Povestea fascinantă a lui Irwin Bolton, primul medic modern din Constanţa. I se spunea Doctor Kesedjek, care însemna în turceşte „voi tăia“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Familia lui Abraham Irwin Bolton la Constanţa Arhivă Gheorghe Radu Stănculescu
Familia lui Abraham Irwin Bolton la Constanţa Arhivă Gheorghe Radu Stănculescu

Pe vremea când Dobrogea era încă sub stăpânire otomană, la Constanţa (Kustenge) a ajuns, cu totul întâmplător, un medic irlandez, cu studii medicale făcute la înalte şcoli. Până la moarte, Abraham Irwin Bolton a tămăduit în portul de la Marea Neagră români, bulgari, turci şi evrei deopotrivă.

Abraham Irwin Bolton (1838 - 1909) s-a născut în Dublin, fiind al şaselea copil din cei nouă ai preotului anglican Lyndon Henry Bolton şi ai soţiei acestuia, Anna Maria, trăgându-se dintr-o familie engleză care cotropise Irlanda şi preluaseră moşiile localnicilor, povesteşte strănepotul său, arhitectul  Gheorghe Radu Stănculescu, care trăieşte în Bucureşti.

Copilul a fost educat, precum alţi numeroşi băieţi de familie bună din Dublinul acelor ani, într-o şcoală particulară, iar la vârsta de 17 ani a fost admis la Trinity College din Dublin. A urmat cursurile unor şcoli de ştiinţe medicale, obţinând şi licenţa la Şcoala Superioară de Chirurgie  Royal College of Surgeons in Ireland. 

Constanţa, o zonă „prea barbară“

Urmaşii lui Aby Bolton din România au păstrat, în familie, legenda potrivit căreia el primise, la finalizarea studiilor medicale şi de chirurgie, un post de medic la Compania Britanică de Căi Ferate, care concesionase, în Dobrogea, ţinut care era, la acea vreme, sub stăpânirea Imperiului Otoman, construirea şi exploatarea liniei ferate dintre Dunăre şi Marea Neagră. Aby Bolton se pare că ar fi refuzat acest post, pe motiv că zona „era prea barbară“. 

Dar o altă întâmplare avea să-l aducă pe medicul Bolton la Constanţa. După Războiul Crimeii, Marea Neagră şi gurile Dunării au intrat sub protecţia marilor puteri europene şi fiecare avea dreptul să trimită în patrulare două vase militare care să lupte împotriva piraţilor greci sau ionieni. O astfel de navă era şi nava militară „Cockatrice“ a reginei, care avea la bord şi un medic militar, post ocupat de Abraham Irwin Bolton. Ironia sorţii a făcut ca, atunci când servea pe canoniera „Cockatrice“, între el şi comandantul vasului să aibă loc un conflict, când nava a ajuns la Constantinopol. Consulul Angliei din Istanbul, unde s-au dus pentru judecată, a spus că o navă nu poate naviga fără căpitan şi astfel a fost sacrificat medicul, care a fost obligat să coboare de pe navă la prima destinaţie. Aceasta era Kustenge, adică Constanţa.

Cum arăta oraşul 

În perioada în care medicul Bolton a ajuns la Kustenge, viaţa economică era dominată de compania britanică „Danube and Black Sea Railway & Kustendjie Harbour Company Limited“, condusă de Sir John Trevor Barkley. Imediat după ce alinata dintre Anglia, Franţa, Imperiul Otoman şi Sardinia au învins Rusia în Războul Crimeei, la data de 1 septembrie 1857, sultanul Abdul Medjid a acordat, printr-un firman, acestei companii drepturile de concesiune pe 99 de ani pentru construirea şi exploatarea unei linii ferate. Calea ferată dobrogeană, lungă  de 65 kilometri, numită „Linie ferată engleză“ lega portul Constanţa (Kustenge) cu portul Cernavodă (Bogazköy) pe Dunăre, fiind prima linie ferată de pe teritoriul european al Imperiului Otoman.

La acea vreme, în Constanţa, erau puţini medici, între care mai important era un medic grec, doctorul carantinei, Papasaul, cu misiunea primită de către autorităţile turceşti de a verifica starea de sănătate a pelerinilor musulmani ce plecau la Mecca.

Reprezentanţii companiei văzând că Abraham Irwin Bolton este un medic calificat l-au angajat imediat, devenind, la scurt timp, şeful spitalului companiei, prima unitate medicală modernă a oraşului. Tot datorită lui s-a deschis şi prima farmacie a companiei la malul mării. 

Abraham Irwin Bolton

Casa medicului 

De ce a rămas in România

Ziarul Farul Constanţei din 20 martie 1881 anunţa că „Majestatea sa Regele Carol I a binevoit a aproba Jurnalul onor al Consiliu de Miniştri sub nr. 8, încheiat în şedinţa de la 6 martie curent prin care se recunósce [...] Dlui licenţiat în medicină A. Bolton, dreptul de a exercita Medicina în România în limitele legii sanitare şi a regulamentelor esistente pentru exerciţiul medicinii, fără a mai fi supus esamenului cerut pentru admiterea la liberă practică a medicilor nuoi veniţi în ţéră. De asemenea se recunósce [numitului] [...] şi dreptul de a avea în acest oraşiu farmacia ce posedă astăďi.“

De ce a rămas medicul irlandez în Constanţa şi nu a fugit cu prima ocazie? Strănepotul său spune că a descoperit o posibilă cauză: în Anglia există dreptul de moştenire al primului băiat născut. Primul băiat ia totul, iar următorii copii primesc pe timpul vieţii bani pentru studii, dar nu părţi din avere. Cum Bolton avea un frate mai mare, a încercat să îşi facă o carieră departe de ţară. 

arhitectul Gheorghe Radu Stănculescu

Despre cariera şi viaţa medicului Abraham Irwin Bolton strănepotul său, arhitectul Gheorghe Radu Stănculescu, a căutat şi obţinut informaţii din arhivele familiei, dar şi în Arhivele Britanice.

Conform cercetărilor făcute, medicul englez nu îşi alegea pacienţii şi, aşa cum scria el în revista „The Lancet“, a făcut intervenţii chirurgicale pentru a trata răniţii de pe „ambele părţi ale baricadei“ în timpul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, cunoscut ca Războiul de Independenţă: „Cazul 1 - Stitcho, în vârstă de nouăsprezece ani, bulgar, a venit pentru îngrijire la mine pe data de 26 iunie 1877, suferind de o rană de glonţ în umărul stâng, rana însoţită de o inflamare severă a încheieturii umărului şi de simptom de stare febrilă generalizată. Pacientul era într-o stare foarte slăbită, datorată delăsării şi privaţiunilor. Rana i-o pricinuise, cu două zile mai devreme, o bandă de Circazieni şi Başibuzuci, care au atacat satul lui, Gargalick.Cazul 2 - Abdullah, în vârstă de douăzeci şi cinci ani, un tătar, mi-a fost adus la 5 august 1877, suferind de răni de gloanţe (trei la  număr) în partea de sus a braţului stâng.“

Contribuţiile sale ştiinţifice publicate în „The Lancet“ sunt întinse pe mai mult de două decade (1877 - 1898), A. I. Bolton prezentând cazuri speciale de interes medical şi chirurgical, descriind deciziile pe care le-a luat în practica medicală sau chirurgicală, tratând pacienţi din cadrul întregului mozaic etnic ce forma pe atunci populaţia Constanţei: bulgari, turci, tătari, armeni, evrei spanioli, francezi, români  etc., şi pe care-i îngrijea fără nici o discriminare. „Multă vreme, străbunicul meu a fost unul din puţinii medici, dacă nu singurul, pentru populaţia nevoiaşă, fără resurse, din Constanţa. Unii dintre pacienţii săi, turci săraci, când nu erau în stare să plătească serviciile medicului englez cu bani îl plăteau cu vechi bijuterii orientale de familie, unele dintre ele de mare valoare, de care nici ei nu-şi dădeau seama“.

Abraham Irwin Bolton

Abraham Irwin Bolton 

Porecla „Voi tăia“

Printre faptele memorabile se numără şi salvarea unui copil care înghiţise un ac. Totodată, irlandezul a încercat să aplice metode şi tehnici de tratament şi de intervenţie chirurgicală inovatoare şi, câteodată, spectaculoase, în beneficiul sănătăţii pacienţilor lui, fiind profund preocupat de problemele medicale majore ale propagării bolilor contagioase, cum ar fi gripa, lansând, în acest sens, ipoteze ştiinţifice curajoase pentru vremea lui, dintre care unele s-au dovedit apropiate de realitate.

Porecla medicului Bolton era „Doctor Kesedjek“, care însemna, în turceşte, „voi tăia“, probabil fiindcă era rapid în a decide să facă intervenţii chirurgicale. Colegii medici, cei mai mulţi de origine greacă, l-au invidiat şi au ajuns să-i conteste pregătirea medicală, diplomele şi referinţele obţinute în Imperiul Britanic. În arhivele găsite de strănepot, apare şi numărul consultaţiilor oferite de fiecare medic într-un an. În vreme ce Bolton tratase aproximativ 1.000 de pacienţi, colegii săi abia dacă adunau câteva zeci. 

În 1882, noul stat independent România, ce-şi realipise, după Congresul de la Berlin, teritoriul dobrogean, împreună cu portul Constanţa, reuşeşte să răscumpere această cale ferată strategică ce fusese concesionată Companiei Engleze. Cu această ocazie, medicul Bolton a avut oportunitatea să preia farmacia Companiei engleze, care, mai târziu, a devenit Farmacia nr. 1 din Constanţa, sau „Farmacia Engleză“. 

„Vizitele medicale, călare pe măgăruş“

Prezenţa unui astfel de personaj în oraş nu avea cum să treacă neobservată de scriitori. Ion Marin Sadoveanu îl descria în cuvinte frumoase pe medicul Bolton: „De cum venea vara grea, apăsătoare a Constanţei, arbora o pălărie colonială şi îl întâlneai pretutindeni, la răscruci de drumuri, prin oraş... Avea doi ochi blânzi şi albaştri şi mustăţi stufoase şi albe, colorate deasupra buzei de galbenul nicotinei. Fuma în permanenţă. În casa sa, care nu mai există acum şi se afla pe bulevard (n. r. - Bulevardul Elisabeta, nr. 3) cam în faţa farului vechi, am întâlnit cea mai numeroasă colecţie de lulele din câte am văzut.

Casa aceasta, unde o familie numeroasă trăia după cele mai stricte forme englezeşti, cu o verandă de sticlă la mare, avea în netedul, curăţenia şi confortul ei interior, ceva dintr-un «cottage» din împrejurimile Londrei. Era venit la Küstendje cu mult înaintea românilor, şi vechii constănţeni îşi mai aminteau de doctorul Bolton, ducându-se din casă în casă, la vizitele lui medicale, în costum colonial, călare pe măgăruş...“.

Abraham Irwin Bolton

Abraham Irwin Bolton, primul din stânga, jos

Soţia şi trei copii i-au murit în urma unei epidemii

Bolton a fost căsătorit de trei ori. Prima sa soţie, Geraldine Frances Orpen Hungerford, i-a dăruit patru copii, toţi născuţi în Irlanda: Lyndon Charles William Irwin Bolton, Anna Margaret Bolton, Mary Elisabeth Bolton, şi Ewa Violet Bolton. Geraldine a murit în Constanţa, după un accident, pe 24 martie 1879, cu două zile înainte de aniversarea zilei de naştere a soţului ei.

După doar câteva luni, Bolton s-a recăsătorit la Constanţa, cu Terezina Corner, pe 28 august 1879, „în faţa noilor numite autorităţi româneşti“. Ei au avut împreună şapte copii, dar nu avea să se bucure prea mult, pentru că în urma unei epidemii care a lovit oraşul i-au murit soţia şi trei dintre copii în doar trei săptămâni.

Iată însemnările medicului: „România. 1891, 8 iulie. Trebuie să înregistrez aici rezultatele unei epidemii severe de scarlatină difterică, care a afectat familia mea dragă: 1. La 27 martie 1891 copilul meu drag Flora Beatrice, având 2 ani şi 8 luni a fost adusă în dormitorul nostru la ora  6 a.m., după ce decedase subit noaptea,neobservată de fata din casă: 2. La 5 aprilie 1891 draga mea şi iubitoarea Terezina Emily (Lice), a decedat la ora 5 a.m. de scarlatină difterică, în vârstă de 9 ani, adânc regretată de ambii ei părinţi; La 10 aprilie 1891, către ora 5 a.m. foarte draga mea Elinor Jane (Nellie), în vârstă de 8 ani, a murit, în mare suferinţă, dar cu un curaj extraordinar, de scarlatină difterică cangrenoasă; 4. La 15 aprilie 1891, la ora 6 a.m., dulcea, draga şi iubitoarea mea soţie, în vârstă de 34 de ani, Terezina Corner (draga de  Thesie) a murit de anemie pernicioasă provocată de inimă rea. Fie ca Dumnezeu să-i protejeze sufletul!“. 

Abraham Irwin Bolton

Familia medicului Abraham Irwin Bolton 

Încercând să-şi refacă viaţa de familie încă o dată, Bolton a decis să se recăsătorească, la vârsta de 57 de ani, cu Ida Aloysia Josepha Hesse, de 25 ani, de origină austro-italiană din Trieste. Ea era sora soţiei lui Anatole Magrin, consulul Franţei din Constanţa. Acesta îi făcuse o fotografie tinerei, de care medicul bătrân s-a îndrăgostit pe loc şi s-a dus la Viena să o întâlnească. Nimeni nu ştie cum a acceptat femeia să se dăruiască medicului. Cert este faptul că s-au căsătorit la catedrala catolică San Antonio Taumaturgo din Trieste, la 28 septembrie 1895. Împreună au avut doi copii care au venit pe lume la Constanţa, unul dintre ei fiind bunica arhitectului Gheorghe Rau Stănculescu, Ida Ezia (Elsa) Bolton, născută la 26 mai 1897. Celălalt era Richard (Ricardo) Bolton.

Medicul anglo-irlandez din Constanţa a murit la Constanţa la 25 mai 1909. Avea 72 de ani. Tânăra sa soţie i-a supravieţuit încă 45 de ani, locuind într-o casă de pe Bulevardul Elisabeta. La bătrâneţe, s-a mutat la Bucureşti, unde a murit, la 26 martie 1954. Arhitectul şi-o aminteşte „ca pe o doamnă în vârstă, de statură mică şi vorbind franţuzeşte, îmbrăcată în negru şi cu mâini incredibil de mici şi delicate. Ea era cunoscută în familie, şi apelată cu multă afecţiune, ca «La Nonina», adică «Bunicuţ㻓.

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite