Planul diabolic al Securităţii în anii '70: a adus urmaşilor lui Iuliu Maniu osemintele unui străin spunând că sunt ale marelui om politic

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marele om politic Iuliu Maniu şi poze din arhiva familiei Colecţie Matei Boilă
Marele om politic Iuliu Maniu şi poze din arhiva familiei Colecţie Matei Boilă

După ce urmaşii lui Iuliu Maniu i-au scris în anii ’70 lui Nicolae Ceauşescu cerându-i să-i ajute să găsească mormântul celui care a făcut România Mare, Securitatea a adus familiei osemintele unui străin.

În anul 1970, Clara Boilă, nepoata lui Iuliu Maniu, i-a trimis o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu în care îi cerea să i se indice locul în care a fost îngropat marele om politic, mort în Închisoarea de la Sighet, pentru a duce rămăşiţele la Bădăcin, alături de strămoşii săi.

„Nu am fost înştiinţată oficial de acest deces. Vă rog respectuos să daţi dispoziţii organelor în drept să-mi indice locul în care a fost îngropat Iuliu Maniu pentru a putea îngriji mormântul. Socotesc că nu există niciun motiv ţinând de consideraţii de stat care să împiedice îngrijirea mormântului unui om despre care istoriografii ţării, în prezent, scriu ca despre unul din cei ce au contribuit la săvârşirea unirii Transilvaniei cu România. M-am adresat direct Excelenţei Voastre considerând că Dvs. având cea mai largă perspectivă, veţi trece peste considerentele mărunte ce ar putea împiedica realizarea unei datorii de conştiinţă faţă de un mort. Cu respect, Clara Boilă“, se arată în scrisoarea datată 13 februarie 1970.

Scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu

În noiembrie 1970, doi domni care s-au recomandat ca făcând parte din organele locale clujene ale Partidului Comunist, fără a-şi spune numele, s-au prezentat acasă la Clara Boilă, la locuinţa de pe strada Turzii 65, anunţând-o că forurile superioare de partid sunt de acord cu cererea ei, dar consideră că îngrijirea mormântului nu este posibilă decât în cazul reînhumării osemintelor într-un loc mai accesibil familiei şi au recomandat efectuarea unui nou demers, povesteşte Matei Boilă, unul dintre strănepoţii Sfinxului de la Bădăcin.

În urma unui sfat familiar, ţinut la 2 noiembrie, cu membrii familiei aflaţi la Cluj, Clara Boilă i-a scris din nou lui Nicolae Ceauşescu: „Sunt fericită să constat că, aşa după cum m-am aşteptat, cererea mea a fost primită de Excelenţa Voastră cu largă înţelegere umană şi cu perspectiva istorică, pe măsura înaltei distincţii pe care o aveţi. Vă rog deci ca pentru realizarea concretă a cererii mele să dispuneţi să ni se elibereze autorizaţia de exhumare şi reînhumare a osemintelor lui Iuliu Maniu, fie în cimitirul oraşului Cluj,  fie în comuna Bădăcin, alături de osemintele părinţilor săi“.

Ulterior, la familia Boilă a venit un domn care, fără să-şi spună numele, s-a recomandat ca făcând parte din serviciul de protocol al Ministerului de Interne şi a anunţat membrii familiei că solicitarea de reînhumare a osemintelor lui Iuliu Maniu la Dealul Ţarinii a fost aprobată de cel mai înalt for al ţării: Consiliul de Stat. El a cerut să se stabilească condiţiile concrete ale reînhumării, însă a precizat că la reînhumarea unor foşti deţinuţi politic nu este posibilă asistenţa familiei la exhumare, însă membrii ei vor fi chemaţi la identificarea osemintelor.

„15 oameni au căutat mormântul lui Iuliu Maniu“

La 20 aprilie 197, un nepot de-al lui Maniu a fost chemat la Securitate de către colonelul Cabulea pentru a discuta unele aspecte legate de reînhumare, privind îndeosebi măsurile de precauţie ce trebuiau luate pentru ca totul să decurgă cu mare discreţie. Însă, la 12 iunie 1971, ora 11, colonelul din serviciul de protocol al Ministerului de Interne i-a informat că exhumarea a avut deja loc şi că va aduce el osemintele la Cluj de la Sighet, iar familia să se pregătească pentru a merge la Bădăcin. 

La comentariile familiei că timpul este prea scurt pentru a face rost de maşină pentru transportul osemintelor şi al oamenilor, colonel a spus că el se va ocupa de tot, urmând ca ei să cumpere doar sicriul, florile şi crucea. 

„Mi-a repetat că vom putea verifica osemintele şi că el posedă certificatul medico-legal, semnat de un specialist al Institutului Mina-Minovici din Bucureşti, din care reiese că osemintele sunt ale lui Iuliu Maniu. Ne-a spus că a lucrat săptămâni întregi, mobilizând vreo 15 persoane pentru a identifica locul exact în care a fost înhumat Iuliu Maniu şi că a avut multe greutăţi cu medicii care au fost foarte «chiţibuşari». De asemenea, ne-a spus că cel care l-a îngropat pe Iuliu Maniu a murit între timp. Ne-a afirmat apoi că Iuliu Maniu a fost îngropat în mormânt individual, că a fost găsit cu braţele încrucişate pe piept, că l-a recunoscut după craniu şi că au mai existat resturi de îmbrăcăminte în care a găsit un ac“, a povestit în scris Matei Boilă, fiul Clarei Boilă. 

Greşeli flagrante 

Când a fost întrebat cum a făcut identificarea, colonelul s-a ridicat şi, arătând spre fotografia de pe perete a lui Iuliu Maniu, a spus: „Şi noi am avut o fotografie a lui Iuliu Maniu cu o pălărie mare pe un manifest electoral şi l-am identificat după ea”. Deşi afirmaţiile conţineau o serie de contraziceri şi de lucruri neplauzibile, familia a acceptat să reînhumeze osemintele sub rezerva identificării lor a doua zi şi a verificării certificatului medico-legal.

„Avem multe rezerve în legătură cu seriozitatea afirmaţiilor delegatului şi a modului cum s-a făcut exhumarea. Deşi a susţinut că Iuliu Maniu a fost înmormântat în groapă individuală, conform evidenţei clare a închisorii Sighet, a afirmat apoi că i-au fost necesare două săptămâni de cercetare şi aducerea a 15 martori la faţa locului pentru identificarea mormântului. Apoi, în timp ce nega că exhumarea s-a făcut, ne-a vorbit despre felul în care a identificat osemintele.

Ne-a spus că se va duce în acea seară la Sighet pentru a aduce rămăşiţele pământeşti ale lui Iuliu Maniu, exhumate cu câteva zile înainte, ca după aceea, la insistenţa mea de a mă lăsa să merg la Sighet, ne-a spus că toate osemintele de acolo au fost scoase şi că «ambalajele» se găsesc la Bucureşti“, a povestit Matei Boilă.

Apoi, familiei i s-a spus că Iuliu Maniu a fost îngropat în sicriu, ori toţi cei care au fost în perioada aceea la Sighet se înmormântau direct în pământ. Din cele relatate de cei prezenţi în închisoarea Sighet, şi de cel ce a fost în celulă cu Iuliu Maniu în momentul morţii, respectiv Nicu Carandino, rezultă că nu s-a făcut nici o excepţie cu Iuliu Maniu. Trupul lui neînsufleţit a fost târât gol, înfăşurat într-un cearceaf pe coridoarele şi scările închisorii, luând drumul obişnuit al înmormântării fără sicriu, aşa cum se proceda în mod curent cu toţi cei care decedau în celulele închisorii.

O altă minciună se referea la faptul că s-au găsit în mormânt bucăţi de stofă şi o parte a unei berete, ori, aşa cum se ştie, deţinuţii erau îngropaţi fără haine, iar despre beretă şi haine civile nici nu poate fi vorba. Colonelul a mai spus familiei că mâinile lui Iuliu Maniu i-au fost găsite încrucişate pe piept, ceea ce, ţinând seama că este vorba de oseminte cu totul descarnate, după trecerea a douăzeci de ani de la înmormântare, era de-a dreptul imposibil.

În faţa acestor minciuni, o parte dintre membrii familiei au considerat că nu mai pot fi valabile actele pe care eventual le vor fi prezentate şi au considerat că nu pot participa la înmormântare.

„Deţinutul I.M.“

A doua zi însă, delegatul a venit la ei cu o copie a certificatului medico-legal şi i-a întins-o lui Matei Boilă: „Ei domnule Matei, necredinciosule, m-ai ofensat ieri, acum citeşte şi convinge-te că am avut dreptate”. 

„Actul medico-legal cuprindea în esenţă următoarele: se preciza că s-a procedat în prezenţa medicului aparţinând Institutului Mina-Minovici, care semna actul, şi a directorului închisorii Sighet, de asemenea semnatar al actului, la exhumarea osemintelor fostului deţinut I.M. (precizez că peste tot apăreau numai iniţialele I.M.) după ce în prealabil s-a identificat groapa individuală în care  a fost înhumat. La 1,5 m., în pământ s-au descoperit osemintele complet descarnate cu resturi din lemnul de fag al sicriului. Se dădeau măsurile exacte a tuturor oaselor, osemintelor cercetate şi a unor unghiuri semnificative. Se arăta care măsele şi care dinţi s-au găsit şi care nu, precum şi faptul că cubitusul prezenta o urmă de fractură. La sfârşit se preciza că aceste oseminte aparţin unui decedat în vârstă de cca. 65-75 de ani, de 1,70-1,75 m. înălţime şi că după semnele ce le prezintă pot să aparţină fostului deţinut I.M.“, a povestit ulterior Matei Boilă.

Toţi cei prezenţi au rămas stupefiaţi şi s-au convins că rămăşiţele nu sunt ale lui Iuliu Maniu din mai multe considerente: se spunea că decedatul avea dentiţie, însă Iuliu Maniu, în momentul morţii, nu mai avea nici un dinte. În al doilea rând, cel decedat prezenta fractura cubitusului, în timp ce Iuliu Maniu a avut o fractură la tibie.

Delegatul a înţeles imediat că s-a făcut o greşeală,  şi-a manifestat stupoare şi indignarea faţă de cei care au făcut această confuzie şi a spus că va merge să telefoneze la Bucureşti şi într-o jumătate de oră le va da lămuririle necesare.

După aproximativ două ore, respectivul a spus că  regretă confuzia şi că aceasta s-a datorat faptului că i s-au dat alte oseminte dintre cele exhumate  de la Sighet şi care se găsesc toate la Ministerul de Interne la Bucureşti şi că va reveni cu osemintele lui Iuliu Maniu în câteva  zile.

Ultima şansă

Cum singura şansă de a rezolva situaţia era încă o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu, Clara Boilă a continuat să scrie: „În primul rând ţin să exprim adânca mea recunoştinţă şi mulţumire faţă de acei care, dintr-un înalt spirit de umanitate şi înţelegere faţă de durerea copleşitoare a familiei noastre, au autorizat exhumarea, ceea ce ne-ar fi adus mângâiere prin împlinirea unei îndatoriri familiale şi creştineşti.

Nu pe calea scrisului am putea prezenta evoluţia lucrurilor, purtarea discuţiilor şi rezultatul extrem de  dureros  la care am ajuns astăzi.

Arăt doar că n-au fost luate în considerare propunerile noastre pentru evitarea erorilor şi eşuării unei acţiuni atât de dificile şi delicate. În 29 iunie a.c. orele 11, mi s-a pus în vedere că la 30 iunie ora 9 să fiu gata de a pleca la Bădăcin, unde ni se vor preda spre înhumare osemintele lui Iuliu Maniu. La solicitarea şi stăruinţa mea, de a ni se indica modul, criteriile şi actul de identificare a osemintelor, mi s-a arătat abia în dimineaţa zilei de 30 iunie, în Cluj, un act de expertiză din care am constatat în mod indubitabil că osemintele nu sunt ale lui Iuliu Maniu, concluzie la care au ajuns, fără nici un echivoc şi organele delegate. Din acest motiv, deşi toate pregătirile de plecare şi reînhumare erau făcute, nu ne-am deplasat la Bădăcin“.

În ciuda ultimelor demersuri, nimeni nu a mai încercat să caute rămăşiţele lui Iuliu Maniu. Cel supranumit „Sfinxul de la Bădăcin“ a murit în penitenciarul din Sighet la 5 februarie 1953. 

În primăvara anului viitor, un grup de cercetători vor relua căutările osemintelor marelui om politic Iuliu Maniu, care a murit în închisoarea de la Sighet, la vârsta de 80 de ani, după ce a fost condamnat la temniţă pe viaţă pentru săvârşirea de „fapte criminale“, în urma „Înscenării de la Tămădău“, când fruntaşi ţărănişti au vrut să fugă din ţară pentru a lupta împotriva comunismului.  

Cercetătorul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a primit în această toamnă o informaţie de la un intelectual care a lucrat mulţi ani în Sighet, care i-a dezvăluit că un localnic din Sighet i-a mărturisit, cu puţin înainte să moară, că a făcut parte dintr-un grup care a scos cadavrul lui Iuliu Maniu din Cimitirul săracilor din Sighet, după moartea sa şi l-a dus într-un loc secret, cu gândul că după ce va cădea comunismul să îl ducă la Bădăcin. Acest loc secret s-ar afla chiar în Sighetul Marmaţiei. 

Vă mai recomandăm:

Destinul tragic al generaţiei Marii Uniri. Cum au aranjat comuniştii procesul lui Iuliu Maniu: „Să convingeţi credincioşii să ceară executarea lui“

De ce n-au mai venit americanii în 1947. „Lumea trebuie să-şi dea seama în România că ajutorul american este în funcţie de intensitatea rezistenţei“

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite