Povestea lui Adrian Mihălcioiu, „Zeiţa Fortuna“ a marinarilor

Povestea lui Adrian Mihălcioiu, „Zeiţa Fortuna“ a marinarilor

Adrian Mihălcioiu, liderul marinarilor

Adrian Mihălcioiu (52 de ani) este de 20 de ani liderul marinarilor, după ce timp de 9 ani a navigat pe mările şi oceanele lumii. Nu a candidat, ci s-a trezit că este propus pentru această luptă.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Eram prin '92 când am intrat în compania Petrmomin şi pe un perete am văzut numele meu. Zic eu: «Ce-oi mai fi făcut?!» Am întrebat în stânga şi în dreapta şi am aflat că fusesem propus pentru alegeri la sindicat“, povesteşte el. A câştigat din primul tur.
Cea mai mare realizare pe care a avut-o în această funcţie a fost eliberarea marinarilor şi a navelor sechestrate prin porturile străine. Se întâmpla în 1996. Timp de doi ani, 130 de nave ale companiilor Navrom şi Romline au fost reţinute prin porturile străine pentru neplata taxelor. Marinarii români rămăseseră fără hrană şi apă, iar salariile lor nu erau plătite cu lunile. „Era pe atunci guvernul CDR (Convenţia Democrată Română). Ţin minte că am plecat la Bucureşti, unde am stat mai mult timp. În fiecare dimineaţă, la ora 7.00 eram la Guvern sau la ministere şi pândeam miniştrii pe la uşi să pot să stau de vorbă cu ei“, îşi aminteşte Mihălcioiu.

A obţinut bani de la Guvern


După mai multe luni de luptă a reuşit să obţină bani de la Guvern pentru plata salariilor marinarilor şi pentru ridicarea sechestrelor navelor. „Am reuşit să le plătim tuturor drepturile salariale, în mai multe tranşe. Este vorba de 45 de milioane de dolari. Ultimii bani s-au dat în 2000“, spune liderul marinarilor.
Nu este singura sa realizare. În anul 1995 a semnat primele contracte de muncă internaţionale pentru marinarii români, în anul 1995.
Mihălcioiu s-a implicat şi în eliberarea unor marinari români din mâinile piraţilor. Era prin anul 1997 când fenomenul răpirii vaselor de către piraţi nu căpătase o aşa amploare. „Am vorbit atunci cu nişte intermediari şi oamenii au fost eliberaţi“, povesteşte el.

Provine dintr-o familie săracă

Pe liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor greutăţile l-au făcut să ia calea mării. S-a născut în Târgovişte. A rămas fără tată când era mic, aşa că mama a i-a crescut singură pe cei doi copii. „Mama nu avea posibilităţi să mă ţină într-un liceu. Aşa am ales Liceul «Alexandru Ioan Cuza» din Constanţa, unde nu trebuia să plătim internatul şi nici hainele“, povesteşte el. Cine făcea acest liceu era obligat să urmeze Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân“. În funcţie de medie, erau repartizaţi la secţia militară, comercială sau pescuit oceanic. Adrian Mihălcioiu a fost admis în anul 1979 fără loc şi prin alunecare a ajuns la secţia comercială cu media 7,79. „Cred că dacă eram la secţia militară nu mă mai duceam la şcoală“, râde el, pentru că nu i-a plăcut viaţa cazonă niciodată.

A măsurat camera cu băţul de chibrit

Nu a uitat nici acum programul de instrucţie din timpul studiilor, dar nici de pedepsele la care erau supuşi bobocii de către cei mai mari: măsurarea camerei cu băţul de chibrit, statul în genunchi timp de o jumătate de oră... Acum, privind în urmă, spune că a fost o viaţă frumoasă.
A terminat institutul cu o medie mare şi putea să-şi aleagă ce navă voia. „Am vrut să navig pe un mineralier sau tanc petrolier, dar am fost repartizat pe o navă cargou. M-am dus la director. Şi după ce m-a ascultat l-a chemat pe şeful de personal şi l-a întrebat: „«Care ai o navă la plecare?» Pleca Mărăşeştiul. Era o navă mai proastă decât cargoul, era nava indisciplinaţilor. Era acostată la Dana 0. Era jerpelită, ruginită. Direct pe ea m-au trimis. Îmi amintesc că am prins o furtună foarte mare, dar asta e viaţa“, povesteşte Mihălcioiu.

S-au hrănit cu făină cu nisip

Au ajuns în Cuba, unde au stat 3 luni. „Nu mai aveam mâncare, nici apă şi nici piese de schimb. Mâncam făină cu nisip, aşa cum o adusesem din Constanţa. Şi mult peşte. Slăbisem cu toţii foarte mult. Eu ajunsesem la 65 de kilograme, iar un altul slăbise 30 de kilograme. Nici nu mai avea cu ce să se îmbrace“, îşi aminteşte el.

Revoluţia l-a prins cu două maşini

A navigat timp de 9 ani. A prins şi vremuri mai bune: un contract la o companie grecească, de unde primea 800 de dolari pe lună, însă nu era mulţumit de rigorile companiei.
Consideră că era un om bogat atunci când a venit Revoluţia. Din diurnă, ţigările, blugii şi cafeaua aduse din străinătate a reuşit să-şi cumpere două autoturisme.
Adrian Mihălcioiu are un fiu, Silviu, de 22 de ani, care nu şi-a urmat tatăl în meserie. Tânărul a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti şi, în prezent, urmează cursurile de masterat.
La 52 de ani, Mihălcioiu joacă tenis de câmp şi tenis de masă. Are şi alte hoby-uri „mai casnice“, aşa cum spune el, dar pe care nu vrea să le nominalizeze. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: