Pătrăşcanu, torţionarul feroce din temniţa de la Piteşti care visase să fie doctor. Sfârşitul său a fost crunt
0Unul dintre cei mai cruzi torţionari din Fenomenul Piteşti a fost un constănţean, Pafnutie (Nuti) Pătrăşcanu. Cel cu nume de cuvios a fost, în fapt, o brută care a lăsat deoparte orice sentiment, orice urmă de umanitate, pentru a scăpa cu viaţă din infernul temniţei comunite.
În închisoarea de la Piteşti ajungeau cu precădere legionarii, simpatizanţi şi membri, care plăteau scump apartenenţa lor la ideologia scoasă în afara legii. Aici, la Piteşti, călăii inventaseră un sistem odios de „reeducare“ care punea la încercare limitele suportabilităţii. Alegeai să fii torţionar şi să-i chinuieşti în bătăi pe ceilalţi, doar aşa puteai fi aproape sigur că scapi cu viaţă. Dar nici asta nu-ţi garanta că vei fi salvat - pentru că nu de puţine ori regimul se întorcea împotriva propriilor pioni.
Când s-a alăturat Frăţiei de Cruce, elev fiind la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, Pafnutie Pătrăşcanu avea doar 17 ani. Născut la 1 august 1923 la Constanţa, Nuti a absolvit liceul în promoţia 1942, remarcându-se ca unul dintre cei mai activi anticomunişti. Se pregătea pentru o carieră de doctor, astfel că s-a înscris la Facultatea de Medicină de la Bucureşti.
Intră în conflict cu autorităţile, care îl arestează în câteva rânduri, până în iunie 1949, când este condamnat la 6 ani de închisoare pentru că făcea parte din lotul de legionari de la Medicină. Trimis la Piteşti, Pătrăşcanu realizează rapid că nu are şanse de a face faţă bătăii crunte care le era aplicată deţinuţilor, astfel că decide să facă pactul de diavolul. Avea să treacă el de partea opusă a baricadei, la celălalt capăt al uneltelor de tortură.
Până în februarie 1950, Pafnutie Pătrăşcanu s-a numărat printre torţionarii cei mai cruzi din închisoarea de la Piteşti, acolo unde ororile la care erau supuşi deţinuţii întreceau orice imaginaţie. Memoriile supravieţuitorilor au reţinut felul sălbatic
Însă un superior descoperă că Nuti ascunsese un mic detaliu, care pentru dosarul lui conta foarte mult: logodnica lui făcuse parte, de asemenea, din Mişcarea Legionară. În faţa unei asemenea tăinuiri, torţionarii-şefi dau semnalul masacrării lui Pătrăşcanu. Mai mulţi executanţi sar cu bâtele, curelele, pumnii şi picioarele pe cel demascat. Martorii au relatat că scenele de o violenţă ieşită din comun vor avea ca efect moartea victimei. La final, 12 călăi se aşază efectiv pe el, strivindu-l sub greutatea lor. Când se dau jos, Pătrăşcanu încă mai mişca. A fost într-atât de conştient încât a mai putut executa un ultim ordin: acela de a se târî şi a-şi îndesa faţa în propriile fecale, scăpate în timpul bătăii feroce primite.
Degradat, la propriu şi la figurat, Pafnutie Pătrăşcanu intră în calvarul oscilării dintre două lumi: victime versus călăi. Cu trupul doborât de torturile îndurate, remuşcările încep să-l apese din ce în ce mai tare, astfel că fostul torţionar este văzut tot mai des plângând şi căindu-se pentru schingiuirea camarazilor săi. Ultimele luni din viaţă le trăieşte într-un iad: nu mai poate mânca nimic, pentru că organele interne nu-i mai răspund la comenzi.
Moare la 3 februarie 1960 în închisoarea de la Jilava, după un şir de pedepse pe care le suportase din partea autorităţilor comuniste. Istoria l-a pedepsit, la rândul ei. Pafnutie „Nuti“ Pătrăşcanu figurează în rândul torţionarilor care au însângerat trupul anticomunismului. Culmea ironiei, numele Pătrăşcanu duce la gândul la liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu (născut la Bacău în noiembrie 1900 şi mort la Jilava în aprilie 1954), executat de tovarăşii săi de convingeri, care îl considerau deviat de la ideologia stalinistă.
„Fiecare destin marcat de Piteşti are o notă de tragism aparte, care nu suportă comparaţie, chiar şi în cazul agresorilor. Personajele cele mai complexe şi cu trăiri intense, sinuoase, sunt cele care Nuti Pătrăşcanu, ce au alternat statutul de victimă cu cel de agresor şi au fost pedepsite de regimul pe care l-au servit cu forţa“, consemnează istoricul Alin Mureşan, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, autor al volumului „Piteşti, cronica unei sinucideri asistate“.
Pe aceeaşi temă:
Povestea româncei condamnate la temniţă comunistă grea pentru un crez ferm: „Patriotism înseamnă să-l iubeşti pe Dumnezeu şi pe Rege“
Se încarcă comentariile...
