria. Şi pe la miezul nopţii grupul a început să mărşăluiască urmând timp de trei ore un ghid, unul de prin partea locului şi prieten cu Panait. Au străbătut câmpuri şi râuri îngheţate, explică Nadia, şi puteau auzi în depărtare lătratul câinilor grănicerilor, după care ghidul şi-a luat rămas bun de la grup.
 
Au mers aşa la voia întâmplării până la orele 6 dimineaţa, când au putut vedea o împrejmuire de sârmă ghimpată şi au străbătut fâşia arată a ţării nimănui într-un punct situat la vreo 32 de kilometri de locul unde urma să-i aştepte Panait cu maşina, respectiv în Szeged“, se arată în „The Mirror“. 
 
 
Hotel Royal din Szeged

„O oră mai târziu grupul de fugari a fost oprit de o patrulă ungurească şi dus la sediul Miliţiei din Szeged. Ungurii i-au dat Nadiei hârtii de identitate şi au găzduit-o la hotel Royal, unde l-a reîntâlnit pe Panait. În ziua următoare, cei şapte fugari au plecat cu maşina spre graniţa austro-ungară, pe care au trecut-o din nou pe jos, fără probleme de data aceasta, Constantin pescuindu-i din nou de cealaltă parte a frontierei. Miercuri dimineaţa, Panait şi Nadia s-au prezentat la Ambasada Americană din Viena pentru a cere azil politic. Dar, spre marea mor dezamăgire, ambasada era închisă. A doua zi Nadia a fost primită cu braţele deschise de către americani. După cinci zile de groază, Nadia era, în sfârşit liberă“, se mai arată în „The Mirros“.
 
„Puteam vorbi despre orice fără să mă uit peste umăr“, mărturisea Nadia reporterului de la „The Mirror“. Ea spera că într-o bună zi îşi va putea revedea familia, dar mai ales fratele, Adrian, căruia i-a ascuns planurile de la fugi din ţară, pe care l-a minţit spunându-i că se duce să se întâlnească cu un prieten.  La Viena a fost îmbarcată într-un avion privat cu destinaţia New York. Iniţial, s-a stabilit la Montreal (Canada), unde a lucrat, câştigând bani din reclame şi prezentări de echipamente sportive. Apoi l-a reîntâlnit pe Bart Conner, fost campion olimpic al SUA la gimnastică, la Los Angeles, cu care s-a căsătorit în 1996. 
 
Cine a fost cel care a ajutat-o pe Nadia 
 
Cine era Constantin Panait, omul care a orchestat fuga gimnastei? În anul 1981, el, împreună cu Aurel Talpoş, au fugit la rândul lor din România în Iugoslavia, ulterior stabilindu-se în SUA. Pe 4 noiembrie 1989, cei doi au intrat în ţară pe la Moraviţa, cu două autoturisme închiriate la Viena.  Ei veniseră în ţară pentru a-i ajuta să fugă pe Gheorghe Paraschiv, din Bucureşti, Gheorghe Talpoş, Dumitru Talpoş şi Gabriela Talpoş, din Sînnicolaul Mare judeţul Timiş. Numai că grupul a fost mult mai mare. 
 
Discreditarea Nadiei 
 
Securitatea a înnebunit după fuga Nadiei. Fiind o voce importantă, o persoană cunoscută pe toate meridianele, supranumită „Zeiţa de la Montreal“, Securităţii îi era frică ca gimnasta să nu se angreneze în acţiuni ostile României socialiste. Într-un plan de măsuri al dosarului de urmărire informativă cu numele „Corina“, Securitatea încerca să prevină scoaterea din ţară a medaliilor, decoraţiilor şi trofeelor obţinute de Nadia. Totodată, securiştii se comportau cu mare grijă cu familia care îi rămăsese în ţară, pentru ca în situaţia în care ia legătura cu ea „să nu se angreneze în activităţi antiromâneşti şi să-i dea asigurări că nu s-au luat măsuri împotriva lor de către autorităţi, ei continuând să-ţi desfăşoare activitatea la aceleaşi locuri de muncă“. 
 
Securitatea din Bucureşti mergea şi mai departe şi încerca să formeze persoane care să ia legătura cu Nadia „prin canalele ce vor fi stabilite“, „acţionând pentru temperarea, influenţarea şi, după caz, descurajarea acesteia“. O altă sarcină era compromiterea şi discreditarea Nadiei în faţa organismelor sportive internaţionale şi a opiniei publice. 
 
Scrisorile lui Ştefan Bănică Jr. către Nadia: „Ce să fac dacă te iubesc?“ 
 
 
Un fragment din scrisoarea de dragoste 
 
După fuga gimnastei de nota 10, Securitatea a încercat s-o discrediteze pe toate planurile. În dosarul de Securitate se vorbeşte de iubiţii Nadiei şi de instabilitatea sa emoţională. La dosar apar şi două scrisori primite de Nadia de la Ştefan Bănică Jr. În epistole, artisul îi scria Nadiei în decembrie 1988: „Ce să fac dacă te iubesc? Greşeala e de ambele părţi. Eu sunt nerăbdător şi vreau totul, iar tu te complaci. Nu ştiu ce să-ţi scriu. Nu trebuie să rişti, dar de vorbit şi văzut tot se poate. Ţine minte! Dar totul trebuie să fie pus la punct. Dacă vrei, că văd că o scalzi (nici la telefon nu mai vorbeşti că … dormi). Vorbim prin Adi (…) Zi clar că nu vrei. Aşa mă enervează chestia asta la tine de mor. Zi cu gura ta stop şi stop va fi. Zi pe bune «Bă, ori nu te mai iubesc, ori mi-e frică». Sunt multe probleme aiurea în toată povestea asta.
 
 
Eu îmi dau seama că vrei să se termine, dar partea hazlie e că vreau să aud din gura ta. Nu te costă nimic. … Pune mâna şi scrie tot ce e cu securiştii ăştia, ce se întâmplă, de cine să mă feresc, scrie! Dau ortul popii sau iau bătaie, da măcar să ştiu pentru ce. Poţi să dai şi tu un telefon că nu-ţi cade mâna“. Epistola se încheie cu un mesaj: „Arde scrisoarea“.
 
„Problema“ Nadiei, o posibilă sarcină
 
În cea de-a doua scrisoare îi spune: „Vezi că ţi-am trimis o carte special pentru problema noastră. Scrie acolo tot ce trebuie să faci în fiecare lună. Păcat că e în engleză dar te descurci tu. Acum e momentul. După 2-3 luni, degeaba nu se mai poate face nimic. Te iubi“, încheie artistul care avea la acea vreme 21 de ani. „Problema“ la care se referea artistul ar putea fi o posibilă sarcină a Nadiei, despre care s-a vorbit în acea perioadă.  
 
 
Dar nu sunt singurele imixtiuni ale Securităţii în viaţa privată a gimnastei. Într-o notă-sinteză în cazul 
„Corina“ se vorbeşte despre faptul că Nadia a locuit cu „intermitenţe la numitul Năstase Nicolae, lucrător comercial, care pe timpul verii conduce discoteca Vox Maris din staţiunea Costineşti, frecventată de membrii de familie ai unor personalităţi, inclusiv cadre ale Ministerului de Interne. «Corina» intenţiona să se căsătorească cu numitul Năstase Nicolae, însă datorită comportării sale (…) acesta a renunţat la a se căsători cu ea. «Corina» nu acceptă situaţia, insistând în diverse moduri pentru realizarea mariajului (în vara 1987 timp de o lună şi jumătate a stat la Costineşti ajutându-l pe NN în conducerea discotecii)“.
 
Relaţii cu fotbalistul Geolgău
 
Apoi, continua raportul, „Corina mai menţine sporadic relaţii cu fotbalistul Geolgău de la Universitatea Craiova, astfel că în perioada 01-04 mai 1987 a petrecut-o la domiciliul părinţilor acestuia din comuna Pieleşti, judeţul Dolj. În prezent, Corina este semnalată în relaţii cu fiul actorului Ştefan Bănică“. În raportul întocmit în anul 1988 se cerea interceptarea corespondenţei interne şi externe timp de şase luni, dar şi folosirea mijloacelor de supraveghere la domiciliul Nadiei.  
 
 
Nadia la Olimpiada de la Montreal FOTO AP  

Fuga Nadiei, în presă
 
Fuga Nadiei a făcut înconjurul lumii. Radio Europa Liberă transmitea: „Directorul executiv al federaţiei de Gimnastică din Statele Unite a declarat că organizaţia este gata s-o ajute pe gimnasta Nadia Comăneci să se stabilească la Indianapolis, unde se află centrul Federaţiei“. Un ziar britanic a dat amănunte privind fuga gimnastei. Ea a spus că de frica Securităţii nu şi-a anunţat nici măcar părinţii şi nu şi-a luat cu ea şi colecţia de medalii. În cadrul programului difuzat în limba română la BBC, la ora 22.30 s-a transmis o scurtă corespondenţă din Budapesta referitoare la situaţia refugiaţilor români din Ungaria, afirmându-se că este „foarte precară“. 
 
Postul de radio Vocea Americii a difuzat un interviu acordat de Geza Pojar, fostul coregraf al Nadiei, care era stabilit n SUA. „Cred că America este locul unde Nadia poate să-şi realizeze visele“, a spus el. Despre fuga Nadiei au relatat şi France International, agenţia spaniolă EFE, dar şi agenţia France Presse. „Mica zână devenită o femeie de 28 de ani vine în ţara unde trăieşte Bela Karoly, antrenorul începuturilor sale, care i-a precedat fuga cu opt ani“, vuia New York-ul. 
 
Varianta lui Bănică
 
Întrebat de reporterii „Adevărul“ cum comentează presupusa relaţie cu Nadia Comăneci, Ştefan Bănică Junior a declarat: "Nu mai ţin minte şi nu ştiu pe cine ar putea interesa aceste lucruri de acum 30 de ani. Şi mai ales în situaţia prin care trece România acum. Dacă tot căutaţi în arhive, vedeţi că am fost obligat la grădiniţă, pe când aveam 5 ani, să-i scriu o scrisoare lui Moş Gerilă (că Moş Crăciun nu aveam voie să spun), poate o găsiţi şi pe aia".

Vă mai recomandăm:

Misterele operaţiunii „Fuga Nadiei“: „A făcut parte din planul americano-sovietic de îndepărtare a lui Ceauşescu“. Traseul parcurs de gimnastă în noiembrie 1989

 
 
 

 

citeste totul despre: