Românii care au înfiinţat prima livadă de migdali din ţară, după '89. Investiţia a ajuns la 200.000 de euro

Românii care au înfiinţat prima livadă de migdali din ţară, după '89. Investiţia a ajuns la 200.000 de euro

Georgiana şi Florin Păun, orăşenii care au investit într-o plantaţie cu migdali

Primul pas al soţilor Păun a fost să cumpere un teren într-un sat din apropierea Cheilor Dobrogei. A urmat o plantaţie de migdali, apoi s-a născut ideea unei miniferme.

Ştiri pe aceeaşi temă

În anul 2014, soţii Georgiana (38 de ani) şi Florin Păun (40 de ani) s-au hotărât să dea viaţa de la oraş pe cea de la ţară. Primul pas a fost să cumpere pământ într-o localitate situată la 30 de kilometri de oraşul unde locuiau, Constanţa, şi să cultive migdali.

„Suntem o familie de orăşeni care s-au transformat în ţărani“, îşi începe Florin Păun povestea. Pe cele 18 hectare şi jumătate, cumpărate în comuna Târguşor, tinerii au vrut iniţial să planteze nuci. Era un copac rezistent, iar nucile nu au nevoie de un spaţiu special şi generos de depozitare. Nici ambalarea produsului nu le-ar fi ridicat mari probleme.

Doar că, după ce s-au întâlnit cu un specialist horticol, cercetător la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Valu lui Traian, a apărut ideea de a planta migdali. Cu ajutorul inginerului horticol Dumitru Liana, au început să facă planurile concrete: suprafaţa cultivată de 15 hectare, peste 7.500 de puieţi plantaţi şi multe altele.

Astfel, în primăvara anului 2015 au plantat primele două hectare de teren cu puieţi de migdali cumpăraţi de la staţiunea din Valu lui Traian. Apoi, în toamna aceluiaşi an, au plantat diferenţa pe 13 hectare. Câte 500 de pomi au fost puşi pe fiecare hectar, deşi vechea modalitate a plantării migdalului în România, de până în 1989, era de 250 de pomi la hectar, migdalul fiind un copac amplu la maturitate.



„Prinderea a fost în procent de 98%. Am văzut că migdalul este mai rezistent la secetă şi la boli, intră în producţie cam odată cu nucul, ceea ce pentru noi a fost un semi-avantaj, am avut timp să învăţăm odată cu livada, nu am avut cum să facem greşeli majore“, ne explică Florin Păun.

Aşa a fost înfiinţată, spune el, prima livadă de migdali după 1989. Deşi înainte de acest an, în România existau astfel de plantaţii, după Revoluţie românilor le-a intrat în cap că migdalele nu pot fi cultivate în ţară.

Investiţia familiei Păun a ajuns acum la aproximativ 200.000 de euro, bani din fondurile personale. Au încercat să obţină şi finanţare europeană, dar birocraţia, costurile unor avize şi ineditul proiectului i-au determinat să renunţe. „Sunt cetăţean european şi sunt fondurile mele“, spune râzând fermierul.



PRODUCŢIE BIO

Pentru că producţia economică la migdal începe din anul patru-cinci, Florin Păun a făcut toate demersurile pentru ca produsele sale să fie unele certificate bio. „Producţia este una eco fiind în reconversie în momentul de faţă. Nu am găsit puiet eco, dar după ce am plantat am stropit doar cu substanţe eco şi am intrat în reconversie. Asta înseamnă că după cinci ani putem să vindem produsele ca fiind bio. Absolut toate produsele folosite sunt certificate şi agreate pentru cultura ecologică“, adaugă Florin.

Soiurile de migdali plantate pe cele 15 hectare sunt autohtone şi străine, testate, cu rezultate bune de producţie în condiţiile de sol şi climatice ale ţării noastre. Soiurile de bază folosite sunt: Sandi, April şi Ferragnes. Soiuri autofertile ce se regăsesc în plantaţie sunt: Genco, Tuono, Supernova, precum şi Autofertil 1 şi 2, care sunt şi polenizatoare.

„Nu este un pom foarte dornic de apă, este rezistent la secetă, dar ca orice organism viu, are nevoie de apă. Contează foarte mult toaletarea de primăvară“, spune Florin Păun. Tocmai pentru a se asigura că ştiu totul despre migdal şi despre ceea ce înseamnă o livadă, Georgiana a început să studieze horticultura în cadrul facultăţii de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe Agricole Constanţa.



Fermierii speră ca de anul viitor, când livada va intra pe producţie, să depăşească 1-1,5 tone de migdal în coajă la hectar. Piaţa, spune Florin, este una deschisă la acest produs. Cel mai probabil, principalii clienţi vor fi cei din zona de retail, dar nu vor neglija piaţa produselor tradiţionale.

De marketing şi promovare se vor ocupa singuri la început. Prin mai multe investiţii în aparatură specifică, vor să producă şi făină de migdale, fulgi sau chiar şi ulei de migdale. Ambalajul migdalelor va fi confecţionat manual, dintr-un săculeţ de cânepă, la 500 de grame. „Vrem să creăm un brand, un ambalaj unic, dar al naturii. Brandul îl avem deja: «Mălina Fresh», care este deja o marcă înregistrată a firmei de distribuţie de legume şi fructe pe care o avem înfiinţată de dinainte de livadă. Ambalajul pe care-l vom face ne va duce cu gândul la bunici şi străbunici, la darul naturii. Îl vizualizez, dar nu-l am. Vrem să oferim românilor un produs de calitate şi vrem să ne oferim nouă plus valoare“, mai spune Florin Păun.

„AVEM TREI COPII, PATRU CU LIVADA“

Viaţa soţilor Păun s-a schimbat radical după înfiinţarea plantaţiei de migdali. Georgiana, absolventă a Facultăţii de Limbi Străine, s-a apucat acum să studieze horticultura pentru a şti exact cum să-şi administreze şi să-şi întreţină livada.



Acum, timpul celor doi orăşeni transformaţi în ţărani se împarte între livadă, copii şi plimbatul hârtiilor de la o instituţie la alta. Ultimul aspect nu este deloc de neglijat, iar birocraţia încă le ridică destule probleme. Dar, aşa cum spun ei, „viitorul este acolo, la fermă“. Până şi localnicii, care la început i-au privit cu reticenţă, au început să înţeleagă că pe acele pământuri se poate planta şi altceva decât culturile clasice cu care erau învăţaţi.

Cei trei copii ai familiei sunt cei mai fericiţi când stau la ferma de la Târguşor. „Avem trei copii, patru cu livada care creşte. Când ajung acolo, uiţi că ai copii, vin doar când le este foame“, descrie Florin bucuria celor mici de a se juca în natură.

De aici a plecat şi următorul pas pe care l-au făcut: înfiinţarea unei miniferme, cu un spaţiu de joacă. Urmărind reacţiile copiilor şi din dorinţa lor de a mânca sănătos, cât mai natural, au decis ca pe restul de trei hectare să înfiinţeze o gospodărie. „Avem un hectar de loc de joacă unde este o tiroliană care pleacă de pe grajdul animalelor, trambuline, un circuit militar. Copiii sunt exact în faţa animalelor cu care pot interacţiona. Avem echitaţie, plimbări cu trăsura, o vacă cu viţel, trei cai, un mânz, măgăruş, ponei, raţe, gâşte, bibilici, curcani, iepuri“, spune Florin.



Următorul lucru pe care soţii Păun doresc să-l realizeze la Târguşor este accesarea unor fonduri europene pentru construirea unei pensiuni agroturistice care în doi ani să fie terminată. Tot ce se va găti în cadrul bucătăriei viitoarei pensiuni va fi produs în cadrul fermei. Iar cei care vor veni aici au posibilitatea de a se bucura din plin de viaţa autentică de la sat, dar şi de zona deosebită a Cheilor Dobrogei, a peşterii Liliecilor sau şi de ţinutul Casienilor.

„Vrem să-i scoatem pe constănţeni, şi nu numai, din mall şi să-i aducem la ţară. Ca să faci un lucru trebuie să vrei şi să crezi în el. Uşor nu este. Trebuie să ştii să sacrifici. Eu am sacrificat foarte mult timp liber, foarte mulţi bani. Nu se compară cu nimic un răsărit sau un apus de vară în livadă, cu absolut nimic“, conchide Florin Păun.

Pe aceeaşi temă:

Povestea tânărului agricultor care se luptă cu o piaţă a intermediarilor. „Toată lumea doreşte produsele noastre, dar toţi vor să cumpere la negru“

Povestea turtelor făcute de mamaie Maria. Gustul de altădată, readus pe mesele oamenilor

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările