Povestea călugărului Efrem, artistul de la Dervent. Minunăţiile monahului din faimoasa mănăstire a Dobrogei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Călugărul Efrem Bandarică de la Mănăstirea Dervent din Constanţa - bucătar şi pictor Foto arhivă personală
Călugărul Efrem Bandarică de la Mănăstirea Dervent din Constanţa - bucătar şi pictor Foto arhivă personală

Efrem Bandarică (33 de ani), monah la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa, este omul culorilor şi în bucătărie, şi în atelierul de pictură.

Când a intrat în mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa, Efrem Bandarică avea 17 ani. Stareţul i-a spus: „Tu te vei ocupa de mâncare. Înveţi să găteşti“. El s-a speriat la început: „Cum Dumnezeu să gătesc eu pentru toată obştea, nu am făcut asta niciodată!“. Când s-a apucat de bucătărit, femeia care pregătea mâncarea de la mănăstire l-a încurajat: „Las’ că aşa ardeam şi eu oalele la început, când m-am măritat“. Nu ştia că gospodina pricepută voia doar să-l încurajeze.

Au trecut 16 ani de atunci. Acum, călugărul Efrem Bandarică (33 de ani) este artistul din bucătăria austeră de la Dervent, mănăstirea din colţul de sud-vest al Dobrogei. Talentul său este imprimat pe toate bucatele gustate de fraţii săi de la mănăstire, dar şi de pelerinii sau turiştii care vor să experimenteze traiul monahal.

Culori cu gust

Ceea ce găteşte călugărul Efrem se mănâncă întâi cu ochii. Pentru că monahul este un împătimit al culorilor. Modele, combinaţii, forme, toate îmbinate într-un mixaj surprinzător pentru o bucătărie frugală, din care lipseşte carnea. Aşa este cutuma la Dervent, indiferent de timpul anului, de post, de sărbători. „Eu mănânc carne doar dacă ies din mănăstire: când mă duc acasă la părinţi sau când merg în vizită la cineva care mă serveşte cu ce a gătit. Nu pot refuza hrana pe care omul mi-o oferă cu toată inima“, spune Bandarică.

Călugărul Efrem Bandarică de la Mănăstirea Dervent din Constanţa - bucătar şi pictor Foto arhivă personală

La mănăstirea de pe malul Dunării, de lângă Ostrov, se mănâncă aşadar doar legume, peşte, fructe. Călugărul foloseşte rar ulei, deşi are cămara plină de toate soiurile, dăruite de oameni. „Nu fac niciodată prăjeli. Nici măcar nu călesc mâncarea. Totul este fiert, sănătos. Natural, fără adaosuri, iar delikat-ul, când îl primesc, îl dau deoparte“, zice călugărul.

Pentru felul întâi găteşte câte şase căldări de ciorbă pe zi. Felul doi este uşor: iahnie de fasole, pilaf de orez, tocăniţă de cartofi, salată de crudităţi din belşug. Iar dimineaţa, la micul dejun, energia zilei se ia din pâine, dulceaţă, ceai. Uneori, călugării ţin post negru şi nu le trebuie nici mâncare, nici apă. Dar de credincioşii care le calcă pragul, Efrem are grijă întotdeauna, să nu-i ţină flămânzi. Pentru Paşti a avut de vopsit 1.500 de ouă. La masa de la Dervent au luat loc cei 18 călugări, mireni veniţi în vizită, localnici, muncitori care lucrează la ridicarea noii mănăstiri, grupuri de turişti care au vrut să-şi petreacă sărbătorile la mănăstire.

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici

Efrem este din Niculiţel de Tulcea, din nordul Dobrogei. Dobrogenii se mândresc că aici a fost făcută, în urma inundaţiilor din toamna lui 1971, o mare descoperire. Spălat de ploi, pământul s-a surpat scoţând la iveală cupola unei cripte. În ea odihneau oasele a patru martiri creştini: Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos. Lada funerară purta două inscripţii în greceşte: sub monograma lui Hristos scria cu roşu „Martirii lui Hristos“, iar alături era scrijelit numele lor. Mucenicii fuseseră jertfiţi în cetatea de la Noviodunum (Isaccea de astăzi, situată lângă Niculiţel) din Scythia Minor, numele antic al Dobrogei. Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte cu recunoştinţă la 4 iunie, moaştele lor fiind depuse spre închinăciune la Mănăstirea Cocoşu de la Niculiţel.

image

De la Niculiţel se trage şi stareţul de la Dervent, Andrei Tudor, fostul exarh (păstorul mănăstirilor) al Tomisului. Şi tot aici a învăţat să picteze micul Gelu Bandarică, călugărul Efrem de mai târziu, bucătarul vestit de la Dervent şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Constanţa. Avea 6 ani când învăţătoarea l-a pus să facă un desen, pe care copilul l-a socotit gata abia când a aşezat patru sfinţişori în colţuri.

Credinţă, nu patimă

În 2002, călugărul a mers în Grecia, la cursuri de iconografie bizantină. În leagănul ortodoxiei a învăţat cum să picteze mai frumos ceea ce îi place: îngeri, sfinţi, serafimi, heruvimi, imagini bisericeşti care inspiră reculegere, pioşenie, pacea sufletului şi a minţii. A urmat şi Facultatea de Arte Plastice de la Universitatea Ovidius din Constanţa, iar de curând a avut vernisajul unei noi expoziţii de pictură la Galeriile Fondului Plastic, „În căutarea luminii“. Alături de el a expus pictoriţa Lacme Ifrim, colegă de facultate. Mulţi s-au mirat cum de împarte un călugăr ortodox pânza cu o musulmană. Simplu: în Dobrogea, credinţa nu este patimă.

„Încerc să transmit iubire, bunătate, dragoste. Asta înseamnă credinţă. Omului poţi să-i vorbeşti despre Dumnezeu nu doar prin rugăciuni şi predici, ci prin lucruri mici, la îndemână. Cum ar fi pictura. În lucrările mele, în atelier sau în bucătărie, simt că mă îndrumă Dumnezeu. El îmi poartă mâna pe pânză. De aceea, când mă laudă cineva, spun că e mâna lui Dumnezeu, nu a mea. Nu trebuie să ducem reuşitele în mândrie. Atunci se strică tot rostul“, explică Efrem.

image

Bucătarul de la Dervent nu gustă din mâncare în timp ce o găteşte. Aşa s-a obişnuit el. Dar niciodată nu are reclamaţii, semn că hrana a fost ceea ce trebuie. Dacă ar fi să dea un sfat gospodinelor, acela ar fi despre un ingredient special, care nu trebuie să lipsească niciodată din reţetar: „Să aibă râvnă“.

Plachie dobrogeană, reţeta lui Efrem

Ingrediente: un crap (somn, ştiucă) până în trei kilograme; cinci cepe mari; cinci linguri de ulei; şase linguri de bulion; câteva foi de dafin (4-5); 150 ml de vin alb sec; piper şi sare.

Preparare: se curăţă şi se spală peştele, apoi se sărează; îl lăsăm cam 15 minute la sare; se taie ceapa solzişori, se pune într-o tavă, se amestecă cu bulionul, sarea şi foile de dafin; deasupra se aşază peştele; stropim cu puţin vin alb amestecat cu puţină apă (o ceaşcă), după care introducem tava în cuptorul încins; după 30 de minute se scoate, se amestecă uşor sosul format, după care se adaugă vinul rămas; după ce aţi întors peştele pe partea cealaltă, se mai lasă 20-30 de minute şi apoi se scoate din cuptor.

image

Pe aceeaşi temă:

Mănăstirea Dervent are călugări internauţi 

Călugării care se deghizează în Moş Crăciun pentru copiii săraci din colţurile Dobrogei: „Noi nu moştenim pământul, plecăm aşa cum venim, cu mâinile goale“

Paşte în Bethleemul românesc. Călătorie spre începuturile creştinismului, la Dervent şi peştera Sf. Andrei

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite