Prietenia pe viaţă între o tătăroaică, o aromâncă şi o săsoaică din Dobrogea: „Suntem un puzzle etnic şi dovada că se poate trăi în armonie“
0
Trei profesoare de etnii diferite, prietene de pe băncile şcolii, vor sărbători împreună Ziua Dobrogei, marcată oficial în România pe data de 14 noiembrie.
Ziua de 14 Noiembrie este sărbătoare publică din septembrie 2015, de când Parlamentul României a decis instituirea acesteia. Dobrogea a devenit astfel prima regiune a ţării care capătă o zi specială prin lege, menită să amintească pentru totdeauna momentul revenirii la patria-mamă.
La 14 noiembrie 1878, trupele Armatei Române au trecut Dunărea, pe la Brăila - Ghecet (actualul Smârdan, judeţul Tulcea), intrând în noua provincie românească - Dobrogea, câştigată în urma Războiului de Independenţă de la 1877-1878, după 458 ani de stăpânire otomană.
Din toamna lui 2015, Ziua Dobrogei a devenit cea mai importantă sărbătoare în calendarul judeţelor Constanţa şi Tulcea. Instituţii şi autorităţi locale organizează manifestări, festivităţi şi tot felul de acţiuni menite să marcheze evenimentul.
Dar trei dobrogence - una tătăroaică, una aromâncă şi una săsoaică - celebrează într-un mod aparte. Au o prietenie strânsă care durează din liceu, iar Ziua Dobrogei şi-o petrec tot împreună serbându-şi pământul natal. „Tocmai de Ziua Dobrogei nu putem să nu fim împreună. Suntem un puzzle etnic“, râd ele.
Cum a început prietenia dintre Denis, Ingrid şi Mihaela
Denis Ibadula (tătăroaica), Mihaela Epure (aromânca) şi Ingrid Rădulescu (săsoaica) s-au cunoscut în liceu, pe când studiau la Colegiul Naţional Pedagogic Constantin Brătescu din Constanţa. Denis şi Ingrid stăteau în aceeaşi bancă, iar Mihaela - două bănci mai în spate. „Pentru noi a fost firesc să ne împrietenim, nici nu ne-am gândit că suntem de etnii diferite, era lucrul la care ne gândeam cel mai puţin. Aşa am crescut, alături de alte naţii, împărţeam cu toţii de mici - de la jucării la bunătăţi făcute în casă, apoi sentimente şi emoţii felurite, cum ţi le dă viaţa“, povesteşte Denis.
În 1993, fetele au absolvit liceul şi au urmat aceeaşi carieră, de dascăl. Denis Ibadula este acum profesoară de matematică la Universitatea Ovidius, Ingrid Rădulescu predă ca profesoară de învăţământ primar la Şcoala generală nr. 29 Mihai Viteazul, iar Mihaela Epure este profesoară de română la Liceul Decebal din Constanţa. Nu au renunţat nicio clipă la prietenia lor, deşi uneori le-a fost greu să se întâlnească. Dar întotdeauna au ţinut aproape una de cealaltă.
De la stânga: Ingrid, Mihaela şi Denis FOTO arhiva personală
Mihaela, Denis şi Ingrid, în liceu, alături de colege Sursa arhiva personală
„Dacă trece mai mult timp şi nu reuşim să ne vedem, simt nevoia să le aud. Ştiu că ele sunt mereu acolo pentru mine. Suntem împreună în clipele frumoase, dar şi în clipele grele. S-a întâmplat odată să trecem toate printr-un an dificil, de exemplu. Ne-am sprijinit reciproc, iar asta ne-a unit şi mai tare. Când ne întâlnim trebuie să ne rezervăm jumătate de zi, că nu ne ajunge gura pentru câte avem de povestit. Eu întotdeauna m-am lăudat cu ele, sunt prietenele mele, ne putem baza una pe cealaltă orice ar fi“, mărturiseşte Ingrid, fiică de sas.
Sărbătorile le petreceau tot împreună - fie că era Paşte, Crăciun sau Bayram. La musulmani este o reuniune tradiţională, Toplantî, unde tinerii socializează. „Ingrid şi Mihaela erau întotdeauna invitatele mele, abia aşteptam să mergem la petrecere. La Bayramul nostru se ştia: mâncam pe săturate geantîc, baclavale - tot ce pregăteam pentru masa festivă. La fel era de Paşte şi de Crăciun. Noi acasă ţinem toate sărbătorile, mâncăm ouă roşii şi cozonac, facem bradul şi îl aşteptăm pe Moş Crăciun“, relatează Denis (foto jos, cu fetiţele ei).
Fetele n-au lipsit nici de la celebrele nunţi, logodne şi botezuri aromâne, la care se petrece zile în şir, cu tot neamul şi prietenii. Mihaela le-a învăţat pe prietenele ei paşii ritmaţi ai dansului macedonesc. „La practica agricolă am cunoscut noi preparatele culinare tradiţionale, specifice. Eu aduceam fetelor plăcintă cu praz făcută de bunica şi piperchi ţârgâsiti, adică ardei tăiaţi în bucăţi mici, prăjiţi cu urdă, sos de roşii şi ou. Fireşte, nu mâncai prea mult din mâncare adusă de acasă, circulau cutiile şi borcanele de la una la alta... veselie mare! Suntem o echipă, am fost încă de pe băncile şcolii. Prietenia noastră este o dovadă că se poate construi împreună, că se poate suda o legătură pe viaţă. Nu lăsăm timpul să treacă fără să ne vedem. Întâmplător, tatăl meu şi mama lui Denis au fost tot colegi, la catedră, ambii au fost profesori. Demonstrăm, o dată în plus, că se poate trăi în armonie“, arată Mihaela.
Şi în acest an, cele trei prietene pe viaţă se vor strânge să serbeze Ziua Dobrogei. Ingrid va fi punctuală ca de obicei, Denis vine cu buna-dispoziţie la purtător, iar Mihaela le va asculta cu afecţiune şi ataşament. Privindu-şi prietenele cărora le acordă nota 10, Mihaela Epure pune punctul pe „i“: „Noi dovedim că Ziua Dobrogei este oricând“.
Crăciun în Dobrogea: Denis şi fetiţele, la bradul împodobit Sursa arhiva personală
Dobrogea, de la copilul nedorit, la regiunea-cheie
Povestea celor trei fiice ale Dobrogei este personificarea regiunii-mozaic a României cu cea mai exotică istorie, în care trăiesc 18 minorităţi dintre cele 20 consemnate statistic la recensământ. La 1878, Dobrogea fusese un copil nedorit pentru monarhie. La masa tratativelor, Europa decisese să dea Rusiei Basarabia de sud, iar României să-i revină la schimb Dobrogea, cu Delta Dunării. Date fiind legăturile Basarabiei cu ţara, cedarea celor trei judeţe Cahul, Ismail şi Bolgrad a fost resimţită ca o pierdere teribilă pe care n-o putea compensa nimic.
Încurajat de tatăl său să privească în perspectivă, spre interesele noii provincii, Carol a învăţat cu timpul să iubească Dobrogea, a cărei dezvoltare a devenit o prioritate. Dobrogea este şi la ora actuală o regiune strategică nu doar pe tabla de şah a Europei, ci pentru tot echilibrul mondial.
Prezent la Constanţa, la vernisarea unei expoziţii realizate de arhitectul Radu Cornescu despre calea ferată Cernavodă-Constanţa, ce a fost construită de englezi la 1850, ambasadorul britanic Paul Brumell a declarat pentru „Adevărul“, în limba română: „Dobrogea are o plasare geografică foarte importantă, la graniţa estică a Uniunii Europene, fiind un drum spre Est, un punct de legătură între Vest şi Est. Istoria este foarte relevantă în acest sens, văzând şi viitorul, fără îndoială. Cred că nu este întâmplător că legăturile Marii Britanii sunt foarte puternice aici, încă de la mijlocul secolului al 19-lea“.
Pe aceeaşi temă:
Oameni de alte religii care serbează Crăciunul alături de creştini
Se încarcă comentariile...
