Românii şi homosexualii. Cine e, de fapt, „normal“ în subiectul care a încăierat activişti, politicieni, preoţi: „Deşi vorbim de păcat, ei nu sunt diferiţi de noi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Eveniment al comunităţii gay. FOTO: AP
Eveniment al comunităţii gay. FOTO: AP

Cel mai recent raport european privind drepturile minorităţilor sexuale plasează România la coada clasamentului. În acest timp, două iniţiative opuse se află pe masa legiuitorilor: prima - parteneriatul civil care să legalizeze inclusiv relaţiile între persoane de acelaşi sex; a doua - modificarea Constituţiei prin menţiunea că doar un bărbat şi o femeie pot fi soţi.

Sunt câteva zeci de perechi de pantofi pe bulevardul Kisseleff din Capitală. Pe margine, lângă cearşaful de încălţăminte, câţiva tineri îşi dau jos tenişii şi-apoi îi aranjează pe câte-o pătrăţică din caldarâm. E marşul oamenilor invizibili din comunitatea LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transexuali), eveniment coordonat la finalul săptămânii trecute de Asociaţia MozaiQ, o organizaţie comunitară care militează pentru promovarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor LBGT, pentru integrarea, consolidarea şi reprezentarea comunităţii în societate. Fiecare pereche de încălţări de pe bulevard simbolizează o persoană care încă nu a găsit mediul şi oportunitatea pentru a ieşi din dulap, cum se spune, adică de a-şi declara, cu asumare, identitatea sexuală sau de gen. Aşa că a rămas invizibil. Iar o comunitate invizibilă are nevoi invizibile.

Comingout-ul, adică ieşirea din dulap, e o cumpănă aparte în dezvoltarea personală a unui membru din comunitatea LGBT. Nu e nevoie de ample demonstraţii pentru a înţelege acest lucru. Sunt suficiente câteva statistici şi câteva studii de caz simptomatice pentru a arăta nivelul de toleranţă al multor români cu privire la comunitatea LGBT. De pildă, 7 din 10 elevi LGBT consideră că tinerii din comunitate nu sunt în siguranţă la şcoală, mai ales din punct de vedere emoţional, în timp ce 6 din 10 au fost martorii sau victimele unei agresiuni, arată studiul Asociaţiei Accept, „Un liceu sigur pentru toţi: Percepţii şi atitudini faţă de persoanele LGBT în mediul educaţional românesc“. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 613 elevi între 14 şi 21 de ani, de la 10 licee din 8 judeţe ale României. În aceste condiţii, studiul arată că doar 5% din elevi ar cere ajutorul unui profesor sau directorului şcolii în cazul în care ar fi martorii unei agresiuni. Iar cabinetele de consiliere psihologică din şcoli, când există, sunt departe de-a fi un sprijin real în astfel de situaţii.

Vor să se simtă în siguranţă

În afara şcolii, biserica girează formarea şi activitatea unor coaliţii aşa-numite pro-familie, care reuşesc să adune şi 3 milioane! de semnături împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Ca un bully naţional. Ca să nu mai vorbim de cruciadele organizate de teroriştii bunei-cuviinţe – şi poate cel mai relevant exemplu este, aici, subsolul variantei online a acestui articol şi al altor articole similare, care creează majorităţi spontane animate de ură. Nu degeaba un Eurobarometru recent plasează România pe ultimul loc la capitolul toleranţă faţă de persoanele de o altă orientare sexuală.

Cam acestea sunt contextul şi, pe cale de consecinţă, motivaţia celor de la Asociaţia MozaiQ, care şi-au adus pantofii în stradă, animaţi şi de această credinţă: „Unii cred că suntem mult prea puţini. Alţii zic că nici măcar nu contăm. Indiferent cât de singuri ne-am simţi în unele momente, ştim sigur că nu suntem singurii“. Gestul de solidarizare cu membrii invizibili din comunitate are însă, aparte de componenta sa socială, şi un scop concret. Explică Mihnea-Mihail Florea, organizator al evenimentului „Oamenii invizibili ai comunităţii LGBT“: „Am vrut să dăm o formă palpabilă unei probleme cu care comunitatea noastră se confruntă, cea a invizibilităţii. Instalaţia a fost creată ad-hoc, cu sprijinul persoanelor LGBT. Cele peste 50 de perechi de pantofi, aliniate pe bulevardul Kisseleff, au subliniat o realitate cotidiană pentru noi: deşi cele mai multe persoane LGBT nu pot să facă publică orientarea lor sexuală ori identitatea lor de gen, comunitatea LGBT există. Timp de trei ore, am stat de vorbă cu trecătorii pentru a arăta nevoile acestei comunităţi şi cum ar putea candidaţii locali să o susţină, inclusiv prin proiecte precum «The House – Centru comunitar LGBT+»“.

Marşul Diversităţii, Bucureşti Foto Adevărul

Marşul Diversităţii gay homosexuali egali Foto Adevărul

„The House“ poate fi viitorul centru comunitar LGBT din Bucureşti, dacă proiectul Asociaţiei MozaiQ şi al partenerilor TRANSform şi Lindenfeld va obţine sprijinul politic necesar. „Avem nevoie de un spaţiu sigur. Un loc în care proiectele noastre comunitare să se desfăşoare în siguranţă, un loc în care să ne simţim liberi, un loc în care fiecare dintre noi să poată găsi sprijin şi înţelegere, atunci când contextul social devine mai puţin prietenos“, după cum e prezentat centrul pe site-ul egali.lgbt.

De fapt, cam asta cereau şi oamenii invizibili de pe Kisselef. Proiectul „The House“, pentru care cei din Asociaţia MozaiQ strâng semnături de susţinere de mai bine de-o lună, a fost prezentat şi în cadrul „Forumului Diversităţii“, o dezbatere electorală organizată la Biblioteca Naţională, care a avut drept invitaţi mai multe ONG-uri, precum şi pe candidaţii la alegerile locale Robert Turcescu, Daniel Barbu, Niculae Neamţu, Cezar Marin, Tudor Turiceanu, Elena Petrescu, Cătălin Stoichiţă şi Ovidiu Raeţchi. Pentru membrii comunităţii LBGT din Bucureşti, „The House“ poate fi un refugiu. În acest moment însă, pentru gradul de toleranţă socială cu privire la persoane LGBT, rămân relevante cifrele celui mai recent raport european privind drepturile minorităţilor sexuale, document care plasează România la coada clasamentului.

Ce spune şi ce face comunitatea LGBT în faţa celor 3 milioane de semnături

Românii, la coada toleranţei faţă de LGBT

România deţine, oficial, un loc codaş în Europa în privinţa drepturilor acordate homosexualilor. Recent, la Bruxelles a fost dat publicităţii indexul Rainbow Europe 2016 realizat de ILGA-Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay. Dintre cele 49 de state analizate, România se situează pe locul 34 (cu un punctaj de 23,45%), având drept criterii de evaluare legislaţia, discriminarea, atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunităţii LGBT. Scorul ţării noastre este bazat pe monitorizarea realizată de Accept România privind modificări legislative, opinie publică, infracţiuni motivate de ură, prevenirea şi combaterea discriminării faţă de persoane LGBT în educaţie, sănătate, migraţie etc. O pondere importantă este acordată protecţiei familiei bazate pe cupluri de acelaşi sex. Indexul Rainbow Europe 2016 este deschis de Malta (87,75%), Belgia (81,85%) şi Marea Britanie (81,44%), iar pe ultimele locuri se clasează Armenia (7,20%), Rusia (6,55%) şi Azerbaidjan (4,85%). Două zile după publicarea indexului, la 12 mai, Italia - care se clasa sub România - a votat recunoaşterea parteneriatului civil al cuplurilor homosexuale.

Comunitatea gay, ignorată de propriul stat

Evelyne Paradis este directoarea executivă a ILGA Europe, organizaţia internaţională cu sediul la Bruxelles. Ea a comentat pentru „Weekend Adevărul“ statusul României din Indexul 2016. „Este clar că persoanele LGBTI (n.r. – Lesbiene-Gay-Bisexuali-Trans-Intersex / Hermafrodit) România sunt lipsite de apărarea legii. În timp ce unele legi antidiscriminare oferă protecţie în privinţa orientării sexuale, persoanele trans sunt excluse de la echitatea legală. Capitolul «familie» (ce include accesul la sistemul de adopţie sau recunoaşterea legală a cuplurilor de acelaşi sex) este practic gol, ceea ce este foarte dăunător pentru familiile gay şi pentru copiii lor, care trăiesc în România anului 2016. Persoanele LGBTI care sunt victime ale urii au, de asemenea, foarte puţin suport legal. Acestea sunt doar câteva exemple despre cum eşuează România în protejarea comunităţii sale LGBTI“, afirmă activista ILGA.

Marşul Diversităţii, Bucureşti Sursa foto Accept România

Marşul diversităţii GayFest Bucureşti 2006 Sursa foto ACCEPT România

Cât despre iniţiativa de modificare a Constituţiei, Evelyne Paradis îşi exprimă o nedumerire. „Este dificil de înţeles de ce un amendament constituţional ar fi necesar, atâta vreme cât Codul Civil existent defineşte, în articolul 258, mariajul ca fiind o uniune între un bărbat şi o femeie. Coaliţia pentru Familie, care strânge semnăturile, pare interesată doar de protejarea anumitor familii. Le-am cere să se gândească la familiile gay şi la copiii lor care continuă să trăiască zi de zi fără recunoaşterea şi protecţia propriului stat. În loc să cimentuim diferenţe şi divizări, ne-am dori să celebrăm familia, în toată diversitatea ei“, conchide Paradis.

Florin Buhuceanu, Accept: „Unii concetăţeni mărturisesc că resimt o spaimă acută faţă de cei ca noi“

Anul 2015 a continuat să însemne inechitate pentru persoanele LGBT din România - consemnează indexul ILGA Europe. Raportorii au reţinut că a rămas pedepsită doar cu un avertisment declaraţia lui Gigi Becali, finanţatorul echipei de fotbal Steaua Bucureşti, care a spus că niciodată n-ar angaja un jucător homosexual.

În acelaşi timp, militanţii din campania pentru educaţia sexuală au întâmpinat o opoziţie vocală din partea grupurilor religioase. „Acceptarea membrilor LGBT este sub media europeană, (...) deşi parada Bucureşti Gay Pride (n.r. – de la 23 mai 2015) a atras un număr-record de participanţi: peste 1.000“, scrie în raportul românesc. Şi nu în ultimul rând, un motiv puternic pentru scorul scăzut al României îl constituie iniţiativa de a schimba definiţia căsătoriei în Constituţie. Născută la finele anului 2015, ideea este, de fapt, reluarea proiectului mai vechi al tradiţionaliştilor, care doresc specificarea negru pe alb că „familia“ o întemeiază doar „soţii“ care reprezintă un „cuplu format din bărbat şi femeie“. Obiectivul este clar: blocarea oricărei tentative de schimbare a legilor pământului pentru oficializarea relaţiilor cuplurilor de acelaşi sex.

De ce?

Florin Buhuceanu, liderul Accept România, explică motivele pentru care România se clasează la coada clasamentelor. „România rămâne constant codaşa Uniunii Europene în ceea ce priveşte modul în care îşi tratează cetăţenii de orientare homosexuală. Suntem încă tributari comunismului, dovadă spaima pe care unii concetăţeni marturisesc că o resimt acut faţă de cei ca noi, cu care nu s-au obişnuit. Pentru ei încă suntem un soi de minoritate alogenă, de import occidental, care le pune la încercare convingerile cu privire la sexualitatea non-procreativă, egalitatea în faţa legii, educarea tinerilor pentru diversitate“, enumeră Buhuceanu. O treime dintre români declară că nu au probleme de aversiune faţă de persoanele LGBT, indiferent unde le-ar întâlni. Dar media europeană este de două treimi din populaţie.

Marşul Diversităţii, Bucureşti, România Foto Adevărul

image

Într-o ţară vulnerabilă, minorităţile „altfel“ sunt şi mai vulnerabile. Accept estimează că membrii comunităţii LGBT reprezintă până la 10% din totalul populaţiei. „Atunci când o ţară membră a Uniunii Europene nu are o strategie naţională de drepturile omului, nu are tactici pentru combaterea discriminării asumate de fiecare minister în parte, nu are nici măcar o politică naţională cu privire la sănătatea sexuală şi reproductivă ori una minimal-funcţională de prevenire HIV/SIDA, grupurile minoritare vulnerabile o încasează. Noi nu putem face excepţie, statul român ignoră detaşat între 5 şi 10% din populaţie. Nici măcar de Ziua Internaţională împotriva Homofobiei, preşedintele şi primul-ministru nu par să priceapă că suntem parte a acestei societăţi. Se adaugă încercările coaliţiilor şi alianţelor «pentru familii» de a restrânge accesul la drepturi, desigur, în numele lui Dumnezeu“, arată Buhuceanu.

„Noi nu putem aduce Brâul Maicii Domnului“

O suită de ONG-uri au semnat un apel pentru campania electorală decentă, în care politicienii să nu se folosească de drepturile minorităţilor (pro sau contra) pentru a-şi face promovare. A dorit vreun candidat sprijinul comunităţii gay şi, mai important, a promis vreo schimbare dacă va avea sorţi de izbândă? Florin Buhuceanu, liderul Accept România, lămureşte: „Răspunsul simplu este «Nu». Pentru politicienii români, procentul pe care-l reprezentăm, 5-10%, nu este considerat ca fiind important. E drept, noi nu putem aduce Brâul Maicii Domnului ori nu putem patrula travestiţi în uniforma Căpitanului pentru tradiţii, neam şi ţară. Sperăm doar ca subiectul orientării sexuale să nu devină unul de campanie electorală printre politicieni şi prelaţi, dintre care unii se cred leat cu Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Îmi zic că e bine măcar că Marian Munteanu a rămas un simplu Munteanu, cu rolul său important din istoria recentă a României“.

Parteneriatul civil, o lege care-i apără pe toţi românii, indiferent de orientarea sexuală

Odată cu recunoaşterea parteneriatului civil, Italia devine al 27-lea stat care adoptă această lege. Ce împiedică România să spună DA acestui parteneriat? „Sunt state care, înaintea Italiei, au introdus legislaţia parteneriatului civil. Spun asta pentru că aceste state sunt parte din fostul bloc comunist, precum Estonia, Cehia, Croaţia, Ungaria, Slovenia, altele au o puternică componentă ortodoxă, precum Grecia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ca viaţa privată şi de familie nu este un drept opţional, abstract pentru cei ca mine, el trebuie recunoscut de stat în legislaţie. Îmi doresc ca onorabilul încă preşedinte al Curţii Constituţionale să fie nu un teolog amator şi foarte stângaci în spaţiul public, ci interpret al legii şi apărător al drepturilor tuturor românilor, fără discriminări. Nu îmi pun speranţe în actualul Parlament, în care varii miruitori ai urmăriţilor penali te mint fără să clipească, explicându-ţi că nu se face să nu pricepi că toate cuplurile care trăiesc în uniuni consensuale, fie ele homosexuale ori heterosexuale, sunt deja protejate de Codul Civil şi că nu e deloc nevoie de o clară reglementare“, afirmă Florin Buhuceanu, liderul Accept România. 

Remus Cernea şi Florin Buhuceanu, în studioul Adevărul Foto Adevărul

Remus Cernea si Florin Buhuceanu la Adevărul Live FOTO Sever Gheorghe

Remus Cernea este politicianul care a depus din nou în Parlament proiectul de lege privind parteneriatul civil, indiferent de sex. Acesta reprezintă recunoaşterea cuplurilor care nu doresc să se căsătorească, nici măcar civil. Depus în 2013, respins în 2015 şi redepus în 2016, proiectul a fost reformulat şi îmbogăţit cu cerinţa ca partenerul civil să fie considerat aparţinător, în cazul unei spitalizări. După un vot de consiliu legislativ favorabil, parteneriatul civil aşteaptă votul de la Senat ca primă cameră sesizată şi punctul de vedere al Guvernului. Cernea este convins că este doar o chestiune de timp până când România se va alinia Europei la acest capitol: „România a ajuns printre ultimele state care se opun schimbării în numele nu al vreunui argument democratic, ci doar al conservatorismului desuet. O democraţie nu îşi merită numele până nu sunt înlăturate astfel de discriminări“.

„Această lege este despre iubire“

Politicianul propune un caz ipotetic, dar atât de des întâlnit: un bărbat şi o femeie care se iubesc şi care trăiesc împreună 15-20 ani. Unuia dintre ei i se întâmplă ceva şi moare. Celălalt rămâne în casa în care ei au locuit ca un cuplu, pentru care au contribuit amândoi la cheltuieli, dar care figura pe numele celui decedat. Părinţii acestuia au legal dreptul să îl izgonească din casă pe partener. Care n-are nicio apărare în acest caz. „De aceea este nevoie de o lege care să reglementeze corect această situaţie, în care trăiesc peste 800.000 cetăţeni din România“, spune Cernea. El aduce în discuţie şi un alt aspect foarte important: degrevarea instanţelor de judecată de procesele care se pot ivi din acest litigiu.

Remus Cernea şi-a exprimat speranţa că ministrul Justiţiei va prezenta în comisiile Parlamentului o opinie care să nu izoleze România pe plan internaţional, dată fiind emoţia creată pe marginea acestui subiect. „Această lege este eminamente despre iubire. Atunci când doi oameni decid să rămână împreună pentru toată viaţa, nici societatea, nici statul nu trebuie să le îngrădească acest drept. Acestea trebuie să le asigure dreptul de a trăi în familie. Oricine trebuie să se întrebe cum s-ar simţi într-o situaţie similară, în care statul i-ar interzice să iubească pe cineva anume şi să se bucure de drepturile unui cuplu. Sentimentele, viaţa personală, tot ce ţine de zona privată a cuiva nu ar trebui să deranjeze în niciun fel pe nimeni altcineva. Suntem toţi egali în drepturi şi obligaţii, indiferent de etnie, religie, gen, opinie, avere“, arată Cernea.

Comunitatea gay adresează, prin vocea liderului său, un mesaj familiilor din România, indiferent de componenţa lor. „Familia nu poate fi apărată în România restrângând dreptul la viaţă de familie pentru persoanele gay ori lesbiene. Fac parte dintr-o familie, asta ne caracterizează pe toţi, indiferent de orientarea sexuală, de convingerile noastre religioase sau politice. Persoanele gay de-a lungul istoriei au găsit totdeauna modalităţi să îşi trăiască viaţa de familie, chiar cu riscul detenţiei. Acest drept e unul garantat constitutional pentru fiecare român, nu mă poate deposeda de el ţaţa Ileana dintr-un sat oltenesc sau cutare sprinţară voce radiofonică bucureşteană, care ştiu ele mai bine cu cine ar trebui să îmi trăiesc viaţa. Rata serioasă a divorţurilor şi a pruncilor abandonaţi, educarea copiilor cu bătaia în tradiţionala familie românească, mariajele timpurii între adolescenţi şi numărul fetelor care nasc la 14-15 ani nu au de-a face cu homosexualitatea şi modul în care ne trăim noi viaţa de familie“, punctează Florin Buhuceanu. 

Cine compune o familie?

Coaliţia pentru Familie a depus luni, 23 mai, la Parlament, 3 milioane de semnături strânse de la cetăţeni pentru modificarea articolului 48 din Constituţie prin înlocuirea termenului „soţi“ cu formula „bărbat şi femeie“. Articolul 48 prevede: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor“.

Membrii coaliţiei şi-au explicat demersul: „Pentru noi, românii, familia nu este «un stil de viaţă», ci este legată fundamental de rolul de părinţi. Dacă acest rol esenţial nu mai este luat în considerare, familia se reduce la o simplă recunoaştere guvernamentală a afecţiunii dintre doi cetăţeni, iar modul în care generaţiile viitoare se vor dezvolta devine incert. (...) Cele 3 milioane de semnături, colectate din toate cele 42 de judeţe ale ţării, înseamnă de 6 ori mai mult decât minimul de 500.000 semnături cerut de lege pentru promovarea iniţiativei legislative. După depunerea listelor de semnături la Parlament, ne aşteaptă un alt test major. Curtea Constituţională urmează să avizeze pe fond şi formă iniţiativa noastră“.

Accept a reacţionat: „Demersul Coaliţiei contrazice litera şi spiritul Constituţiei României, care interzice categoric modificarea textului fundamental în sensul restrângerii unor drepturi garantate de lege, printre ele numărându-se şi dreptul la viaţă privată şi de familie. Demersul Coaliţiei pentru Familie are un singur scop real: mobilizarea opiniei publice împotriva persoanelor LGBT, transformându-le într-o ameninţare fictivă împotriva tradiţiei şi familiei. Actualul Cod Civil interzice explicit căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar practica juridică nu lasă loc de interpretare. În consecinţă, iniţiativa de restrângere a definiţiei familiei în Constituţie nu are o miză reală, pentru că nu ar modifica cu nimic viaţa românilor şi nici regimul căsătoriei“. Florin Buhuceanu, lider Accept, a nuanţat: „Nu vorbim de o iniţiativă pentru familie, ci de una împotriva ei. Coaliţia pentru Familie loveşte în dreptul românilor la viaţă privată şi de familie încercând să organizeze un referendum care să priveze de protecţie constituţională toate acele familii care nu sunt bazate pe căsătorie. Vorbim aici, într-adevăr, de persoane LGBT, dar şi de familii precum cele monoparentale, familii extinse în care bunicii răspund de creşterea copiilor, familii formate din cupluri heterosexuale care trăiesc într-un parteneriat consensual“.

Preotul Eugen Tănăsescu: „Persoanele LGBT nu trebuie discreditate sau umilite, doar pentru că au o orientare sexuală pe care noi o socotim nefirească“

Preotul Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“, vorbeşte despre poziţia antagonică în care s-au regăsit mereu Biserica şi comunitatea gay. „Pentru mine este uluitoare strategia de a introduce mereu Biserica în discuţie, ca sursă a homofobiei. În fapt, se caută scăderea puterii ei de influenţă din spaţiul public. Ce rost are amintirea discursului public al Bisericii la adresa homosexualităţii? Înţelegem de aici (o indică şi rapoartele LGBT) că Biserica poartă o vină când consideră homosexualitatea «păcat contra firii», nefiind de acord cu conceptul de «familie gay». Ar trebui să osândim public Biserica pentru asta? Putem să-i cerem să-şi schimbe optica? Dar, oare, în numele cărui dumnezeu ar trebui să-şi schimbe Biserica învăţătura despre Dumnezeu, om şi familie?“, se întreabă preotul.

El consideră că discuţia nu este la Biserică, ci chiar la minoritarii LGBT: „Din 2004, odată cu recomandarea ONU către statele membre de a recunoaşte relaţiile gay, minoritarii LGBT încearcă pe toate căile să convingă planeta că şi ei pot fi normali, având familie şi copii (prin adopţie sau tehnici embrionare). Iar aici un aport îl are şi confuzia indusă de identitatea de gen, că bărbaţii se cred femei (sau invers)“.

Preotul Eugen Tănăsescu, în studioul Adevărul Foto Adevărul

Eugen Tănăsescu preot FOTO Eduard Enea

Părintele Tănăsescu remarcă relaţia de dragoste-ură a europenilor faţă de Biserică. „Constat că deşi mulţi europeni îşi doresc scoaterea Bisericii din spaţiul deciziilor publice, se simt atraşi irezistibil de ea, pentru că o invocă mai mereu. Se demonstrează încă o dată că religiozitatea, ca legătură a omului cu valori supreme lui, nu dispare, ci doar îmbracă anumite forme, numite religii. Sondajul ILGA măsoară, practic, aderenţa la o nouă religie mondială, cea a nefirescului, care are ca element central schimbarea valorilor tradiţional-creştine, în numele drepturilor omului. Când vorbim de «a fi favorabil», vorbim nu de drepturi juridice, ci de credinţe în valori. Există un trend mondial în a crede că nefirescul (după creştinism) poate fi firesc. Aşa se crede că minoritarii sexuali pot fi «familie» sau că, în numele ideologiei de gen, bărbaţii se pot crede femei sau invers. Iar asta slujeşte de minune economiei globale, prin consumism. Un om debusolat valoric este un foarte bun client. El doreşte să cumpere tot ce e nou, pentru că nu îl caracterizează statornicia, ci schimbarea. Acesta e «omul nou» rezultat din actuala economie de piaţă. Căruia, mai nou, îi scade încrederea în BOR“, avertizează Tănăsescu.

Totuşi, preotul atrage atenţia asupra extremismelor, care nu trebuie să existe de nicio parte a baricadei. „Nu aş confunda toleranţa cu acceptarea sau dreptul la opinie cu homofobia. Persoanele LGBT nu trebuiesc violentate, discreditate sau umilite, doar pentru că au o orientare sexuală pe care noi o socotim nefirească. Deşi vorbim de păcat (contra firii), ei nu sunt prea diferiţi de noi ceilalţi, care ne socotim «normali» şi care avem şi noi păcatele noastre (adulter, furt, minciună, trădare, etc). Şi ei sunt «chip al lui Dumnezeu», cum suntem şi noi. De aceea, şi ei pot fi fii ai Bisericii, dacă îşi doresc asta. Mai mult, să nu uităm că minoritarii LGBT sunt «aproapele nostru», ce nu trebuie lapidat doar pentru că plăcerea trupului îi slăbeşte sufletul. Hristos a spus-o limpede: «Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra». Dumnezeu vrea îndreptarea celui păcătos, nu moartea lui. Mai de folos ar fi să dezbatem cât de funcţionale sunt viziunile privind «familiile homosexuale» sau «identitatea de gen», decât să le impunem nedemocratic printr-o lege ori să ne urâm unii pe alţii“, mai spune părintele Eugen Tănăsescu.

Curcubeul, simbolul diversităţii sexuale Foto Adevărul

Arcul de Triumf din Bucureşti în timpul unui Marş al Diversităţii Foto Adevărul

Pe aceeaşi temă:

Scrisoare deschisă pentru susţinerea comunităţii LGBT: 1.800 de semnături într-o zi. Ce personalităţi au semnat

Culisele unei condamnări la CEDO. Prima plângere depusă de comunitatea gay aduce României o amendă de 14.000 euro pentru acoperirea unor bătăuşi

Ce înseamnă să fii elev homosexual în liceele din România: „Un coleg mai mare m-a întrebat dacă sunt gay şi mi-a dat un pumn în stomac“

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite