Profesoară româncă în Olanda: „Şansele cetăţenilor sunt înlesnite, nu sunt blocate de birocraţie, de corupţie evidentă“

Profesoară româncă în Olanda: „Şansele cetăţenilor sunt înlesnite, nu sunt blocate de birocraţie, de corupţie evidentă“

Liliana Polak-Bonea, în centru, alături de colegi arbitri Sursa Facebook LPB

O româncă, antrenoare de volei foarte apreciată în Olanda, explică felul în care este conceput sistemul de educaţie într-o ţară care îşi creşte copiii să fie sănătoşi şi lipsiţi de stres.

Ştiri pe aceeaşi temă

Liliana Polak-Bonea, antrenoare de volei stabilită de 12 ani în „ţara lalelelor“, a fost uimită să constate modul minuţios în care Olanda pregăteşte viitorul copiilor, începând de la facilităţile de transport. „Olandezii ştiu că dacă renunţi la o rută mai puţin circulată reduci posibilităţile unui copil“, subliniază profesoara.

Liliana Polak-Bonea (38 ani) trăieşte de 12 ani în Olanda, unde activează în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Românca, originară din Craiova, este profesor de educaţie fizică şi sport pentru elevi de şcoală şi de liceu, este antrenor de volei la clubul de volei Ardea din Heerhugowaard şi arbitru naţional în Divizia Top, arbitru de linie în Eredivisie şi arbitru internaţional pentru Nevobo, Federaţia Olandeză de Volei.

Când s-a stabilit în ţara lalelelor, Liliana a fost surprinsă să constate cât de diferită este abordarea statului olandez în privinţa dezvoltării copiilor. În fiecare aşezare există facilităţi pentru practicarea sportului de masă. Sportul se face din copilărie, în familie. Plimbările pe bicicletă sau pe role alături de părinţi, fraţi şi bunici sunt o imagine intrată în peisajul cotidian.

Liliana dă exemplu: într-o localitate cu 5.900 de locuitori există cluburi de handbal, fotbal, gimnastică, atletism, tenis, precum şi trei şcoli de fitness. „Zilnic vezi bătrâni sau tineri pe stradă, la plimbare, pe bicicletă, alergând. Altă mentalitate, alt comportament. Este o conduită dezvoltată în timp, nu de 5-10 ani. Oamenii sunt foarte conştienţi de asta şi investesc timp şi energie pentru a se păstra sănătoşi“, relatează Liliana.

Mentalitatea, marea diferenţă

Românca face comparaţie cu atitudinea înrădăcinată în ţara natală, unde unii părinţi au tendinţa de a-şi cocoloşi copiii peste măsură, deşi asta îi face mai vulnerabili. „Când mergeam în parc, auzeam părinţii cum se văitau mereu: ba că e ploaie, ba că e soare, ba că este frig pentru copii - deşi era doar mai răcoare, dar cum îi înfofoleau… Aici, oamenii nu se plâng aşa des de vreme. Motivaţia şi mentalitatea sunt cheia, pentru că Olanda - fiind o ţară mai nordică, cu aşezare joasă, cu ploaie şi vânt - şi-a antrenat locuitorii să fie obişnuiţi cu intemperiile, astfel încât ţine de educaţia lor să ajungă la destinaţie indiferent dacă e ploaie, vânt sau soare. Aici, maximele pe timp de vară sunt de 30 grade Celsius o zi-două, iar în general sunt 20-21 grade Celsius, o temperatură extrem de blândă“, spune ea.

Cum schimbi mentalitatea

Cum reuşesc olandezii să facă asta? Printr-un mod de gândire foarte practic, care pregăteşte din timp viitorul. Paşii ar fi: planificare, acţiune, evaluare, readaptare.

„Copilul de 7 ani are timp repartizat pentru calculator, pentru proiectele de la şcoală, pentru ziarul şcolii, pentru citit o carte şi - bineînţeles - pentru sport. Programa şcolară, curriculumul, este standard, fiind propusă de Ministerul Educaţiei şi adaptată de fiecare şcoală, care are libertatea de a dezvolta un curriculum propriu. Toate cărţile sunt avizate de Ministerul Educaţiei, manualele sunt elaborate la edituri recunoscute. Nu se schimbă nimic doar de dragul schimbării. Transparenţa este maximă. Se lucrează strâns şi se corelează ceea ce învaţă copiii cu ce li se dă la examinare, astfel încât copilul să înregistreze progrese constant. Profesorii sunt puşi să gândească strategia de examinare a elevilor, fiind răsplătiţi şi de Ministerul Educaţiei, şi de şcoală. Sistemul nu este perfect în întregime, dar olandezii lucrează să-l perfecţioneze“, arată românca.

Fiecare piesă are locul ei pe tabla de şah

Atenţia pentru detalii face ca nimic să nu fie lăsat la întâmplare, iar piesele din societate sunt aranjate ca într-un joc de şah. Până şi reţeaua de autostrăzi şi de drumuri a fost gândită astfel încât să deschidă accesul oricărui copil la educaţie. „Olandezii ştiu că dacă renunţi la o rută mai puţin circulată reduci posibilităţile unui copil“, subliniază profesoara.

Educaţia pentru sănătate porneşte din grădiniţă, unde copiii sunt învăţaţi să coasă, să deseneze şi unde se pune accentul pe sport. Învăţând de mici că motricitatea organismului este importantă pentru dezvoltarea neurologică şi având exemplul propriei familii, olandezii ajung să practice sport de plăcere - volei, înot, alergare.

Educaţia de acasă, continuată de şcoală

Liliana Polak-Bonea povesteşte cum decurge pregătirea pentru clasă a unui profesor de educaţie fizică şi sport. Acesta lucrează în fiecare an la un plan de lecţii flexibil, care ţine cont în permanenţă de celelalte activităţi ale copiilor.

„Înainte de începerea anului şcolar, ultimele luni le dedicăm acestui plan. Avem o procedură standard: în fiecare marţi, după serviciu, la ora 16, avem şedinţe profesionale, cu tematică diferită de la o săptămână la alta. La sport trebuie să ţinem cont de o serie de factori şi să interconectăm domeniile, să vedem care sunt celelalte proiecte pe care le desfăşoară şcoala, să urmărim evoluţia elevilor - să fie acelaşi tip de acţiune, unitar, din partea tuturor profesorilor. Ei sunt trataţi la fel, la matematică şi la sport. Indiferent de materie, le este imprimată gândirea că toate sunt importante în viaţă“, subliniază profesoara.

Problemele copiilor nu sunt discutate în cancelarie

În Olanda, şcolile se modernizează intensiv, totul se automatizează, se lucrează cu iPad-ul, orarul se poate vedea online, pentru notele copiilor există o aplicaţie pe telefonul părinţilor, iar la absenţele copiilor, părinţii primesc notificare prin sms sau e-mail. „Devenim foarte digitali, contactul este mult mai rapid, profesorii sunt dispuşi să reacţioneze rapid, părinţii - la fel. Nu toţi sunt receptivi, desigur. Dar înveţi să lucrezi cu fiecare“, spune Liliana. 

În sistemul educaţional olandez, dirigintele, în colaborare cu ortopedagogul, poartă responsabilitatea în ceea ce priveşte partea personală şi emoţională a copiilor . Dacă există în familie probleme de comportament, atunci intervine un specialist, dar numai cu acordul părinţilor. Problemele copiilor sunt secrete, nu sunt discutate în cancelarie, cu nimeni. Românca mărturiseşte că admiră foarte mult asta.

„Aveam la sport un băieţel care venea mereu obosit. Stând de vorbă cu el am aflat că are un frăţior cu ADHD şi că trebuia să înveţe noaptea. Trebuie să-i atragi de partea materiei tale. Aveam o grupă de băieţi care nu voia decât să joace fotbal. Le-am propus să încerce gimnastică, baschet şi volei. Cu timpul, a crescut preferinţa lor pentru alte sporturi, devenind pasionaţi de trambulină şi de inele la gimnastică. Profesorii nu trebuie să fie doar profesori în strictul sens al materiei, ci să acorde atenţie părţii psihologice, să fii un antrenor pentru viitorul copiilor“, menţionează profesoara.

Controlul corupţiei lasă ţara să se dezvolte

Din postura unui dascăl şi a unei mame a unei fetiţe de 8 ani, Liliana Polak-Bonea se consideră norocoasă că trăieşte într-o ţară în care corupţia nu afectează societatea. Asta lasă ţara să se dezvolte. „Profesional, şansele cetăţenilor nu sunt blocate de birocraţie, de corupţie evidentă. Oamenii trăiesc cu un nivel de stres mult mai scăzut. Nu îşi fac griji permanent pentru ziua de mâine - cu privire la sănătate, la educaţie, la orice. Foarte mult contează siguranţa zilei de mâine, predictibilitatea. Se pot bucura de fiecare zi şi asta le dă posibilitatea să se dezvolte continuu“, relatează Liliana.

Voluntariatul, preocupare de bază

Altă cheie este voluntariatul, una dintre bazele societăţii. Românca a preluat şi ea această preocupare, împreună cu familia. A ajutat voluntar la strângerea de fonduri pentru diferite fonduri: pentru bolnavii de cancer, pentru stimularea artiştilor, pentru cluburile sportive şi echipele de copii, pentru biserici şi cluburi de hobby pentru localnici, apoi a organizat activităţi sportive pentru refugiaţi, a dat ajutor unor mame singure tot refugiate şi promovează România - de la cultură şi tradiţii la antreprenoriat.

„Noi suntem educaţi modest şi nu ne place să ne lăudăm prea mult cu ceea ce facem. E uneori prea mult să pot descrie şi aş putea povesti foarte multe despre cum se organizează aici comunitatea olandeză pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, pentru a mişca lucrurile din loc. Fetiţa mea şi-a donat părul la vârsta de 5 ani pentru o fundaţie care fabrică peruci pentru copiii bolnavi de cancer: 30 centimetri din părul ei frumos şi blond a fost trimis în 2014 la fundaţia Haarwensen. Cât mi-aş dori că România să colaboreze cu olandezii! Orice om funcţionează altfel dacă mediul în care trăieşte funcţionează într-un fel pozitiv. <Poartă-te ca un campion şi vei deveni un campion>. Asta e filosofia lor“, destăinuie Liliana Polak-Bonea.

Între două culturi

Liliana mărturiseşte că după 12 ani de Olanda îi lipseşte România pentru natura sublimă, oamenii primitori, cultura şi tradiţiile puternice şi mâncarea fantastică. Dar după cei 12 ani iubeşte Olanda pentru stabilitatea oferită, permanenta dezvoltare şi deschidere spre nou şi acceptarea interculturală. „Încercăm să îi oferim fetiţei noastre ce este mai bun din ambele culturi. Pentru a te <împământeni> ai nevoie de rădăcini sănătoase şi puternice. Sunt mândră că sunt româncă, sunt mândră că sunt olandeză şi sunt mândră să îmi văd fetiţa crescând între două culturi minunate“, spune Liliana Polak-Bonea. 

Pe aceeaşi temă: 

 
 
 
 
citeste totul despre: