Paza şcolilor, la discreţia primăriilor. Mulţi părinţi, obligaţi să plătească pentru siguranţa copiilor
0Paza din şcoli este o adevărată partidă de ping-pong între asociaţiile de elevi şi administraţiile locale. În acest timp, mulţi părinţi scot bani din buzunar pentru a-şi şti copiii în siguranţă.
Asociaţia Elevilor din Constanţa afirmă că nicio şcoală din oraş nu are asigurat serviciu de pază din bugetul primăriei, aşa cum, spun tinerii, ar fi obligaţia legală. Reprezentanţii Primăriei au răspuns elevilor că deocamdată nu sunt bani pentru aşa ceva. Elevii arată că primăria care invocă lipsa banilor e aceeaşi primărie care a investit 150.000 de euro în trei toalete publice.
Şi în oraşul Iaşi situaţia este similară, municipalitatea lăsând la voia întâmplării paza instituţiilor de învăţământ. Pe de altă parte, primăria Cluj-Napoca asigură paza a 63 din cele 65 de şcoli din oraş, iar în Oradea şcolile sunt păzite în totalitate cu bani de la bugetul de stat, portarii fiind „prinşi“ în organigrama instituţiilor de învăţământ.
„În prezent, finanţarea serviciilor de pază în interiorul unităţilor de preuniversitar nu poate fi asigurată de autorităţile publice locale, întrucât nu există baza legală pentru aceasta, aşa cum aceasta este stabilită prin Legea 273/2006 privind Finanţele publice locale. Cu toate acestea, combaterea violenţei în zonele unităţilor de învăţământ preuniversitar - nu însă şi în interiorul acestora! - este o preocupare permanentă a Primăriei Municipiului Iaşi“, spun reprezentanţii instituţiei ieşene.
Cadrul legal
Deşi unele primării invocă lipsa unui cadru legal, specialiştii îi contrazic, plecând de la mai multe legi, inclusiv cea a Educaţiei, care la articolul 105 (2) spune că „finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru personalul angajat, preşcolari şi elevi“.
„Obligaţia legală ca primăriile să asigure serviciul de pază al şcolilor derivă şi din Legea 35/2007 a Siguranţei în şcoli, care prevede faptul că consiliile locale vor prinde în buget bani pentru asigurarea pazei unităţilor de învăţământ şi Legea 333/2003, Legea Pazei, care prevede că fiecare autoritate publică este obligată să asigure paza clădirilor pe care le are în subordine. Iar şcolile, ca edificii, se află în patrimoniul public al unităţii administrativ-teritoriale“, spune Alexandru Manda, expert al Societăţii Academice Române.
Bani de la părinţi
În majoritatea şcolilor unde nu există o finanţare pentru acest serviciu, părinţii adună bani pentru a plăti un agent de pază sau un sistem de monitorizare video, iar sumele pleacă de la 40-50 de lei pentru un elev, pe an (în funcţie de numărul elevilor). Sunt şi unele instituţii de învăţământ care funcţionează fără nici un fel de serviciu de siguranţă, iar accesul în instituţie este la discreţia oricui. Elevii atrag atenţia că în astfel de locuri se pot întâmpla uşor acte de violenţă.
„Este ilegal ca părinţii să plătească paza şcolilor. Acel fond al şcolii este strâns de o asociaţie de părinţi care face nişte cheltuieli pe numele şi pe seama unităţii de învăţământ. Practic, asta înseamnă că banii pe care părinţii îi dau nu sunt vizibili în bugetul unităţii de învăţământ. Se lasă loc liber pentru fapte de corupţie, ajungându-se de multe ori ca paza să fie asigurată de firme prietene directorului“, spune Alexandru Manda.
Şi Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi, afirmă că „într-un sistem de învăţământ gratuit, banii pentru serviciul de pază nu trebuie daţi de părinţi. Însă, în 90% dintre cazuri, paza este plătită de către părinţi. Dar şi în această situaţie am oarecare reţineri, deoarece paza se face cu persoane în vârstă, mulţi dintre ei deja pensionari“.
Oradea, exemplu de bune practici
Municipiul Oradea este printre puţinele oraşe care se poate lăuda că în toate şcolile au servicii de pază plătite din bani de la bugetul de stat. În acest sens, au fost prinse şi aprobate posturile de portari în organigrama fiecărei şcoli. Asta a fost posibil datorită numărului mare de elevi care frecventează cursurile.
„Pentru fiecare elev există un cost standard, în funcţie de numărul acestora avem un cost total. Din costul respectiv încasat de unitatea şcolară se plătesc cadrele didactice, personalul auxiliar, inclusiv portarii. Dacă oferi servicii educaţionale de calitate, copiii vor veni la şcoală. Având copii mai mulţi unitatea de învăţământ se va dezvolta”, explică purtătorul de cuvânt al Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor, Claudiu Damian.
De asemenea, profesorul arată că fiecare director/manager de şcoală are posibilitatea de a aduce venituri la bugetul instituţiei dacă îşi doreşte acest lucru. Din acele venituri se pot plăti diverse cheltuieli, inclusiv servicii de pază. „O şcoală are o sală de sport care după orele de program poate fi închiriată. La fel şi cu terenul de sport. Se poate închiria şi o sală de clasă pentru proiecte europene. Aici se vede diferenţa dintre un director de şcoală şi un manager de şcoală“.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
