România a fost prima ţară europeană care a interzis pedeapsa capitală. Ce stat mai practică încă execuţiile

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Connecticut, al 17-lea stat care interzice pedeapsa capitală

România a fost, în anul 1865, prima ţară din Europa care a abolit pedeapsa cu moartea în perioada modernă, fiind urmată de Portugalia în 1867 şi de Olanda în 1870. La ora actuală, mai există o singură ţară europeană care aplică pedeapsa cu moartea, în timp ce alta a suspendat deocamdată execuţiile.

În toate ţările din Uniunea Europeană, pedeapsa cu moartea a fost abolită, în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. UE interzice comerţul cu bunuri care pot fi folosite pentru tortură şi executare. 

Parlamentul European adoptă rezoluţii şi găzduieşte dezbateri care condamnă acţiunile ţărilor care încă aplică pedeapsa capitală (prin injecţie letală, spânzurare, împuşcare, decapitare, execuţie publică). 

Rezoluţia privind pedeapsa cu moartea, care a fost adoptată în 2015, a condamnat folosirea acesteia pentru a suprima opoziţia sau din motive de credinţă religioasă, homosexualitate sau adulter. 

GALERIE FOTO CU DOCUMENTE

Belarus este singura ţară de pe continentul european care aplică în continuare pedeapsa cu moartea, în timp ce în Rusia există un moratoriu prin care pedeapsa capitală este suspendată, deocamdată.

Statistica UE arată că până în 2017, 142 de ţări au abolit pedeapsa cu moartea prin lege sau în practică, rămânând astfel 56 de ţări care încă aplică pedeapsa capitală. Au fost înregistrate cel puţin 993 de execuţii în 23 de ţări (cu excepţia Chinei, unde se presupune că au avut loc mii de execuţii) şi 20.000 de persoane condamnate la moarte.

Conform Amnesty International, aproximativ 84% din totalul execuţiilor înregistrate în 2017 au avut loc în patru ţări: Iran, Arabia Saudită, Irak şi Pakistan. În cazul Chinei, numerele exacte nu sunt cunoscute întrucât acestea sunt secrete de stat. În Asia, lumea arabă şi în SUA există o puternică opoziţie faţă de abolirea pedepsei cu moartea. Cu toate acestea, patru cincimi din cele 55 de ţări africane au abolit pedeapsa capitală şi au aplicat moratorii. 

În 1865, România a fost prima ţară din Europa care a abolit pedeapsa cu moartea în perioada modernă, urmată de Portugalia în 1867 şi Olanda în 1870. Constituţia din 1 iulie 1866 prevedea în mod explicit că pedeapsa cu moartea nu putea fi reinstaurată (art. 18). 

Cu excepţia câtorva infracţiuni militare prevăzute în Codul Militar, care au fost aplicate în timpul Primului Război Mondial, pedeapsa capitală a rămas abolită până în 1938. Regimul comunist a aplicat-o din nou, executând sute de oameni. 

Pedeapsa cu moartea execuţii în lume Sursa europarl.europa.eu

Sursa europaparl.europa.eu

Pedeapsa cu moartea execuţii în lume Sursa europarl.europa.eu

Arhivele Naţionale ale României deţin documente care atestă trei momente capitale în abolirea pedepsei cu moartea din Principatele Române în secolul al XIX-lea. 

Regulamentul Organic al Ţării Româneşti

Istoricii de la Arhivele Naţionale ale României au punctat principalele momente care au dus la abolirea pedepsei cu moartea, pentru prima dată în Europa anilor 1800.

„Tratatul de la Adrianopole din 1829 a marcat sfârşitul războiului ruso-turc şi a stabilit ca cele două Principate Române să intre sub protectorat rusesc. Acesta a fost contextul în care o proto-constituţie a Ţării Româneşti a fost impusă de către autorităţile ruseşti prin reprezentantul lor, generalul Pavel Kiseleff, în 1831.

Intitulat Regulamentul Organic, acesta a abolit pedeapsa cu moartea prin intermediul articolului 289.

Istoricii încă mai dezbat în ceea ce priveşte influenţa boierilor locali şi cea a lui Kiseleff prin intermediul principiilor Beccariene moderne, iniţiate în spaţiul rus de către Elisabeta Petrovna. Oricum, măsura nu a durat prea mult, căci la 11 martie 1832 acelaşi general Kiseleff informa Adunarea despre reinstaurarea pedepsei capitale. A urmat o reformă generală a sistemului de pedepse şi a celui penitenciar, care în cele din urmă au determinat scăderea criminalităţii.

Discursul său din 10 ianuarie 1834, adresat Adunării înainte de a părăsi Ţara Românească, dublat de alte surse, confirmă de asemenea o abolire de facto a pedepsei cu moartea din iulie 1831 până în ianuarie 1834. După această dată folosirea pedepsei capitale până la evenimentele din 1848 a fost rară. 

Proclamaţia de la Islaz

Evenimentele din Franţa anului 1848 au avut un larg ecou pe întreg cuprinsul Europei, care a ajuns şi în Ţara Românească. Aici, mulţi dintre liderii revoluţiei erau tineri intelectuali care trăiau sau studiau la Paris, ce au susţinut o reformă socială şi politică profundă.

La 9 iunie 1848, în faţa unei mulţimi entuziaste, o proclamaţie a fost citită la Islaz, un mic port la Dunăre (judeţul Teleorman - n. red). Punctul 19 al proclamaţiei decreta abolirea completă a pedepsei cu moartea. Aceasta mergea mai departe chiar decât acţiunile revoluţionarilor francezi, care cereau doar abolirea pentru infracţiuni politice. Explicând această măsură, revoluţionarii susţineau că <Poporul român, deşi nu cunoaşte fiinţa pedepsei cu moarte, însă pentru că adesea prin judecătoriile criminale judecătorii de sistema cea mai veche au cutezat a da afară nişte sentinţe de moarte fără să fi putut a se pune în lucrare, popolul decretă desfiinţarea cu totul a pedepsei cu moartea, atât în lucrare, cât şi în sentinţe.>

Decretul nr. 7/14 iunie 1848 al Guvernului Provizoriu prevedea abolirea pedepsei cu moartea. A fost însă în vigoare doar până la 13 septembrie 1848, când trupele otomane au intrat în Bucureşti şi i-au înfrânt pe revoluţionari, punând capăt scurtului lor experiment democratic.

În Moldova, deşi revoluţionarii nu au preluat puterea, aceştia au cerut abolirea pedepsei capitale în programul lor: «17. Desfiinţarea pedepsei de moarte şi a bătăilor trupeşti. Epoca în care vieţuim face de prisos orice comentar întru aceasta». 

Codul penal din 1865

În 1859 Ţara Românească şi Moldova au format un nou stat. O serie de reforme au fost iniţiate de către Alexandru Ioan Cuza, în prima jumătate a anilor 1860, precum secularizarea averilor mănăstireşti, reforma agrară şi electorală, abolirea sclaviei etc. Printre acestea, reforma penală a introdus un cod penal modern şi coerent care, surprinzător pentru acele vremuri, a abolit pedeapsa cu moartea.

Vasile Boerescu, raportorul oficial al Codului Penal declara în faţa Adunării generale la 11 martie 1864, în timpul dezbaterilor: «Comisiunea a suprimat din legea noastră pedeapsa cu moartea. Această pedeapsă barbară, care nu corespunde la scopul îndreptător şi exemplar ce trebuie să aibă o pedeapsă, care este în dezacord cu drepturile şi puterea societăţii se află numai scrisă în legea noastră fără ca ea să se execute de ani îndelungaţi. Suprimarea ei dar, nu numai că nu poate aduce la noi nici cea mai mică perturbaţie precum se pretinde aiurea, dar cred că nu va da locul nici chiar la discuţiuni, căci suprimarea ei există în faptă, într-un mod tacit, prin un consimţământ general, prin puterea opiniei publice, prin moravurile dulci şi umanitare ale poporului nostru. Era dar timpul ca să piară şi din lege această pedeapsă care pierise în fapt de atâţia ani. Pe când alte popoare mult mai civilizate se îndoiesc şi nu cuteză a suprima această pedeapsă, sunt mândru a spune că Românii sunt cei dintâi care au suprimat-o în faptă şi vor fi dintre cei dintâi care vor suprima-o şi din lege. Şi cu toate acestea, relativ vorbind, în statul nostru se comit mult mai puţine crime şi într-un mod mult mai puţin crud decât în alte state mai civilizate unde această pedeapsă există şi în faptă şi în lege!»

Codul Penal a fost promulgat şi publicat la 30 octombrie 1864, dar a intrat în vigoare la 1 mai 1865; cea mai aspră pedeapsă era munca silnică pe viaţă (art. 7)“, detaliază istoricii Arhivelor Naţionale ale României.  

Până în 1938, când pedeapsa cu moartea a devenit iar legală, cazuri de execuţii au fost înregistrate doar în Primul Război Mondial. Comuniştii au menţinut pedeapsa capitală, executând peste 400 oameni şi comutând în unele cazuri sentinţa capitală în închisoare pe viaţă. 

Pe aceeaşi temă: 

Pedeapsa capitală în România: „Mai puţin de 400 de oameni au fost executaţi legal până la căderea regimului“

Pedeapsa cu moartea în România comunistă. 104 persoane au fost executate prin împuşcare în epoca lui Nicolae Ceauşescu

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite