România, mereu prinsă în conflictul istoric dintre Rusia şi Turcia. Cum ne-au afectat războaiele celor două mari imperii, de-a lungul timpului

România, mereu prinsă în conflictul istoric dintre Rusia şi Turcia. Cum ne-au afectat războaiele celor două mari imperii, de-a lungul timpului

Războiul ruso-turc în istorie - capitularea de la Nikopole, pictură de Orenburgski Sursă foto ro.wikipedia.org

Tensiunea dintre Rusia şi Turcia, determinată de doborârea unui avion militar SUHOI-24 în apropierea graniţei Siria-Turcia la data de 24 noiembrie, are rădăcini adânci în istorie. Confruntarea s-a manifestat prin 12 războaie ruso-turce soldate cu victorii de o parte sau alta, incluzând Primul Război Mondial. Direct şi indirect, România a avut de suferit de fiecare dată când cele două puteri şi-au încrucişat armele.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cronicarii vremii povestesc că Dobrogea, în special, devenise, după începutul secolului al XVIII-lea, „maidanul de încăierare“ între turci şi ruşi. Nu întâmplător, Constanţa este acum singurul oraş din România în care Rusia şi Turcia au ţinut să-şi deschidă consulate.

În secolele XVIII - XIX, războaiele ruso-turce, însoţite de ciumă şi holeră, au creat goluri mari de populaţie. Astfel se explică faptul că la 1878 Dobrogea era o regiune dintre cele mai slab populate din Europa“, consemna Apostol D. Culea (1882-1949), fiu de ţărani din Ialomiţa, ajuns director al şcolilor din mediul rural la Fundaţiile Culturale Regale.

Profesorul de istorie Dragoş Dragomir, dascăl la Liceul Tehnologic I.C. Brătianu din comuna Nicolae Bălcescu, explică situaţia grea în care au fost prinse Ţările Române în conflictul dintre imperii. „Principatele Moldova şi Ţara Românească au fost transformate în teatru de confruntări militare între imperiile vecine. Statutul lor suferă modificări de-a lungul timpului. Ţara Românească şi Moldova rămân sub suzeranitate otomană, dar din 1774, Rusia devine protectoare cu dreptul de a interveni în favoarea lor“, spune profesorul de istorie.

Principatele Române au reprezentat, aşadar, o cheie a existenţei Imperiului Otoman, care era atacat nu doar de Rusia, ci şi de Imperiul Habsburgic. Şi întotdeauna, războaiele ruso-austro-turce provocau grele suferinţe, pierderi şi distrugeri României de mai târziu.

Spre exemplu, în Războiul austro-turc din 1716-1718, Habsburgii au ocupat Oltenia şi Banatul Timişoarei. În Războiul din 1736-1739 are loc şi intervenţia Rusiei, dar Austria este înfrântă şi pierde astfel Oltenia. Războiul ruso-turc din 1768-1774 s-a încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi. Austria nu a participat la război, dar a profitat de slăbiciunea celor două tabere şi a ocupat Bucovina. La 7 mai 1775, printr-o convenţie, Poarta i-a cedat oficial acest teritoriu. Ţarina Ecaterina a II-a a venit cu ideea, la un moment dat, de a crea un stat-tampon independent, format din Ţara Românească şi Moldova, între cele trei mari imperii, care să se numească Dacia. Conducător urma să fie un suveran ortodox. Ruşii visau la un mare imperiu creştin care să cuprindă posesiunile otomane recuperate din Europa, imperiu al cărui centru să fie Constantinopolul. Planul nu a mai fost însă pus în practică“, precizează prof. Dragomir.

Urmează Războiul din 1787-1791, apoi cel din 1806-1812. Rusia anexează teritoriul dintre Nistru şi Prut, viitoarea Basarabie.

„Poarta a consimţit această cedare în urma mituirii delegaţilor turci şi a trădării fanariotului Moruzi, care era tălmaci, traducător. Scrierile vorbesc despre o scrisoare pe care Napoleon ar fi trimis-o sultanului, anunţându-şi expediţia în Rusia şi făcându-i recomandarea expresă de a nu încheia pace cu Rusia. Scrisoarea a căzut în mâinile tălmaciului Porţii Dumitrache Moruzi, care în loc să o predea sultanului a dat-o fratelui său Panaiot, care a vândut-o ruşilor pe bani grei. Acesta a fost preţul Basarabiei pierdute. Fraţii Moruzi au fost întâi răsplătiţi, apoi decapitaţi pentru trădare, după semnarea tratatului de pace de la 16 mai 1812“, explică profesorul Dragoş Dragomir.

Dobrogea, sub blestemul cotropitorilor

Despre acest episod, al Războiului din anii 1806-1812, aduce menţiuni doctorul în istorie Constantin Cheramidoglu, cercetător la Arhivele Judeţene Constanţa.

„Războaiele dintre Rusia şi Imperiul Otoman au cuprins mai întotdeauna ţinutul Dobrogei şi reprezintă cauza principală a înapoierii economice a acestei provincii, vizibilă încă la sfârşitul secolului al XIX-lea. Războiul ruso-turc din anii 1806-1812 a afectat şi teritoriul românesc.

La 1807, Sulina era ocupată de ruşi, dar încercările de a cuceri oraşul Tulcea eşuează, deşi ruşii dispuneau în Dobrogea de o armată de 80.000 de oameni, iar turcii nu dispuneau decât de cca 30.000 oameni, mare parte din ei trupe neregulate.

În anul 1809, ruşii reuşesc însă să atace cu succes cetăţile turceşti de pe malul drept al Dunării. În august, trupele ruse conduse de generalul Platov au dărâmat zidurile oraşului Constanţa; după plecarea trupelor turceşti ei au dat foc oraşului, au jefuit tot ce se mai găsea şi au părăsit Constanţa.

Prin tratatul de tristă amintire de la Bucureşti, din 1812, se punea capăt acelui război; Rusia ocupa Basarabia şi graniţa dintre cele două imperii se fixa atunci pe braţul Chilia“, relatează dr. Constantin Cheramidoglu.

Dar în primăvara anului 1828, Rusia porneşte un nou război cu turcii, motivat de evenimentele din Grecia şi Balcani, astfel că Dobrogea este străbătută din nou de trupe puse pe distrus şi jefuit, iar locuitorii pornesc şi acum pe drumul bejeniei.

„După trecerea Dunării şi ocuparea Brăilei, ruşii înaintează rapid prin Dobrogea ocupând pe rând principalele cetăţi dobrogene: Hârşova, Tulcea şi Kustendge (Constanţa). De aici drumul lor era liber la sud. Spre Silistra. Pacea se semnează la Adrianopol, în septembrie 1829. Atunci când avea să viziteze Dobrogea în 1837, viitorul mareşal Moltke rămânea impresionat de peisajul dezolant lăsat de războaiele succesiv duse pe aceste locuri. El vorbeşte de «un deşert posomorât şi trist, care nu cred să aibă 20.000 de locuitori»“, arată dr. Cheramidoglu.

Holera, un nou combatant

În anul 1853 începea un alt război între cel două imperii vecine, care avea - şi el - să lase urme adânci pe teritoriul dobrogean. De data aceasta, turcii sunt cei ce pornesc ostilităţile, urmărind să îndepărteze Rusia de la gurile Dunării.

„Importanţa economică şi strategică a zonei crescuse enorm şi marile puteri se implică şi ele în acest război, cunoscut sub numele de războiul Crimeei, în fapt un prim război modern în aceste locuri. Oraşele Măcin, Isaccea şi Tulcea sunt ocupate încă din primăvara anului 1854 de trupele ruseşti, aşezându-se apoi pe linia Rasova - Constanţa. Din sud apar însă trupele franceze care împing pe ruşi spre Babadag, dar principalul lor inamic nu aveau să fie ruşii, care începuseră deja să se retragă, ci holera; cumplita boală ce însoţea de multe ori armatele în acţiunile lor, a decimat practic armatele aliate turcilor.

Ani mai târziu, la Constanţa avea să se ridice un monument în memoria soldaţilor francezi de sub comanda lui Canrobert şi Espinasse, căzuţi aici sub acest flagel necruţător. Războiul s-a mutat apoi în peninsula Crimeea şi s-a încheiat în anul 1856 prin tratatul de la Paris. Rusia era din nou îndepărtată de la Gurile Dunării, dar doar pentru două decenii.

La 1876, mişcările din Bulgaria furnizează Rusiei pretextul de a interveni din nou în zonă, pentru a 11-a oară (şi penultima) în istoria confruntărilor armate cu Turcia, astfel că Dobrogea devine iar teatru de război. De această dată, România se alătură Rusiei în ceea ce a devenit apoi Războiul de Independenţă. Trupele române nu au acţionat în Dobrogea, dar aici au avut loc lupte importante între ruşi şi turci, la care s-au mai adăugat acţiunile independente ale cetelor de cerchezi care au jefuit şi distrus multe localităţi dobrogene. Au trecut Dunărea în Dobrogea circa 27.000 de ruşi, cărora li se opunea o armată de circa 12.000 de turci.

În iulie 1877, trupele ruseşti conduse de generalul Zimmermann ajung pe aliniamentul căii ferate Cernavodă – Constanţa; de data aceasta, însă, oraşul Constanţa, părăsit de apărătorii săi şi de populaţia musulmană, nu a mai fost distrus. Dar alte localităţi suferă: Cernavoda arsă, Sulina bombardată puternic etc. Locuitorii multor sate dobrogean nu au mai revenit la casele lor decât după câţiva ani.

În timpul Primului Război Mondial (ultimul război ruso-turc), în anul 1916, trupele române şi ruşeşti - aliate acum - s-au aflat faţă în faţă din nou pe frontul dobrogean cu cele turceşti, aliate la rândul lor cu cele bulgare, germane şi austriece. A fost un alt episod care a lăsat urme adânci în viaţa economică şi socială a acestor meleaguri“, arată dr. Constantin Cheramidoglu.

În acei ani ai Primului Război Mondial s-a consumat tragedia poporului armean, în al cărui exil din Anatolia şi-au pierdut viaţa aproape 2 milioane de oameni. România a fost primul stat care a deschis graniţele pentru primirea refugiaţilor armeni, ai căror urmaşi au rămas până-n zilele noastre în Dobrogea, aici unde era prima oprire a celor veniţi cu vaporul pe Marea Neagră. În aceiaşi ani ai Primului Război Mondial, Dobrogea a fost scena unor bătălii nimicitoare purtate în sudul regiunii, la sud de Dunăre, care s-au soldat cu victime şi distrugeri în masă. Terorizată, populaţia s-a refugiat la nord de Dunăre, părăsind Cadrilaterul pe acea vreme românesc, din calea trupelor militare.

Pe aceeaşi temă:

Holocaustul armenilor: cum a devenit România patrie pentru 10.000 de refugiaţi din calea prigoanei otomane

Ce s-a întâmplat cu adevărat în bătălia de la Bazargic, atunci când o greşeală de tactică a făcut ca România să piardă Cadrilaterul

„Constituţia Dobrogei“: cum a vrut administraţia românească de după 1878 să combată „elementul slav“ infiltrat pentru pământ

Ziua în care Dobrogea a intrat în harta României. Domnitorii ţării au numit-o Mărgăritarul Coroanei

De unde vine numele Cadrilaterului. Dobrogea de la sud de Dunăre a fost pierdută definitiv de România în cel de-al Doilea Război Mondial, acum exact 75 ani

Cele 15 minuni ale Dobrogei. Câteva motive pentru care este unic tărâmul dintre Dunăre şi Marea Neagră

Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe

Peştera Movile, capsula timpului pentru 5,5 milioane de ani. Mediul din grotă, asemuit celui de pe Marte - viaţă fără oxigen

Straniul ordin dat de Vasile Pârvan în ajunul morţii sale. Părintele arheologiei româneşti este cel care a descoperit cel mai vechi oraş din ţara noastră – Histria

Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga

Jurnal de vacanţă. Drum iniţiatic spre izvoarele poporului român, prin sudul Dobrogei

Mica unire de la 14 noiembrie 1878. Ziua când Dobrogea a revenit la patria-mamă

Cum dezleagă vinul limba dobrogenilor. La Ostrov, românii şi bulgarii au serbat rodul podgoriei scăldate de Dunăre

Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai

Dobrogea în lung şi-n lat, pe bicicletă: cele mai frumoase trasee de parcurs pe două roţi printr-o Românie în miniatură cu accent de Balcani

FOTO VIDEO Vacanţă în România. În Dobrogea, ca-n Jurassic Parc. Aventură prin nordul judeţului dintre Dunăre şi Marea Neagră

Momentul istoric al României de acum 120 ani. Regele Carol I bătea nitul de argint în podul de la Cernavodă, în timp ce Anghel Saligny garanta cu viaţa

Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările