Regina Maria, ajunsă într-un sat din Dobrogea locuit de turci: „Îmi ziceau sultană şi mă duceau din colibă-n colibă“
0
Regina Maria a descris satul dobrogean aşa cum n-a mai făcut-o nimeni niciodată: cu dragoste şi cu suflet de poet. Şi-a iubit supuşii şi a intrat cu aceeaşi emoţie şi în Castelul Peleş, dar şi în coliba celui sărac.
Într-o vară toridă, Regina Maria a ajuns pe tărâmul dintre Dunăre şi Mare, unde trăiau laolaltă români şi turci, evrei şi nemţi. Experienţa a fost consemnată în cartea „Ţara mea“. Vă redăm un fragment emoţionant din cartea semnată de regină:
„Ar fi cu neputinţă să vă descriu tot ce am văzut, auzit ori simţit pe cale între acest popor simplu, cu inima caldă (…)
Am fost într-un sat din Dobrogea, care era în parte românesc, în parte rusesc, în parte nemţesc, în parte turcesc. Am mers de la un capăt la altul, cercetând atâtea căsuţe, intrând în fiecare biserică, isprăvindu-mi înconjurul la mica moschee rustică, tapisată cu covoare veştejite, şi acolo, într-o mulţime de turci de rând, am ascultat slujba lor ciudată, din care n-am înţeles nimic. O femeie care nu e voalată n-are drept să intre în sfânta incintă: doar un nume regal deschide atâtea uşi, şi atâtea reguli severe se calcă în bucuria de a primi un oaspe aşa de neobişnuit.
„Mă duceau din colibă-n colibă, din curte-n curte“
Într-o arzătoare zi de vară am venit într-un orăşel locuit aproape numai de turci. Împărţiam bani mărunţi între săraci şi cei fără sprijin şi mă purtam de ici colo.
Aşa li-a fost de mare bucuria la venirea mea, încât scopul cel adevărat al visitei mele a fost aproape uitat. M-am găsit înconjurată de un roiu de femei aprinse, în haine ciudate, ciripind o limbă neînţeleasă mie.
Îmi ziceau Sultană şi fiecare-şi simţia nevoia de a mă pipăi: puneau degetele pe hainele mele, mă atingeau pe spate, ba o bahadârcă bătrână m-a apucat de bărbie. Mă duceau din colibă-n colibă, din curte-n curte. M-am găsit despărţită de tovarăşii miei, rătăcind într-o lume pe care n-o mai cunoscusem până atunci. … Ca un zbor de cioare se certau şi se băteau după mine, copleşindu-mă cu bune urări, la care nu puteam răspunde decât cu o mişcare din umere şi zâmbete.
FOTO vechiul-regat.blogspot.ro
„Este în ele ceva biblic“
Mai departe, Regina Maria descrie portul musulman: „Femeile musulmane poartă largi nădragi de bumbac şi peste dânşii un fel de mantie pe care şi-o tot ţin supt nas. Croiala acestor mantii li dă acea linie indescriptibilă, aşa de plăcută ochiului şi care aparţine numai Răsăritului. Şi colorile ce aleg ele sunt totdeauna armonioase: afară de acestea, ele sunt în concordanţă cu împrejurimea lor de soare şi de praf. Femeile acestea poartă ciudate colori albastre-şterse şi mauve – chiar şi negrul hainelor lor nu e cu adevărat negru, ci a luat nuanţe ruginii, care se amestecă plăcut cu mediul în floarea noroiului în care locuiesc“.
Când se îmbracă pentru drumuri mai lungi, portul lor e în de obşte negru, cu o pânză albă ca zăpada pe capetele lor, aşa fel înfăşurată încât ascunde toată faţa afară de ochi.
Nespus de pitoresce şi de tainice sunt aceste întunecate figuri când vin spre tine, atingând uşor păreţii şi purtând în de obşte un băţ greu în mâini: este în ele ceva biblic, ceva care duce pe om îndărăt spre vremuri foarte depărtate.“
Regina Maria a României a compus în timpul Primului Război Mondial un poem în proză intitulat „Ţara pe care o iubesc“, o carte de vizită a României, de la Cotroceni la Dunăre şi la Marea Neagră.
Regina Maria a descris România, ţara pe care a iubit-o, la îndemnul lui Nicolae Iorga, aşa cum mărturisea: „Simţind cât de desnădăjduit era năcazul poporului meu, întrebaiu pe profesorul Iorga ce pot face pentru sufletele lor în acest ceas se întunerec. «Descrieţi-le locurile pe care le-au pierdut», i-a fost răspunsul. Îndemnată de cuvintele cuiva care credea că aş putea să mişc inimile oamenilor cu condeiul meu, am făcut o a doua serie de schiţe şi le-am făcut la un ceas când toţi râvniau să-şi amintească, să spere“.
Pe aceeaşi temă:
Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc
Se încarcă comentariile...
