Prigoana călugărilor: cum a distrus Securitatea viaţa monahală din România. Preot: „A fost un act anticreştin, antiortodox şi antiuman“

Prigoana călugărilor: cum a distrus Securitatea viaţa monahală din România. Preot: „A fost un act anticreştin, antiortodox şi antiuman“

Mănăstirea de la Dervent, renăscută după 1990 FOTO Adevărul Constanţa

Viaţa călugărilor români a fost pusă la grea încercare la jumătatea secolului trecut, când mai mult de jumătate dintre monahi au fost îndepărtaţi din mănăstiri sau schituri, care mai apoi s-au transformat în sedii ale CAP-urilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Comuniştii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej au sesizat pericolul pe care îl puteau prezenta mănăstirile din punct de vedere politic, aici găsind adăpost persoane care sprijineau mişcarea de rezistenţă anticomunistă, dar şi spiritual, Casa Domnului fiind un centru de menţinere a credinţei. 

Pe de altă parte, mănăstirile deţineau pământuri, clădiri însemnate, dar şi obiecte de cult din aur şi argint, avuţie nepermisă într-o perioadă în care ne aflam în plin proces de colectivizare. 

Călugăriţe după 50 de ani

Pentru a slăbi forţa Bisericii, în anul 1959, Marea Adunare Naţională a emis Decretul nr. 410 ce prevedea desfiinţarea mănăstirilor şi schiturilor înfiinţate după 23 August 1944 şi interzicerea ridicării altora.

Nu erau singurele prevederi devastatoare pentru viaţa creştină. Practic, se urmărea reducerea la jumătate a numărului de mănăstiri din România, iar inventarul monahal urma să fie preluat de stat.

Prin acest ordin se stabilea şi care trebuie să fie vârsta celor ce alegeau viaţa monahală. Tinerii aveau interdicţie de a intra în mănăstiri, fixându-se limita de vârstă de la 50 ani în sus. Ulterior, o circulară a Direcţiei I din Ministerul Afacerilor Interne, din ianuarie 1960, prevedea: „Vor fi scoşi din monahism toţi călugării aparţinând tuturor cultelor, care nu au vârsta de 55 ani şi călugăriţele 50 ani, care primesc pensii sau salarii de stat şi care au obligaţii ce derivă din codul familiei“.

Omul care l-a savat pe Dej s-a împotrivit

Patriarhul Justinian Marina a fost singurul ierarh din Sfântul Sinod care a refuzat categoric să accepte proiectul propus de reprezentantul Departamentului Cultelor. Îşi permitea să se opună, regimului întrucât Gheorghe Gheorghiu-Dej îi era dator, acesta fiind ascuns de preot în casa parohială din Râmnicu Vâlcea după ce liderul comunist a evadat din lagărul de la Târgu Jiu, în anul 1944.

Dintr-o notă dată Securităţii în anul 1960, consemnată de Adrian Nicolae Petcu în caietele CNSAS, aflăm cum încerca Justinian să salveze o parte din mănăstiri. „Din informaţiile pe care le deţinem, reiese că patriarhul Justinian Marina, între 15 iulie şi 1 august 1960, aflându-se la cură în staţiunea balneo-climaterică Olăneşti, a luat legătura cu unii călugări din mănăstirea Cozia, cu călugăriţe de la mănăstirea Sărăcineşti şi cu Nicoară Timoteia, stareţa mănăstirii Hurezi, cărora le-a spus: «Călugăriţele care au avut studii şi au plecat din mănăstiri se vor reîntoarce cât de curând la locurile lor, deoarece se va reveni asupra decretului 410/1959». Ca urmare, unii călugări nu au mai plecat. De asemenea, călugăriţele din mănăstirea Nămăeşti, la îndemnul patriarhului de a rămâne pe loc întrucât se va reveni asupra măsurilor de scoatere care s-au luat, au refuzat să părăsească mănăstirea.

Mănăstirile din Bucovina, decimate

La 15 decembrie 1958 existau în România 224 mănăstiri, în care trăiau 6.214 călugări şi călugăriţe. Se prevedea ca, prin aplicarea măsurilor propuse Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, să fie excluşi 1.492 de călugări şi călugăriţe. Patriarhul Justinian Marina a reuşit să salveze lăcaşurile de cult din Eparhia Bucureşti, transformându-le în ateliere de tâmplărie sau unde se practicau alte meserii, iar o altă parte ai monahilor au fost trimişi să lucreze în agricultură. Zona cea mai afectată a fost Moldova. Arhivele arată că din cei aproximativ 2.000 de călugări mai mult de jumătate au fost alungaţi din mănăstirile Agapia, Văratec, Secu, Neamţ, Sihăstria.

Oaza de creştinătate din Dobrogea

Şi regiunea Dobrogei a avut de suferit de pe urma acestui ordin. Părintele Maxim Vlad, doctor în Teologie, spune că la jumătatea secolului trecut au fost desfiinţate Mănăstirea Dervent, o adevărat oază de creştinătate pe tărâmul dintre Dunăre şi Mare, Biserica Sfânta Elena de la Mare din Costineşti şi schitul de la Peştera Sfântului Andrei, locul unde a propovăduit creştinismul apostolul lui Iisus Hristos. „A fost un act anticreştin, antiortodox şi antiuman“, îl caracterizează părintele.

Lăcaşul de cult din Costineşti a fost demolat în întregime. Singurul obiect salvat a fost paraclisul, care a fost dat schitului Sf. Pantelimon din Techirghiol. După 1990, ÎPS Lucian, arhiepiscopul Tomisului, a hotărât reînfiinţarea mănăstirii de la Costineşti. Piatra de temelie a noului aşezământ monahal a fost pusă în 1996.

În ceea ce priveşte Mănăstirea Dervent, prigoana comunistă începuse cu mult înainte de apariţia ordinului de închidere a lăcaşului de cult, ne povesteşte părintele Andrei Tudor, stareţul mănăstirii. „În arhiva mănăstirii am găsit adrese prin care călugării erau trimişi să desfăşoare activităţi gospodăreşti, iar cei care aveau moşteniri în satele în care s-au născut erau trimişi să le lucreze“, spune stareţul. Alte acte vorbesc despre faptul că mănăstirea era obligată să predea o parte din recolte, iar însuşi părintele Elefterie a cedat statului la acea vreme 70 de hectare de teren agricol, tocmai pentru a scăpa de aceste presiuni. Periodic, se verificau magaziile mănăstirii pentru ca surplusul să fie predat.

Mănăstirea Dervent, închisă un deceniu

Dar presiunile nu s-au oprit aici şi, în luna februarie a anului 1959, părintelui Elefterie i s-a înscenat  o percheziţie, după ce anterior i s-a ascuns sub perna pe care dormea un pistol. „A avut de ales: ori să fie arestat şi biserica să fie închisă, ori să-şi dea demisia şi astfel să salveze lăcaşul de cult. Pe 2 februarie părintele şi-a dat demisia, iar mănăstirea a fost închisă“, continuă să povestească stareţul actual de la Dervent.

Părintele Elefterie a fost prigonit şi i s-a dat domiciliu forţat la unul din fraţii săi care locuiau în Sinoe, iar la scurt timp faţa bisericească s-a angajat la IAS 9 Mai din Tulcea. După plecarea lui, chiliile mănăstirii au fost date unei ferme a Gospodăriei Agricole de Stat şi apoi IAS-ului. „Această mare nenorocire care s-a abătut asupra bisericii a avut şi o parte bună. Rânduiala lui Dumnezeu a făcut ca mănăstirea să rămână intactă. Este adevărat, au dispărut veşminte preoţeşti, obiecte de cult şi cărţi din bibliotecă, însă Casa Domnului a rămas în picioare“, povesteşte părintele Andrei.

Biserica a fost închisă aproape un deceniu. Pe la începutul anilor '70, aici s-au rugat oamenii din satul Galiţa, care nu aveau lăcaş de cult în mica lor aşezare. După mulţi ani, la 2 februarie 1990, părintele Elefterie s-a întors la Mănăstirea Dervent şi a redeschis-o.

Decretul care a făcut atât de mult rău în umea creştină a fost abrogat oficial în 2002. Răul fusese făcut însă. O parte din mănăstiri au dispărut pentru totdeauna, călugării au ajuns dascăli sau paracliseri în alte biserici, iar unii s-au lepădat de haina monahală şi s-au căsătorit.

Persecuţia din Rusia asupra Bisericii

Nu doar România a avut un sistem opresiv care a încercat decimarea bisericilor. După venirea bolşevicilor la putere, povesteşte părintele Maxim Vlad, aceştia au început o persecuţie de lungă durată a creştinilor şi mai ales a Bisericii: „S-a încercat distrugerea totală a lăcaşurilor de cult, anihilarea Bisericii din toate punctele de vedere“. Bolşevicii s-au folosit ca argument de foametea din Ucraina, când au murit şase milioane de ucraineni şi aşa au ajuns să confişte toate bunurile lăcaşurilor de cult, dând jos ferecăturile de pe icoane şi confiscând veşminte preoţeşti şi tot ceea ce era mai de valoare.

 
Vă mai recomandăm:
 
 

FOTO Haiducii Dobrogei. „Banditul“ Gogu Puiu, care a luptat împotriva regimului comunist

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: