Scene înfiorătoare din timpul rebeliunii legionare. Depoziţii ale martorilor despre evreii agăţaţi de vii în cârligele din abator
0
În raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România se vorbeşte de atrocităţile săvârşite asupra evreilor din Bucureşti în timpul rebeliunii legionare din iarna anului 1941.
Abatorul din Bucureşti a fost locul celor mai atroce torturi, aflăm din raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. În ultima zi a rebeliunii, cincisprezece evrei au fost duşi la Prefectura Bucureşti, unde au fost torturaţi şi împuşcaţi.
Procurorul militar numit de Ion Antonescu să investigheze evenimentele a raportat că a recunoscut trei cunoştinţe printre cadavrele torturate "profesionist" (avocatul Millo Beiler şi fraţii Rauch). El a adăugat: «trupurile celor ucişi la abator au fost atârnate de ceafă, în cârligele folosite de parlagii. Secretarul lui Mihai Antonescu a confirmat descrierea procurorului militar şi a adăugat că unele dintre victime au fost agăţate în timp ce erau încă în viaţă, pentru a permite torţionarilor să ciopârţească trupurile lor».
Au dat foc sinagogilor
În afară de masacrarea evreilor, în zilele pogromului de la Bucureşti au existat şi atacuri grave ale legionarilor asupra sinagogilor. Asaltul a început în după-amiaza de 21 ianuarie şi a atins punctul culminant în seara aceleiaşi zile. Atacurile au continuat în ziua următoare.
Legionarii au atacat toate sinagogile în acelaşi timp, au ars sulurile Torei, au prădat obiecte religioase, bani, mobilă şi bunuri de valoare şi au distrus interiorul sinagogilor. În unele cazuri, legionarii şi-au început atacurile în timpul slujbei, cum a fost cazul la Templul Coral, iar credincioşii care erau prezenţi au fost duşi la Jilava şi ucişi.
În final, făptaşii au dat foc sinagogilor, două dintre ele arzând complet. Una dintre sinagogile arse în întregime a fost sinagoga sefardă Cahal Grande, una dintre cele mai frumoase din Europa. Când brigăzile de pompieri, alarmate că focul ar putea atinge clădirile învecinate, au sosit să stingă focul, acestea au fost împiedicate de legionarii care supravegheau scena.
Legionarii dănţuiau în faţa sinagogii în flăcări
Procurorul militar al lui Antonescu, care a investigat evenimentele, a fãcut o descriere explicită a ceea ce a văzut: Templul spaniol semăna cu o torţă gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănţuiau drăceşte în bătaia focului, cântând aria «tinereţii legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. «Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâşietoare durere».
În cele din urmă, legionarii, organizaţiile afiliate şi oamenii de rând, cu toţii au participat în comun la distrugerea proprietăţii comerciale şi private evreieşti. Unele case au fost arse în întregime sau demolate complet. În total, 1.274 de clădiri comerciale şi case au fost distruse.
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România a evaluat pagubele la suma de 383 de milioane de lei. Suma include şi pagubele provocate sinagogilor. După ce rebeliunea legionară a fost înăbuşită, armata a găsit 200 de camioane încărcate cu obiecte jefuite, bijuterii şi bani.
Rebeliunea legionară a avut loc în zilele 21-23 ianuarie 1941 şi a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier şi fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârşitul statului naţional legionar, care luase naştere la 14 septembrie 1940.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
