Primarul musulman care l-a certat pe Take Ionescu pentru că refuza să dea bani pentru o biserică ortodoxă: „Ruşine bre, aman, aman!“

Primarul musulman care l-a certat pe Take Ionescu pentru că refuza să dea bani pentru o biserică ortodoxă: „Ruşine bre, aman, aman!“

Biserica din medgidia FOTO din colecţia Adrian Ilie

Memorabile rămân vorbele spuse ministrului Take Ionescu de către Kemal Agi Amet, primarul turc al oraşului Medgidia, care nu găsea bani pentru finalizarea bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“: „Ruşine bre, aman, aman!“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Medgidia a fost construită între anii 1890 şi 1899. În 1897, zidurile se ridicau la înălţimea de un metru, dar construcţia stagna din lipsa fondurilor. Atunci, primarul musulman Kemal Agi Amet, însoţit de preotul localităţii, Cristache Georgescu şi de negustorul Iordan Stoianoff  au plecat la Bucureşti pentru a obţine fonduri de la Ministerul Cultelor, conform publicaţiei Tomisul ordodox.
 
Primarul Kemal Agi Amet a intrat în audienţă la ministrul culturii de atunci, Take Ionescu şi a început să îl certe, cuvintele sale fiind consemnate în documentele vremii: „Domn menistră, la mine primar Medgidia este. Acolo ai ceput biserica pentru creştini, ai făcut temelia, ama parai pusin şi nu putem merge mai departe. Treba dau ajutor ispraim a la Biserica”.
 
Take Ionescu i-a răspuns tătarului că nu există destule fonduri, dar acesta nu renunţă, continuând în acelaşi stil: „La mine tatar musulman este, la tine ruman şi cristian este. La mine vrei facem biserică Medgidia, la tine nu vrei? Ruşine bre, aman, aman!”.
 
Vorbele sale grele nu au rămas fără ecou, astfel că ministrul Take Ionescu i-a dat suma de 10.000 de lei, pentru finalizarea lucrărilor bisericii, acest fapt fiind consemnat în presa vremii. Contribuţii financiare au avut şi oamenii locului printre care comerciantul şi viitorul primar, Nicolae Şteflea, care alături de alţi enoriaşi au reuşit să strângă suma de 38.000 lei.
 
Comunitatea musulmană, destul de numeroasă în oraş, a contribuit cu suma de 18.000 lei, iar autorităţile judeţene au completat cu alţi 2.000 lei.
 
Biserica a fost sfinţită pe 15 martie 1899, slujba fiind oficiată de Episcopul Dunării de Jos, înconjurat de clerul local. Constructorul bisericii a fost I. Teodoriade, iar ctitorul aşezământului religios a fost preotul Cristache Georgescu, care a păstorit timp de 48 de ani, între anii 1890 şi 1938, fiind înmormântat în curtea bisericii.

Pictura murală a plafonului, turla cea mare şi pereţii au fost pictaţi cu scene biblice în culori plăcute şi cu un desăvârşit simţ artistic. Cea mai mare parte a icoanelor de pe altar aparţin aceluiaşi pictor, vădind un talent remarcabil.
 
Creştinii din judeţele Constanţa şi Tulcea, teritorii aflate sub stăpânire otomană începând cu anul 1420, când sultanul Mehmed I a cucerit Dobrogea, şi până la Războiul de Independenţă, în 1878, şi-au păstrat religia. Imperiul otoman a preluat puterea asupra întregii regiuni la 1848, când a căzut şi vestitul port Chilia. 
 
În toată această perioadă, bisericile din mediul rural au continuat să fie oaze de cultură creştină pentru cei care locuiau într-un paşalâc turcesc, dar, mai mult decât atât, în această perioadă au fost ridicate alte lăcaşuri sfinte.
 
Documentele vremii vorbesc de mai multe lăcaşuri de cult constănţene care au fost ridicate în perioada stăpânirii otomane. Este vorba de bisericile din Gârliciu (1865), Istria (1857), Sinoe (1853-1857), Topalu (1865), Canlia (1863-1864), Izvoarele (1828), Dobromir Vale (1869), Dunăreni (1872-1882), Bugeac (1863), Ion Corvin (1852-1882), Mirceşti (1830-1840), Ostrov (1860), Pietreni (1862-1868), Satu Nou-Dervent (1861), Viile (1856). Dintre acestea, doar câteva au rezistat trecerii timpului. 
 
Arhivele spun că în perioada stăpânirii otomane, în nordul Dobrogei s-au ridicat următoarele biserici ortodoxe: Visterna (1841), Parcheş (1844), Câşla (1844),  Chilia-Veche (1854), Prislav (1859 şi reconstruită în 1885), Agighiol (1860), Beştepe (1860), Sulina – biserica românească (1865), biserica grecească (1862), Isaccea (1862), Pardina (1860), Ceamurlia de Jos (1866), Mahmudia (1864), Ceatalchioi (1870), Somova (1873), Caraorman (1875), Sabangia (1872), Tulcea (biserica „Schimbarea la faţă“ – 1875-1883), Zebil (1874). 
 
Preotul Eugen Tănăsescu: „Un om religios poate respecta credinţa celuilalt“
 
Preotul Eugen Tănăsescu spune că fenomenul ridicării de biserici în timpul stăpânirii otomane ne spune două lucruri importante: creştinismul dobrogean, fiind cea mai veche eparhie a ţării, are o continuitate neîntreruptă, cu îngăduinţa autorităţilor musulmane, care permiteau construirea de lăcaşuri de cult ortodoxe pe teritoriul pe care ei îl stăpâneau, iar în al doilea rând dovedeşte că Dobrogea este, încă o dată, un model aparte de convieţuire al mai multor culturi.
 
„În cazul musulmanilor, din păcate, s-a creat concepţia că lumea islamică duşmăneşte de moarte creştinismul şi că i-a declarat război pe viaţă şi pe moarte. Aceasta este doar concepţia unor curente din islam, dovadă că noi, în Dobrogea, am avut acest regim care a permis construcţia de lăcaşuri ortodoxe, înţelegând că populaţia are nevoie de a-şi manifesta liber credinţa, sigur, cu condiţiile de rigoare care ţineau de un orgoliu al războinicului cuceritor“. 
 
Preotul spune că Dobrogea este un model de convieţuire interetnică pentru că fiecare înţelege şi respectă credinţa celuilalt. „Nu întotdeauna istoria islamului a fost o istorie pătată de sânge şi plină de crime religioase“, spune el. 
 
Spre deosebire de islam, când se respecta credinţa celuilalt, comunismul a avut nefecita idee de a-şi asuma ideologic ateismul, adică lupta cu Dumnezeu. „Un om religios poate respecta credinţa celuilalt. Din păcate, omul nereligios nu respectă niciun fel de credinţă. Deci, putem spune că Imperiul otoman a dat o lecţie ateismului, fiind mai tolerant decât comunismul“. 
 
Părintele Eugen Tănăsescu spune că şi în prezent, în Dobrogea, relaţiile dintre ortodocşi şi musulmani sunt de toleranţă şi respect reciproc, ba, mai mult, din dorinţa de a înţelege mai bine comunitatea ortodoxă, liderul cultului musulman, muftiul Iusuf Murat, a absolvit un doctorat în teologie ortodoxă. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările