Secretele bucătăriei de la Mănăstirea Dervent, dezvăluite de călugărul Efrem. „Pentru a prepara o mâncare cât mai reuşită e musai să mai daţi şi greş“

Secretele bucătăriei de la Mănăstirea Dervent, dezvăluite de călugărul Efrem. „Pentru a prepara o mâncare cât mai reuşită e musai să mai daţi şi greş“

Părintele Efrem de la mănăstirea Dervent a lansat o carte de bucate  FOTO Facebook Efrem

Părintele Efrem de la Mănăstirea Dervent are de 17 ani o mare ascultare: găteşte zilnic pentru călugări şi credincioşi. Dintre sutele de reţete pe care le-a făcut în atâţia ani, câteva sunt acum cuprinse într-o carte de bucate.

”Bucate mănăstireşti din cuhnia de la Dervent”, cartea de bucate a părintelui Efrem, reuneşte cele mai dragi reţete ale călugărului. Fie că vorbim de gustări, de ciorbe, borşuri sau supe, de mâncăruri cu urzici, preparate din peşte sau salate, vom pătrunde în mirifica bucătărie călugărească, acolo unde mâncarea este însoţită întotdeauna de rugăciune.

Bineînţeles, mâncărurile părintelui Efrem sunt de post, ştiut fiind că la mănăstire se posteşte tot timpul. Mai mult decât atât, autorul cărţii nu este adeptul folosirii în exces nici a uleiului, iar condimentele de tipul ”mixului de legume” sunt total excluse din reţetele sale.

După 17 ani de stat în bucătăria mănăstirii Dervent, părintele oferă şi câteva sfaturi celor care încă sunt novici în ale gătitului. ”Pentru a prepara o mâncare cât mai reuşită e musai să mai daţi şi greş! Eu, pentru prima dată am avut ascultarea ca bucătar la vârsta de 17 ani. Vă imaginaţi ce mâncare putea să iasă din mana unui copil. Primele mâncăruri le-am ars şi plângeam. Mă rugam Maicii Domnului să mă ajute în noua mea ascultare. Confundam fumul de la mâncarea arsă cu aburul de la mâncare. Prima dată când am învăţat să pun sarmale la fiert, am ars 700 de sarmale.”

A deprins arta gătitului de la mama sa, de altfel ea este cea care prepară cel mai bine mâncarea preferată a călugărului. ”Mâncarea mea preferată este o plăcintă numită <<vărzarul>>, o reţetă întâlnită în Nordul Dobrogei. În special, cea făcută de mama mea este cea mai bună. Multe reţete le-am învăţat de la mama, care este o bună bucătăreasă”, spune părintele Efrem.

Când găteşte pentru fraţii din mănăstire şi pentru credincioşii care sunt mereu în trecere pe acolo, părintele Efrem se roagă, deoarece, spune el, rugăciunea este cel mai de seamă condiment. ”Oricât de uşor ar fi o mâncare de făcut, am întotdeauna altă trăire când o prepar. Pentru mine, ascultarea de bucătar este ca o Sfântă Liturghie. <<Cine face ascultare, liturghie săvârşeşte>>, spunea părintele Arsenie Papacioc. Nu cred că este vorba de o anumită inspiraţie atunci când gătesc, ci de dragostea şi respectul faţă de cei pentru care gătesc. Sunt bucătarul <<îngerilor>>, călugării sunt <<îngeri pe pământ>>. Sunt fericit când văd lumea sătulă din bucatele gătite de mine”.

Tot părintele ne explică de ce mâncarea călugărească servită în trapeză, alături de toată obştea mănăstirii este întotdeauna cea mai bună. ”Specialiştii în arta gastronomică spun că reuşita preparatelor culinare depinde de starea sufletească pe care o are cel care găteşte mâncarea respectivă. Aşa se explică faptul că, de fiecare dată când mâncăm la trapeza unei mânăstiri, totul ni se pare mai gustos şi mai săţios decât ceea ce mâncăm în mod normal la casele noastre. Preparatele acelea sunt sunt gătite cu permanentă rugăciune, de la curăţarea de coajă a legumelor şi până la ornarea minuţioasă a colivei, care este desertul preferat al mirenilor.”

Părintele Efrem, 34 de ani, este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice. În timpul liber, atât cât îi mai rămâne, pictează, pictura fiind marea sa pasiune. A învăţat să citească în chirilică pentru a desluşi tainele cărţilor vechi bisericeşti. ”Îmi place să mă îngrijesc de tot ceea ce este vechi, în special de cărţile vechi. Am absolvit şi cursuri de restaurare şi conservare a patrimoniului religios şi de formare ca ghid turistic şi muzeograf”.

Aşa cum îi stă bine unui călugăr, a stăruit în ascultarea dată de părintele stareţ, Andrei Tudor. Aşa că, zilnic, de 17 ani este bucătar. În plus, explică călugărul Efrem ”rugăciunile părinţilor călugări au ajutat foarte mult nepriceperii mele”.

Cartea de bucate lansată recent este doar un prim pas în acest sens. De mai bine de 2 ani, bucătarul de la mănăstirea Dervent munceşte la o carte de bucate mult mai amplă care să conţină toate reţetele pe care le ştie el.

”Bucate mănăstireşti din cuhnia de la Dervent” a apărut la editura Lumea Credinţei şi se găseşte în librării, la chioşcurile de ziare şi la magazinele de obiecte bisericeşti din ţară. Preţul unei cărţi este de 10 lei.

Mănăstirea Dervent

Mănăstirea Dervent este locul unde pasul oricărui pelerin pătruns pe tărâmurile Dobrogei trebuie să ajungă. Situată la 120 de kilometri distanţă de municipiul Constanţa, pe DN 3, în apropierea localităţii Ostrov, mănăstirea se înalţă impunătoare peste toată valea Bugeacului, putând fi zărită chiar şi de pe Dunăre.

Istoria aşezământului monahal începe încă din secolul IX când aici era ridicat doar un mic schit de călugări. Acum, Derventul adăposteşte crucile de piatră, făcătoare de minuni, cum spun mărturiile adunate de călugări de la creştinii care şi-au găsit vindecarea prin rugăciune şi evlavie la aceste cruci izvorâte din pământ.

Mănăstirea mai adăposteşte şi Izvorul cu apă tămăduitoare care, la fel ca şi crucile de piatră, alină suferinţele credincioşilor care beau apă de la el.

În interiorul mănăstirii toate lucrurile sunt puse în ordine. Acolo, istoria se împleteşte cu vegetaţia, printre straturile de flori sau la umbra unor copaci putând fi admirate obiecte precum o ancoră din secolul al XVIII-lea găsită pe fundul Dunării, un sfeşnic de piatră ce a aparţinut bisericii din satul Gârliţa, două cruci de piatră din anul 1876, care au străjuit iniţial mormântul celor 28 de soldaţi a căror barcă s-a scufundat când încercau să traverseze Dunărea pentru a participa la Războiul de Independenţă.

Vărzar cu ceapă şi mărar ca la Niculiţel

Ingrediente pentru aluat:
•    500 grame făină
•    300 mililitri apă
•    o nucă de drojdie
•    un praf de sare
Ingrediente pentru umplutură:
•    12-15 legături de ceapă verde
•    1 legătură de mărar proaspăt
•    un strop de bulion
•    Sare după gust

Preparare:
Se face un aluat pentru pâine. Ceapa verde tocată se căleşte în puţin ulei. Când este aproape gata, se adaugă mărarul verde tocat şi bulionul. Se mai lasă puţin pe foc, se adaugă sarea şi se lasă la răcit. Compoziţia se strecoară pentru a elimina surplusul de lichid. Aluatul se împarte în porţii egale, care se întind, se umplu cu amestecul de ceapă, apoi se împăturesc şi se aşază în tavă. Se lasă 20 de minute la crescut, apoi se bagă în cuptorul încins la temperatura de 150 de grade Celsius (la foc mediu). După 40 de minute, plăcinta este gata.

 

 

”Shaorma” cu…ciuperci

Ingrediente:
•    1 baghetă sau 5 lipii libaneze
•    500 grame ciuperci champignon mari
•    2 cepe potrivite
•    2 roşii
•    3 castraveţi proaspeţi
•    3 castraveţi muraţi
•    1 varză proaspătă mai mică
•    puţină pastă de năut (humus)
•    câţiva cartofi prăjiţi
•    2 linguri ulei de măsline
•    cardamon măcinat, sare şi piper (după cum preferaţi)

Preparare:

Întâi pregătim salata care se alătura la ”shaorma”: tăiem roşiile felii potrivite, castraveţii proaspeţi şi cei muraţi îi tăiem în cuburi mici şi le punem pe toate într-o sită, să se scurgă lichidele. Într-o tigaie wok punem 2 linguri de ulei de măsline să se încălzească şi punem ceapa tăiată solzişori subţiri să se prăjească puţin. Adăugăm ciupercile care au fost spălate şi tăiate în felii mari şi le prăjim puţin şi pe ele. Punem mirodenii şi lăsăm pe foc până iese apa din ciuperci şi totul se rumeneşte uşor. Se dă deoparte, se taie bagheta pe lateral, se unge cu pastă de năut (humus), după care adăugăm toate ingredientele. Se pun şi câţiva cartofi prăjiţi şi puţină varză proaspătă tocată mărunt.

Sugestie. Dacă doriţi, puteţi înlocui bagheta cu o lipie, care se rulează după ce a fost unsă cu humus şi umplută cu toate ingredientele.

Pe aceeaşi temă:

Bunătăţi mănăstireşti făcute de călugărul Efrem, vestitul bucătar al Derventului. Merindele pe care le mănânci cu ochii

Legenda tărâmului care a devenit loc de pelerinaj de Izvorul Tămăduirii



 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: