Ruina unui colos industrial, scoasă la vânzare. De 9 ani, nimeni nu vrea să o cumpere

Ruina unui colos industrial, scoasă la vânzare. De 9 ani, nimeni nu vrea să o cumpere

FOTO: imum.ro

Peste 60 de construcţii aflate pe un teren ce măsoară 250 de mii de metri pătraţi sunt scoase la vânzare de mai bine de 9 ani. Ceea ce a fost cândva mândria României, acum este o ruină pe care nu o vrea nimeni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe 17 septembrie se va organiza o nouă licitaţie publică cu strigare pentru vânzarea Uzinei IMUM - Întreprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia. Lichidatorul judiciar arată că imobilul este compus din teren în suprafaţă de 250.321 mp şi 63 de construcţii în suprafaţă totală construită la sol de 68.045 mp. Preţul este de 20 de milioane de lei fără TVA. 
 
IMUM este scoasă periodic la vânzare încă din 2012, dar nimeni nu doreşte să cumpere această uzină.
 
Conform site-ului uzinei, începând cu data de 1 mai 1950, Înteprinderea Auto-Cotroceni-Bucureşti a fost transferată cu toate utilajele şi întreg personalul la Medgidia, sub denumirea de Atelierele Centrale ale Direcţiei Generale a canalului Dunăre – Marea Neagră, iar în noiembrie 1951 se dau în exploatare construcţiile industriale şi sociale din actuala incintă a întreprinderii.
 
Începând cu luna octombrie 1952 trece în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, Direcţia Construcţii de Maşini, cu denumirea de Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia. IMUM a ajuns, în scurt timp, cea mai mare uzină constructoare de maşini agricole din România. În anul 1990 devine societate pe acţiuni.
 
foto: imum.ro
 
În mai 2004, APAPS a vândut pachetul majoritar de acţiuni oamenilor de afaceri Ozyasar Emin din Turcia şi Radu Constantin. Valoarea tranzacţiei a fost de 2,09 milioane de euro, sumă care cuprindea preţul unui pachet de 69,9% din acţiuni şi investiţiile tehnologice şi de mediu asumate de cumpărători pentru următorii cinci ani. În momentul în care au cumpărat societatea, cei doi investitori şi-au asumat datorii bugetare şi comerciale în valoare de 1,2 milioane de euro, restul datoriilor, de până la 2,8 milioane de euro, fiind şterse.
 
Ulterior noii acţionari au vândut în anul 2004, în două tranşe, sub formă de fier vechi, peste 1.600 de tone din utilajele liniilor de turnare, formare şi transport, precum şi ştanţele şi matriţele unităţii.
 
Ruinele uzinei foto: Imum.ro
 
În 2010, IMUM a intrat, oficial, în faliment şi ultimii salariaţi rămaşi trimişi acasă, după ce Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a revocat, cu un an înainte, privatizarea fabricii din 2004, deoarece cei doi noi proprietari, Emin Ozyasar şi Constantin Radu, nu realizaseră planul de investiţii stabilit (estimat la 2 milioane de euro), ci tăiaseră tot ce se putea şi au vândut-o la fier vechi. Apoi, au înstrăinat-o lui Omer Dede şi Serdar Elhuseyni, aşa că atunci când A.A.A.S. a executat garanţia reală mobiliară constituită asupra pachetului de acţiuni înstrăinat, aceştia au dat statul român în judecată, la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii din Washington, tot în 2010.
 
Abia după trei ani instanţa internaţională a respins solicitarea celor doi oameni de afaceri turci, care cereau despăgubiri de aproximativ 30 de milioane de euro.
 
Citeşte şi: 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările