Patimile celor doi învăţaţi care au scos la iveală Peştera Sfântului Apostol Andrei
0Locul unde creştinismul a pătruns pe aceste meleaguri este Peştera Sfântului Apostol Andrei din colţul Dobrogei. Cei doi învăţaţi care au scos peştera la iveală în anul 1943 au avut, însă, o soartă crudă, comunismul distrugându-le viaţa.
Un simbol al intrării creştinismului din ţara noastră este Peştera Sfântului Apostol Andrei din extremitatea de sud-vest a Dobrogei. Considerat Bethleemul sau cristelniţa poporului român, locul unde a vieţuit Întâiul Apostol al lui Iisus Hristos a fost adus la lumină de învăţaţi ai Dobrogei, care ştiau de la strămoşi legendele despre peştera Apostolului şi despre izvorul tămăduitor apărut unde a bătut el cu toiagul.
În anul 1943, avocatul-dascăl-teolog Ion (Jean) Dinu din Adamclisi şi preotul Constantin Lembrău din Independenţa au fost cei care au format grupul de credincioşi care au pornit în căutarea locului sfânt. Lor le este atribuită redescoperirea peşterii şi mai ales punerea ei în valoare. Datorită eforturilor lor de a cerceta istoria, arhivele, geografia, spiritualitatea regiunii, Peştera Sfântului Apostol Andrei este astăzi cel mai important loc de pelerinaj al românilor, ce are loc în fiecare an la praznicul de la 30 noiembrie.
Cărturarul ascuns de localnici în cimitir
Avocatul Ion (Jean) Dinu este o personalitate remarcabilă a Dobrogei. Născut la Oltina, la 26 decembrie 1890, Jean Dinu era nepotul preotului din Ostrov. Se înscrie la Seminarul central din Bucureşti, apoi urmează Facultatea de Teologie, tot la Bucureşti. Studiază apoi Dreptul la Iaşi, studii pe care le întrerupe pentru a se înrola ca agent sanitar în Armata română ce lupta în Primul Război Mondial. Revenit de pe front cu distincţia de Ofiţer al Coroanei Române, îşi ia diploma în Drept şi se întoarce acasă, în Dobrogea, unde devine administrator pentru plasa Traian, cu reşedinţa la Adamclisi. Aici se îndrăgosteşte de o tânără doctoriţă, Maria Gheţu, din Câmpulung Muscel, care îşi făcea stagiatura la dispensarul din Adamclisi. Cei doi se căsătoresc şi au împreună 3 fiice: Elena, Viorica şi Iulia Rodica.
În anul 1919, Ion Dinu înfiinţează la Adamclisi Gimnaziul mixt Traian, prima instituţie de învăţământ secundar rural de după război. Frecventează cursurile de vară ale Universităţii din Dyjon – Franţa şi îşi ia licenţa în studii istorice şi literare. Îşi ia titlul de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuţi şi face demersurile de documentare şi atestare a Peşterii Sfântului Apostol Andrei.
A fost ultima mare reuşită a cărturarului de la Adamclisi. Instalarea comuniştilor la putere aduce dezastrul în planurile sale. Gimnaziul este naţionalizat, toate bunurile din clădire sunt confiscate, iar Ion Dinu refuză să semneze orice hârtie pusă sub nas de autorităţile abuzului. Comuniştii vor să-l pedepsească pentru împotrivirea sa, dar avocatul scapă de urmărire, este ascuns de localnici în podurile caselor şi în cimitirul din Urluia, apoi trece Dunărea şi este ajutat de prieteni să-şi găsească un refugiu la Bucureşti.
Exclus din Barou, cu interdicţie de a lucra undeva, avocatul se întreţine dând meditaţii în particular şi făcând traduceri. Avea să moară la Piteşti, la 23 noiembrie 1965, la vârsta de 75 ani, fără să mai revină în pământul natal al Dobrogei.
Preotul închis de 4 ori în temniţele comuniste
Preotul Constantin Lembrău este una dintre figurile marcante ale ortodoxiei dobrogene. Cât a trăit, în perioada 14 noiembrie 1914 - 9 ianuarie 1991, s-a dedicat căutării mărturiilor creştine pe pământul binecuvântat de primul Apostol al lui Iisus Hristos. După absolvirea Seminarului teologic din Constanţa se însoară cu Cornelia, fata preotului Gheorghe Preoţescu din Adamclisi. Şi ei au împreună 3 fete: Tatiana, Simona şi Luminiţa-Maria.
Devine preot la Adamclisi şi îşi finalizează studiile la Universitatea din Cernăuţi. Teza sa de licenţă avea să poarte chiar titlul: „Prime mărturii creştine în interiorul Dobrogei - Civitas Tropaei – Adam-Clissy“.
În anul 1945, prigoana comunistă îl loveşte şi pe duhovnicul Adamclisiului. Este săltat de comunişti şi dus în lagărul de la Caracal, pentru 7 luni. Întors acasă, preotul Lembrău este transferat la Parohia Sfântul Gheorghe din Constanţa, unde reuşeşte să restaureze în întregime pictura interioară. În 1952 este arestat din nou şi dus pentru 2 ani la Gherla. În anul 1958 este ridicat pentru a treia oară fiind încarcerat în puşcăria din Peninsulă, la Constanţa. Şi în 1961 este închis din nou, pentru a patra oară, timp de 3 ani, la Poarta Albă, până la amnistia generală din 1964, când a fost eliberat.
Împreună cu prietenul său de-o viaţă, avocatul Ion Dinu, a împărţit cea mai importantă realizare a vieţii: redescoperirea Peşterii Sfântului Apostol Andrei. Cei doi, ajutaţi de socrul lui Lembrău, au amenajat un paraclis în peşteră şi au decorat intrarea în lăcaşul sfânt. Istoricul celor doi mari cărturari a fost cuprins în cartea „Mănăstirea Peşterii Sfântului Apostol Andrei“, scrisă de teologul Ionuţ Druche şi de stareţul Cosma Mitu, în 2015.
Pe aceeaşi temă:
Primele mărturii creştine din Dobrogea, cercetate de preotul care a descoperit Bethleemul românesc
Se încarcă comentariile...
